Re: Clubul Ham!

[Irina]

Brac german cu par scurt

German Shorthaired Pointer-ul (bracul german cu parul scurt) este un caine excelent de vanatoare. Se pare ca acest caine a insotit vanatorii inca din secolul al XVII-lea.

Relatiile cu familia si casa

Cainele este un excelent companion si un animal de casa care se adreseaza familiilor active. Nu este un caine recomandat persoanelor comode, inactive. Bracul german cu parul scurt tanjeste dupa miscare si activitate. Dealtfel, cainele este un companion excelent pentru membrii familiei care adora alergatul. Caine afectuos si in general, calm, bracul german cu parul scurt se va intelege bine cu copiii daca este familiarizat cu acestia inca din copilarie. Acest caine nu iubeste nimic mai mult decat sa participe la jocuri distractive sau vanatoare intreaga zi, iar apoi, noaptea, sa se cuibareasca pe canapea. Unul dintre aspectele importante cu privire la bracul german cu parul scurt este ca el trebuie sa fie considerat un membru al familiei. El trebuie sa simta ca este o parte a familiei sale, multi dintre ei fiind nefericiti cand sunt crescuti in canise.

Ca urmare a necesitatii de a face miscare si de a se mentine activ, bracul german cu parul scurt nu va fi prea fericit sa fie tinut inchis intr-un apartament. Acest caine necesita spatiu si trebuie sa beneficienze de o curte ingradita in care sa se poata juca.

Dresajul

Bracul german cu parul scurt este un caine inteligent, foarte usor de dresat, dar poate fi, de asemenea, incapatanat si neascultator. Dresajul ferm, consecvent si corect este necesar. Daca este dresat corespunzator, acest pointer poate excela in supunere si la vanatoare. Acest caine are un instinct protector nativ si trebuie sa beneficieze cel putin de un dresaj de supunere, de baza.

Aspecte particulare

Rasa este relativ usor de intretinut, dar trebuie, obligatoriu, sa i se asigure miscarea zilnica. Daca este lasat singur, bracul german cu parul scurt va gasi ceva de facut si are tendinta, in general, de a deveni distructiv.

Bracul german cu parul scurt are o blana scurta care necesita o minima ingrijire. Saptamanal, stergerea cu un prosop umezit ii va mentine blana curata si stralucitoare.

Boli si afectiuni curente

In general, bracul german cu par scurt este un caine sanatos cu putine probleme de ordin medical. Totusi, urmatoarele boli si afectiuni au fost relatate: Torsiunea (dilatatia) gastrica este o afectiune brusca ce pune in pericol viata cainelui asociata umplerii stomacului cu aer si torsionarii acestuia. Displazia de sold este o malformatie a articulatiei coxofemurale ce are ca rezultat durerea, schiopatura si artrita consecutiva. Punctele fierbinti sunt zone de eczema umeda. Hipotiroidismul apare atunci cand glanda tiroida nu functioneaza adecvat. In lipsa unei cantitati suficiente de hormone tiroidian, imbolnavirea se poate produce. Otita externa este o infectie a urechilor. Granulomul determinat prin linsul excesiv este considerat o tulburare de comportament, care se poate produce ca raspuns la o multitudine de stresori. In plus, desi acestea se produc mai rar, urmatoarele afectiuni au fost de asemenea semnalate la aceasta rasa de caini: Cataracta determina o pierdere a transparentei normale a cristalinului. Afectiunea se poate produce la unul sau la ambii ochi si poate conduce in timp de pierderea vederii. Boala Von Willebrand este o tulburare a sangelui care poate determina sangerare incontrolabila. Entropionul este o afectiune a pleoapelor ce implica rasucirea spre interior a marginii libere a acestora. Genele de la nivelul marginii libere a pleoapelor irita suprafata globului ocular, putand duce la probleme mult mai grave. Melanomul este un tip specific de cancer, care, adesea, este malign. Durata medie de viata a German Shorthaired Pointer-ului este de 12-14 ani.

[Irina]

Brac german cu par sarmos

Bracul german cu par sarmos, de asemenea cunoscut ca drahthaar (cu par sarmos, in limba germana), este un caine relativ recent creata in Germania. Rasa este un excelent caine de vanatoare si poate deveni un membru al familiei, credincios si iubitor.

Istoricul si originea

Bracul german cu par sarmos a fost creat la inceputul anilor 1900 in Germania, pentru a fi un excelent caine de vanatoare. Rasa provine din incrucisarea pointer-ului german cu alte rase. Exista unele polemici cu privire la rasele care au fost utilizate la crearea bracului german cu par sarmos, dar multi specialisti considera ca griffon-ul cu par sarmos, foxhound-ul, bloodhound-ul si pudelul au fost cainii inclusi in perfectionarea rasei. Rasa si-a facut pentru prima data aparitia in Statele Unite in anii 1920 si a fost acceptata in American Kennel Club in 1959, ca membru a grupei cainilor utilitari.

Aspectul exterior si dimensiunile

Bracul german cu par sarmos este un caine pointer de talie medie, cu un aspect caracteristic. Nasul este lung si lat, iar urechile sunt rotunjite, atarnand pe langa cap. Coada este scurtata si purtata ridicat. Blana sa sarmoasa il face usor de recunoscut. Blana acestui caine este rezistenta la intemperii, fiind prevazuta cu un puf des in sezonul rece, care este inlaturat vara. Parul exterior este aspru, sarmos si viguros, cu o lungime de 2,5-5 cm. Barba are lungime medie, iar sprancenele sunt groase. Culoarea blanii este maro-roscat, negru-ruginiu, maro cu sau fara pete pe piept, maro deschis. Inaltimea la greaban este de 60-67 cm la mascul si de 56-62 cm la femela. Greutatea corporala este in medie, la ambele sexe, de 27-32 kg.

Personalitatea

Bracul german cu par sarmos este un caine loial si afectuos care poate fi un pic rece si rezervat cu strainii. Este intotdeauna dornic sa-si multumeasca membrii familiei, dar poate fi incapatanat si neascultator. Acest caine are tendinta de a hoinari astfel ca trebuie sa-l tineti in lesa in spatiile publice, fiind lasat liber doar in curtile inprejmuite.

Relatiile cu familia si casa

Bracul german cu par sarmos va fi cel mai fericit caine intr-o familie foarte activa cu adolescenti si intr-o curte mare, imprejmuita. Cainele este extrem de energic si necesita un antrenament zilnic. Va fi un partener excelent la jogging si va adora sa inoate.

Dresajul

Ca si in cazul altor pointeri, bracul german cu par sarmos este un recuperator, un caine aportor nativ. Sunt inteligenti, dar exuberanta lor ii pot face uneori dificil de dresat. Este un caine de vanatoare bun, placandu-i sa vaneze cam orice tip de vanat. Rasa poate lua urma, poate pointa si recupera vanatul.

Aspecte particulare

Blana acestui caine trebuie periata de circa doua ori pe saptamana. Periodic, scurtarea blanii poate fi necesara. Acest caine este foarte energic si necesita multa miscare. Un brac german plictisit poate deveni distrugator.

Boli si afectiuni curente

Torsiunea (dilatatia) gastrica este o afectiune brusca ce pune in pericol viata cainelui, asociata umplerii stomacului cu aer si torsionarii acestuia. Displazia de sold este o malformatie a articulatiei coxofemurale ce are ca rezultat durerea, schiopatura si artrita consecutiva.

Degenerarea retiniana progresiva este o afectiune care determina degenerarea celulelor nervoase de la nivelul retinei. Tulburarea poate duce la orbire. Otitele pot fi produse atat de germeni patogeni, cat si de corpi straini. Durata medie de viata a bracului german cu par sarmos este de 12-14 ani.

[Irina]

Beagle

Beagle-ul este un caine vanator de iepuri mititel si compact, unul dintre cei mai mici membri ai grupei cainilor de vanatoare care se bazeaza pe mirosul sau extraordinar in gasirea vanatului. Desi originea exacta a Beagle-ului nu este cunoscuta, rasa se pare ca era un companion extrem de indragit si un vanator de iepuri neintrecut de secole. Din 1950, Beagle-ul s-a plasat in mod consecvent printre primele cele mai indragite zece rase din Statele Unite

Istoricul si originea

Desi extensiv cercetate, originile Beagle-ului pot fi urmarite de-a lungul istoriei doar incepand cu jumatatea secolului al XIX-lea; cu toate acestea caini asemanatori Beagle-ului de astazi erau utilizati pentru vanarea iepurilor inca din secolul al XIV-lea. Originea numelui „beagle” este, de asemenea, pierduta in negura vremurilor. Unii considera ca acesta ar proveni de la cuvantul din engleza veche „begele” sau de la cuvantul celtic „beag”, ambele insemnand mic. In ciuda unei istorii inregistrate limitate, se considera aproape in unanimitate ca Beagle-ul este una dintre cele mai vechi rase si una dintre rasele care reproduc cel mai fidel infatisarea cainilor de vanatoare initiali.

Rasa a aparut si s-a format in insulele britanice si se crede ca este rezultatul incrucisarii dintre Harrier si alti caini de vanatoare. Nu numai ca era un vanator de iepuri foarte apreciat, Beagle-ul a fost o rasa indragita si de Regina Elisabeta. El apartine unei grupe de caini de vanatoare cunoscuti ca si copoi, care-si utilizeaza simtul mirosului, foarte bine dezvoltat, pentru a cauta si gasi vanatul.

Beagle-ul a fost oficial recunoscut de catre British Kennel Club in 1873, urmand ca ulterior sa fie importat in Statele Unite. In 1888 a fost fondat Clubul National al Beagle-ului. American Kennel Club recunoaste Beagle-ul ca membru al grupei cainilor de vanatoare.

Din nefericire, datorita comformatiei sale si caracterului sau blajin, Beagle-ul a fost una dintre cele mai utilizate rase de caini in cercetarile medicale. De asemenea, Beagle-ul este utilizat pentru detectarea narcoticelor.

Astazi, rasa este recunoscuta de urmatoarele oficii si organizatii internationale: CKC, FCI, UKC, AKC, KCGB, CKC, ANKC, NKC, NZKC, APRI, ACR.

Aspectul exterior si dimensiunile

Beagle-ii sunt caini de vanatoare de talie mica, cu parul scurt si cu urechi lungi, blegi, purtate pe langa cap. Coloritul blanii este o combinatie de cafeniu, negru si alb. Blana este neteda, lipita pe langa corp, rezistenta si de lungime medie. Beagle-ul seamana foarte bine cu English Foxhound mai mic. Capul lui este lat si aproape rotund, iar botul este patratos, cu linii drepte. Nasul negru prezinta narile bine dezvoltate care-i confera un simt al mirosului infailibil. Labele sunt rotunde si puternice. Ca la majoritatea cainilor de vanatoare, ochii caprui ai Beagle-ului sunt blajini si staruitori. Coada lui are o mobilitate crescuta si niciodata nu este purtata rasucita pe spate.

Beagle-ul adult poate atinge o greutate de 10-11 kg la mascul si de 9-10 kg la femela si o inaltime la nivelul greabanului de circa 36-41 cm la mascul si de 33-38 cm la femela. In Statele Unite, rasa este divizata in doua clase de talie, una de pana la 33 cm si cealalta intre 33-38 cm.

Personalitatea

Prietenos si afectuos, coada Beagle-ului este in permanenta pendulare. Nu este un caine agresiv, dar cu latratul lui prelung, isi va alerta cu siguranta stapanul de prezenta eventualilor intrusi. Sunt companioni inteligenti, blanzi si docili. Plini de viata si curiosi, Beagle-ii ajung sa indrageasca pe toata lumea. Sunt excelenti companioni pentru copii si sunt toleranti cu alti caini. Nu trebuie luati pe incredere cand sunt in preajma altor animalute de talie mica, altele decat confratii lor cainii. Beagle-ul este consecvent si vigilent, nescapanu-i nimic.

Relatiile cu familia si casa

Beagle-ii sunt o alegere excelenta pentru familiile cu copii. Datorita temperamentului lor echilibrat sunt extrem de toleranti cu membrii familiei sale de orice varsta.

Beagle-ilor nu le place sa fie lasati singuri pentru perioade lungi de timp, intrucat se plictisesc rapid si devin frustrati, in timp putand dezvolta probleme de comportament. Beagle-ul are nevoie de multa miscare, motiv pentru care el ar trebui sa beneficieze de o curte ingradita in care sa poata zburda. Cand este scos la plimbare, Beagle-ul va fi tinut intotdeauna in lesa, altfel veti fi nevoiti sa alergati dupa el sau veti fi pusi in ipostaza chiar de a-l pierde.

Beagle-ul se poate adapta vietii intr-un apartament daca li se ofera posibilitatea de a sta cat mai mult timp posibil in aer liber. Sunt foarte activi in interiorul caminului, avand posibilitatea de a-si mai consuma din energia debordanta.

Dresajul

In general, rasa este usor de dresat pentru a avea un exemplar ascultator si educat, dar unii Beagle-i pot fi incapatanati, fiind mai greu de dresat si au anumite dificultati in a se obisnui sa-si faca necesitatile afara si nu in interiorul caminului.

Aspecte particulare

Datorita blanii sale scurte, acest caine nu necesita o ingrijire speciala. Perierea cu o perie din par de porc sau cu o piele de caprioara ii va mentine Beagle-ului blanita curata si stralucitoare. Cainele naparleste sezonier. Aveti in vedere sa le verificati cu atentie urechile pentru a sesiza din timp debutul vreunei infectii la acest nivel si mentineti-le unghiutele scurtate.

Beagle-ilor le place sa vaneze. Din acest motiv, are o manie de a sapa gropi si de a scotoci, fapt ce poate constitui o problema pentru unii proprietari care vor sa-si mentina curtile si gradinile in bune conditii. Unii Beagle-i au tendinta de a fi chiar galagiosi si, daca nu li se acorda atentie, pot latra excesiv. Ca si avantaje, Beagle-ul nu hipersaliveaza, naparleste putin si are un miros specific putin sesizabil.

Boli si afectiuni curente

Beagle-ul, ca si alte rase de caini, nu este scutit de anumite sensibilitati de ordin medical. Dintre acestea, urmatoarele afectiuni au fost semnalate cu o frecventa crescuta:

Dermatita este termenul uzual utilizat pentru a descrie inflamatiile aparute la nivelul pielii si care pot fi induse de alergenizanti, infectii sau chiar agenti parazitari, de tipul raiei.

Epilepsia este o afectiune a sistemului nervos care se manifesta cu predilectie intre varsta de 2-5 ani.

Discopatia intervertebrala este o afectiune dureroasa care se produce atunci cand discul intervertebral isi schimba pozitia. Discul intervertebral migreaza spre canalul vertebral, putand produce compresiuni ale maduvei spinarii, avand ca rezultat aparitia durerii, dificultatii in mers sau chiar paralizie.

Diabetul zaharat este o afectiune pancreatica asociata unei insuficiente in producerea de insulina.

Hepatita cronica este o inflamatie cronica si progresiva a parenchimului hepatic care conduce treptat la inlocuirea tesutului hepatic nobil cu tesut conjunctiv cicatriceal (ciroza).

Limfosarcomul (limfomul) este un cancer malign care afecteaza sistemul limfatic.

In plus, desi acestea apar mai rar, urmatoarele afectiuni au fost, de asemenea, semnalate:

Cataracta determina o pierdere a transparentei normale a cristalinului. Afectiunea se poate produce la unul sau la ambii ochi si poate conduce treptat la orbire.

Amiloidoza este o afectiune care consta in depozitarea in diferite organe si sisteme ale organismului a unui metabolit anormal de tipul amidonului. Principalul organ-tinta este reprezentat de rinichi.

Glaucomul este o afectiune grava si dureroasa care determina cresterea presiunii intraoculare. Poate conduce la orbire daca nu este tratat la timp.

Surditatea poate aparea atat la nastere, cat si mai tarziu in timpul vietii.

Prolapsul glandei accesorii a pleoapei a III-a , de asemenea cunoscut si ca cherry eye, este o afectiune care se produce spontan si nu este dureroasa. Tratamentul este exclusiv chirurgical.

Tiroidita limfocitara , o afectiune care induce hipotiroidismul, apare atunci cand glanda tiroida nu functioneaza normal. In lipsa unei secretii suficiente de hormon tiroidian, afectiunea mentionata se poate produce.

Hiperadrenocorticismul este o tulburare care afecteaza glanda adrenala. Cand functia sa este exagerata, glanda adrenala secreta in exces cortisol, inducand afectiunea.

Hipotrichoza congenitala este o tulburare congenitala care determina caderea simetrica a parului.

Mastocitoamele sunt tumori maligne care apar la nivelul pielii sau in interiorul organismului.

Luxatia de cristalin este reprezentata de detasarea sau deplasarea cristalinului din pozitia sa anatomica in interiorul ochiului.

Speranta medie de viata a Beagle este de 12-15 ani.

[Irina]

Rhodesian ridgeback

Originar din Zimbabue, Rhodesian ridgeback, cunoscut de asemenea si ca vanatorul de lei african, este un caine aratos si impunator, cu un caracter independent. Neadresandu-se oricarui iubitor de caini, acest caine este devotat familiei sale si are nevoie de un stapan ferm si consecvent care sa-i modeleze si sa-i cizeleze personalitatea.

Istoricul si originea

In timpul secolelor al XVI-lea si al XVII-lea, diferiti colonisti europeni s-au decis sa-si paraseasca tinuturile natale si sa-si inceapa o viata noua in Africa de Sud, pe atunci Capul Bunei Sperante. Alaturi de familiile lor, ei si-au luat odata cu ei si cainii pe care-i detineau in gospodarii, respectiv dogi germani, mastiff-i, bloodhounzi si terrier-i. Acesti caini, cu toate ca erau companioni extraordinari si excelau in propriile lor abilitati, nu erau apti sa satisfaca toate solicitarile acestor fermidap buri.

Acesti fermieri aveau nevoie de un caine care sa pazeasca ferma, sa scoata din ascunzis pasarile si sa tranteasca la pamant gazelele ranite. De asemenea, acest caine trebuia sa fie apt sa reziste dificultatilor din savana africana, incluzand si modificarile climatice rapide si semnificative. Pentru a forma acest caine „perfect”, fermierii si-au luat ca model cainii crescuti de hotentoti, un popor indigen sud-african. Cainii lor erau caini de vanatoare semi-salbatici, caracterizati prin prezenta unei creste sau a unei coame de-a lungul spinarii. Acesti caini au fost incrucisati cu cainii colonistilor, rezultand grupul fondator al Rhodesian ridgeback-ului, una dintre singurele doua rase de caini din lume cu o coama de par de-a lungul spinarii (cealalta este Thai ridgeback-ul). Se considera ca la definitivarea lui ar fi participat mastiff-ul, cainele Khoikhoi, Deerhound-ul si alte cateva rase inca necunoscute.

In cele din urma, in 1877, primii ridgeback-i erau luati in Rhodesia, astazi cunoscuta ca Zimbabue. Vanatorii de vanat de talie mare din acea regiune au descoperit rapid ca acesti caini erau caini de vanatoare excelenti si ca se descurcau foarte bine in a-i ajuta sa captureze leii. Vanatorii calatoreau calare, iar cainii alergau alaturi de ei. Cand era descoperit un leu, cainii il urmareau, il haituiau si alergau de jur imprejur pentru a-l intimida si a-l debusola. Acest lucru le conferea vanatorilor posibilitatea de a se apropia mai mult de leu pentru a-l vana. In ciuda diferitelor legende, Rhodesian ridgeback-ul nu ataca si nu ucide leii. S-a constatat ca el era insensibil la ciupiturile insectelor si ca putea rezista fara apa si mancare peste 24 ore.

Programele de crestere si ameliorare a acestei rase au continuat in Rhodesia. In 1922, a fost conceput un standard al rasei si aceasta a primit denumirea de Rhodesian ridgeback, in ciuda originii sale sud africane.

In 1950, Rhodesian ridgeback-ul isi facea aparitia in Statele Unite si era recunoscut de catre American Kennel Club in 1955 ca membru al raselor cainilor de vanatoare.

Astazi, Rhodesian ridgeback-ul este recunoscut de urmatoarele asociatii si organizatii internationale: CKC, FCI, AKC, KCGB, CKC, ANKC, NKC, NZKC, RRCUSI, APRI, ACR.

Aspectul exterior si dimensiunile

Frumos si demn, Rhodesian ridgeback este un caine magnific. Capul este plat si lat cu ochi rotunzi si stralucitori care-i confera cainelui o expresie inteligenta. Culoarea ochilor trebuie sa fie in tandem cu cea a nasului. Daca nasul este negru, ochii sunt inchisi la culoare. Daca nasul este maron, ochii sunt de culoarea chihlimbarului. Urechile sunt de dimensiune medie si sunt situate in varful capului. Ele sunt late la baza si se ingusteaza spre varful rotunjit. Botul este lung si puternic, la fel si falcile. Dantura este foarte bine dezvoltata.

Corpul Rhodesian ridgeback-ului este masiv si puternic, cu un torace adanc. Coada se ingusteaza spre varful usor arcuit in sus. Coada nu trebuie sa fie rasucita sau sa fie purtata ridicat. Parul care alcatuieste blana este scurt si lucios, putand fi de la auriu deschis pana la rosu inchis. Cateva marcaje de culoare alba pot fi prezente pe piept sau pe degete.

Cea mai caracteristica trasatura a Rhodesian ridgeback-ului este „coama” lui. Este o creasta de par care se evidentiaza de-a lungul coloanei vertebrale, par care creste in directia opusa sensului de crestere al celui de pe restul corpului. Coama incepe din spatele umerilor si se continua pana la un punct de la nivelul soldurilor. La inceputul coamei, doua spire simetrice se intind in directie opusa una de alta. Pe masura ce coama se continua de-a lungul spinarii, se ingusteaza treptat pana la nivelul soldurilor.

Rhodesian ridgeback-ul adult atinge o inaltime la nivelul greabanului de circa 63-69 cm la mascul si de 61-66 cm la femela si o greutate corporala in jur de 36-41 kg la mascul si de 29-34 kg la femela.

Personalitatea

Rhodesian ridgeback este un caine curat, fiind considerat usor de intretinut. Acest caine este in general prietenos cu membrii familiei sale si cu prietenii acestora, dar nu reactioneaza la fel si cu strainii.

Rhodesian ridgeback este un caine puternic si impunator caruia ii place actiunea si care este dotat cu o rezistenta incredibila. Este un caine incapatanat in sensul bun al cuvantului, aparandu-si cu inversunare domeniul, dar este foarte important ca el sa inteleaga ca stapanii lui sunt membrii dominanti ai familiei lui. Persoanele timide, sensibile sau cele au tendinta de a-i permite cainelui sa fie stapanul casei, ar trebui sa se gandeasca la achizitionarea altei rase.

Relatiile cu familia si casa

Un caine supus si loial familiei sale, Rhodesian ridgeback poate fi distant si chiar agresiv cu strainii. Chiar daca este un caine de talie mare si-i place sa alerge in curtea ingradita, acest caine prefera viata in interiorul caminului. Curat si linistit, Rhodesian ridgeback este un caine de casa ideal.

Rhodesian ridgeback-ul se adapteaza traiului intr-un apartament atata timp cat beneficiaza de un regim de miscare adecvat. El este relativ inactiv in interiorul caminului, astfel ca va fi cel mai fericit daca ii puneti la dispozitie o curte mare in care sa-si poata consuma energia.

Cand este scos afara, Rhodesian ridgeback trebuie tinut in lesa sau intr-o curte securizata cu un gard inalt deoarece unii dintre ei nu sunt prea prietenosi cu strainii.

Dresajul

Un protector nativ, Rhodesian ridgeback nu are nevoie de prea mult antrenament pentru a fi un bun caine de paza si protectie, astfel ca sedintele de agresivitate nu sunt recomandate. Un Rhodesian ridgeback agresiv poate fi dificil de controlat.

Dresajul de disciplina este puternic recomandat si trebuie initiat inca de cand cainele este pui. Antrenamentul trebuie continuat pana la maturitatea cainelui. Socializarea timpurie este, de asemenea, vitala.

Aspecte particulare

Rhodesian ridgeback este un caine inteligent care are nevoie de mult antrenament si de stimulare mentala pentru a preveni aparitia plictiselii. Trebuie sa fiti constienti ca un Rhodesian ridgeback plictisit este un Rhodesian ridgeback foarte distrugator. In plus, personalitatea dominanta nativa a acestui caine necesita un proprietar ferm si consecvent. Dresajul de ascultare si supunere consistent si inceput de la o varsta cat mai frageda sunt cruciale pentru a preveni tendintele agresive ale acestei rase. Dresajul trebuie continuat si pe parcursul adolescentei cainelui pana la maturizarea acestuia.

De asemenea, Rhodesian ridgeback-ul are o capacitate uluitoare de a rezista schimbarilor bruste de temperatura.

Rhodesian ridgeback necesita o minima ingrijire. Perierea periodica ii va mentine blana curata si stralucitoare. El este una dintre rasele de caini care-si inlocuieste parul moderat.

Boli si afectiuni curente

In general, Rhodesian ridgeback este un caine robust si rezistent cu putine sensibilitati de ordin medical. Cu toate acestea, urmatoarele afectiuni au fost semnalate cu o frecventa crescuta:

- torsiunea (dilatatia) gastrica este o afectiune brusca ce pune in pericol viata animalului asociata umplerii stomacului cu aer si torsionarii acestuia.

- displazia de sold este o malformatie a articulatiei coxofemurale ce are ca rezultat aparitia durerii, schiopaturii si artritei consecutive.

- cataracta determina o pierdere a transparentei normale a cristalinului. Afectiunea se poate produce la unul sau la ambii ochi si poate conduce treptat la orbire.

- hipotiroidismul apare atunci cand glanda tiroida nu functioneaza adecvat. In lipsa unei cantitati suficiente de hormon tiroidian, imbolnavirea se poate produce.

- mielopatia degenerativa este o boala degenerativa progresiva a maduvei spinarii care induce in timp infirmitate si, in cele din urma, imposibilitatea utilizarii membrelor posterioare.

- osteocondroza este reprezentata de un defect de cartilaj care apare la catei in timpul perioadei de crestere si se manifesta prin aparitia durerii si a schiopaturii.

- sinusul dermoid este un sindrom unic al acestei rase si al metisilor acesteia. Este un defect de dezvoltare aparut in timpul vietii embrionare. Sinusul dermoid este o structura asemanatoare unui chist care se intinde sub piele de-a lungul spinarii si este uneori in directa comunicare cu maduva spinarii. Daca nu se trateaza, infirmitatea si paralizia pot aparea.

- surditatea congenitala poate fi sesizata la unii caini imediat dupa nastere.

- entropionul este o afectiune a pleoapelor ce implica rasucirea spre interior a marginii libere a acestora. Genele de la nivelul marginii libere a pleoapelor irita suprafata globului ocular, putand duce la probleme mult mai grave.

Rhodesian ridgeback-ul este de asemenea predispus obezitatii, otitelor si alergiilor.

Speranta medie de viata a Rhodesian ridgeback-ului este de 8-12 ani.

[Irina]

OTTERHOUND (COPOIUL PENTRU VIDRE)

Copoiul pentru vidre este un caine mare, flocos caruia ii place sa inoate. Initial, conceputa pentru a vana vidrele, rasa este astazi un companion excelent pentru familii, dar este inca rara.

Istoricul si originea


Copoiul pentru vidre este originar din Marea Britanie de cateva secole. Desi controversata, multi sunt de parere ca rasa ar fi aparut in urma incrucisarii bloodhound-ului cu griffonii, harrier-ii si terrier-ii. Dupa cum ii sugereaza si numele, rasa a fost dezvoltata pentru a vana vidrele pentru ca la acea vreme populatia de vidre din Anglia era excesiva si intrase in competitie cu pescarii pentru pastravi.
Prima data cand copoiul pentru vidre a fost mentionat in literatura a fost la inceputul secolului al XIV-lea in timpul domniei regelui Edward al II-lea. Cativa regi au fost entuziasmati de copoiul pentru vidre. In jurul anilor 1900, populatia de vidre se diminuase si la fel s-a intamplat si cu cea de copoi pentru vidre. La jumatatea anilor 1970, rasa era pe cale de disparitie si numai datorita eforturilor unor crescatori dedicati, rasa a revenit putin cate putin. Copoiul pentru vidre este considerat o rasa rara, exemplare gasindu-se cu predilectie in Anglia si Statele Unite.
In 1910, copoiul pentru vidre era recunoscut de catre American Kennel Club ca membru al grupei cainilor de vanatoare.
Astazi, rasa este recunoscuta de urmatoarele oficii si organizatii internationale: FCI, AKC, KCGB, CKC, NKC, NZKC, CKC, APRI, ACR.

Aspectul exterior si dimensiunile


Copoiul pentru vidre este un caine de talie mare, aratand ca nepieptanat cu un cap mare si usor ingust. Ochii sunt bine asezati in orbite, iar urechile sunt lungi si atarnande. Gatul este musculos, fiind prevazut cu o salba proeminenta. Pieptul este adanc, iar coada lunga si conica este acoperita cu franjuri de par.
Blana copoiului pentru vidre este caracteristica. Parul exterior are o lungime de pana la 10 cm si este mai scurta pe picioare. Puful profund este mai scurt si de textura lanii. Urechile sunt acoperite cu par, iar coada cu franjuri. Blana poate avea orice culoare sau combinatii de culori. Varietatile de culoare cel mai frecvent intalnite sunt cenusiul sur sau culoarea graului cu marcaje negre.
Copoiul pentru vidre adult poate atinge o greutate corporala in jur de 30-52 kg si o inaltime la nivelul greabanului de circa 60-65 cm.

Personalitatea

Copoiul pentru vidre este un caine prietenos si vesel si un animalut de companie devotat familiei sale. Desi sunt inteligenti, unii pot fi independenti si incapatanati. Sunt caini linistiti, dar uneori sunt tentati sa urle spre nemultumirea vecinilor. Le place sa hoinareasca si sa miroase totul si au tendinta de a sforai.

Relatiile cu familia si casa


Copoiul pentru vidre este un caine de familie bun, dar este cam repezit, neavand prea multa rabdare, motiv pentru care se intelege cel mai bine cu copii de varste mai mari. El se intelege in general, bine cu alti caini si alte animalute de casa, dar asta nu inseamna ca nu va fugari pisicile vecinilor.
Copoiul pentru vidre prefera sa traiasca intr-o casa cu o curte mare, imprejmuita. El nu se adreseaza persoanelor care detin apartamente de bloc, intrucat sunt relativ inactivi in interiorul caminului. Are nevoie de multa miscare si ii place sa innoate. Daca este tinut in casa si i se ofera un program de miscare redus, copoiul pentru vidre este predispus obezitatii. Aceasta rasa se poate adapta sa traiasca si afara, in curte, daca i se pune la dispozitie un adapost.

Dresajul

Dresarea si educarea unui copoi pentru vidre necesita rabdare, fermitate si consecventa. Unii copoi pentru vidre pot fi neascultatori si incapatanati.

Aspecte particulare


Blana copoiului pentru vidre necesita o periere periodica pentru a preveni incurcarea acesteia. Blana trebuie sa arate natural, motiv pentru care ea nu trebuie scurtata. Rasa naparleste moderat.
Acestui caine nu trebuie sa i se permita sa hoinareasca liber din lesa intrucat are tendinta de a fugari pisicile. Unii au tendinta de a urla, in timp ce altii sapa gropi daca sunt lasati singuri afara fara nimic de facut.

Boli si afectiuni curente


Copoiul pentru vidre este o rasa robusta si rezistenta cu putine sensibilitati de ordin medical. Dintre acestea cu o frecventa crescuta au fost semnalate urmatoarele:
- displazia de sold este o malformatie a articulatiei coxofemurale ce are ca rezultat aparitia durerii, schiopaturii si artritei consecutive.

- epilepsia este o afectiune a sistemului nervos care se manifesta cu predilectie in jurul varstei de 2-5 ani.

- torsiunea (dilatatia) gastrica este o afectiune brusca ce pune in pericol viata animalului asociata umplerii stomacului cu aer si torsionarii acestuia.

- maladia trombastenica Glanzmann este o tulburare plachetara mostenita care poate fi fatala.


Copoiul pentru vidre este, de asemenea, predispus obezitatii, hemofiliei si displaziei de cot.


Speranta medie de viata a copoiului pentru vidre este de 10-12 ani.

[Irina]

English Pointer

English pointer-ul, cunoscut de asemenea si ub numele simplu de "pointer", este un caine de vanatoare renumit si foarte admirat. Dupa ce ia urma prazii, pointer-ul se opreste instinctiv si pointeaza. Cand cainele se afla in pozitia de pointare, ramane neclintit cu nasul orientat in directia in care se afla vanatul, iar coada este tinuta orizontal, in prelungirea coloanei vertebrale.

Istoricul si originea

Se crede ca English pointer-ul este primul caine utilizat la vanatoare si a fost creat cu multi ani inaintea setter-ilor. Desi, caini asemanatori au fost utlizati, in acelasi timp in diferite state ca Portugalia, Spania, Estul Europei si in peninsulele britanice, se pare ca Marea Britanie este responsabila pentru dezvoltarea aproape in totalitate a rasei. In crearea rasei au fost implicate multe rase printre care un rol important l-au jucat foxhound-ul, ogarii si bloodhound-ul.

Prima mentionare scrisa a pointer-ului dateaza din 1650. La acea vreme, cainii erau utilizati la depistarea iepurilor. Dupa ce pointer-ul descopera iepurii, ogarii erau eliberati pentru prinderea acestora. Odata ce armele de foc au inceput sa fie utilizate de catre vanatori, pointer-ii au devenit recunoscuti ca una dintre cele mai bune rase de caini de vanatoare, deprinse cu tolerarea zgomotului pustii.

Pointer-ul este recunoscut de catre American Kennel Club ca membru al grupei Sporting.
Aspectul exterior si dimensiunile

English pointer-ul este un caine de talie medie. Botul este usor arcuit pentru a ridica nasul care-i serveste la un simt al mirosului performant. Nasul (trufa) este de aceeasi nuanta cu culoare cea mai inchisa a blanii. Ochii English pointer-ului sunt maron inchis, castanii, ruginii sau caprui, iar urechile sunt de dimensiuni medii, purtate lasat, lateral pe langa cap. Corpul musculos al English pointer-ului se termina cu o coada groasa la baza si subtire spre varf.

Inaltimea la nivelul greabanului este de 55-62 cm la mascul si de 54-60 cm la femela, iar greutatea corporala este de 20-30 kg.
Personalitatea

English pointer-ul este un caine de vanatoare inteligent, afectuos si loial. Are un simt al mirosului exceptional, in special pentru detectarea pasarilor. Rasa este un concurent nativ si este rapid si curajos. Sunt nascuti cu un instinct natural pentru vanatoare, iar puii in varsta de circa 8 saptamani incep deja a pointeze.
Relatiile cu familia si casa

English pointer-ul este un caine docil, cu o atitudine placuta si prietenoasa, dar poate deveni incapatanat si neascultator daca nu socializeaza adecvat inca din copilarie. Sunt scandalagii, dar sunt blanzi si toleranti cu copiii. English pointer-ul este un companion loial si un caine de vanatoare care necesita un spatiu extins pentru miscare, dar se va adapta oricarei situatii. Se inteleg bine cu alte animalute de casa, dar trebuie sa fie supravegheati in preajma pasarilor. English pointer-ul va latra la straini, dar nu sunt caini excelenti de paza, deoarece sunt intotdeauna doritori de a face oricui pe plac.

Dresajul

English pointer-ul este un caine usor de educat si dresat datorita inteligentei si dorintei puternice de a-i face proprietarului pe plac. Rasa poate fi in acelasi timp un bun animal de casa, un caine de expozitie si un caine de vanatoare, in special, pentru vanatul cu pene cu un minim de antrenament.

Aspecte particulare

Pointer-ul englez nu necesita o ingrijire speciala. Totusi, ei nu tolereaza frigul foarte bine datorita blanii sale scurte.

Pointer-ul englez prezinta o blana scurta si deasa care nu necesita prea multa ingrijire. Dupa o vanatoare serioasa, labele lor trebuiesc controlate pentru detectarea corpilor straini. O frectionare zilnica a blanii, cu un prosop usor umed, o va mentine lucioasa.

Boli si afectiuni curente

Displazia de sold este o malformatie a articulatiei coxofemurale ce are ca rezultat durerea, schiopatura si artrita consecutiva.

Artrita poate aparea pe masura ce cainele imbatraneste. Este o inflamatie a articulatiilor care antreneaza durere si schiopatura consecutiva.

In plus, desi acestea nu se produc cu o frecventa crescuta, Pointer-ul mai este predispus surditatii si degeraturilor. Nu este necesara o relatia foarte stransa cu un medic veterinar, dar nu ignorati acest aspect.

Durata medie de viata a English Pointer-ului este de circa 13-14 ani.

[Irina]

Vizsla

Vizslele sunt animale de companie demne de incredere. Iubitoare, expansiva si tandra, Vizsla este intr-o oarecare masura spontana si distractibila, dar inteligenta si docila. Vizsla are nevoie de un stapan ferm si perseverent. Sunt loiale si blande, dar au multa energie. Prezinta calitati de vantor superioare, dar nu sunt caini de cusca buni. Adora sa socializeze cu familia, si le place sa se joace sau doar sa leneveasca pe canapea.

Dupa Primul Razboi Mondial, Vizsla aproape disparuse, dar imigrantii unguri au adus rasa cu ei in Nordul Americii in jurul anului 1930.

Vizsla ungureasca, referindu-se, de asemenea, la Pointer-ul Unguresc, Vizsla maghiara si la Vizsla Drotszorn maghiara, a fost cainele favorit al nobilimii ungare. Ca rasa veche si respectabila, Vizsla de astazi este un reprezentant de elita al primei vizsla.



Istoricul si originea

Vizsla ungureasca este considerata o rasa veche. Date exacte cu privire la originea si istoricul acestui caine sunt necunoscute, dar inscrierile si gravurile despre rasa arata ca acest caine (sau unul similar) are o vechime de cel putin 1000 de ani.

Vizsla s-a adaptat conditiilor de vreme si tipului de vanatoare caracteristice tinuturilor ungare. Erau foarte populare ca si caini pentru vanarea pasarilor si au fost utilizate ca vanatori, pontatori, precum si la vanatoarea cu soimi. Erau, de asemenea, membrii ai familiei din care faceau parte.

Exista teorii care sustin ca Vizsla descinde din doua rase foarte vechi, respectiv, cainele de vanatoare transilvanean si cainele galben turcesc (astazi disparute). Ulterior, la Vizsla initiala s-a adaugat un nou fond genetic in urma imperecherii cu pointer-ul german cu par scurt si pointer-ul.

Dupa al doilea Razboi Mondial, cand rusii au preluat puterea in Ungaria, ungurii, temandu-se ca rusii ar fi putut decima populatia de Vizsla, deoarece aceasta era un simbol al aristrocratiei, au reusit sa ia cativa caini in tarile in care au imigrat, respectiv in Austria si in alte state incluzant si Statele Unite.

Numele Vizsla in ungureste inseamna pointer. Vizsla este un caine excelent recuperator cu un simt al mirosului foarte bine dezvoltat si un bun vanator pentru vanatul de talie mica si pasari, atat la sol, cat si in regiunile mlastinoase. Astazi Vizsla este un caine de vanatoare popular in Canada si in alte parti, dar rolul sau principal ramane doar acela de a fi un caine de companie.

American Kennel Club inregistra rasa pentru prima data in 1960. Astazi, rasa este recunoscuta de urmatoarele oficii si organizatii internationale: CKC, FCI, AKC, UKC, KCGB, CKC, ANKC, NKC, NZKC, APRI, ACR.

Aspectul exterior si dimensiunile

Vizsla este un caine de vanatoare de talie medie, musculos si bine proportionat. Vizslele prezinta capete late cu boturi conice si nasuri late, maron. Urechile sunt subtiri, catifelate si lungi, pendulante si rotunjite la varfuri. Ochii sai sunt de o culoare un pic mai accentuata decat blana sa. Gatul este musculos, fara salba. Corpul este indesat si bine imbracat cu musculatura, evidentiindu-se un piept adanc. Coada Vizslei este, de obicei, scurtata pana la 30% din lungimea initiala. Membrele anterioare sunt drepte.

Blana ruginie sau galben inchisa a Vizslei poate fi neteda sau sarmoasa. Parul este scurt, des si bine lipit de corp.

Inaltimea: mascul 56-66 cm, femela 51-61 cm

Greutatea: mascul 20-27 kg, femela 18-25 kg

Personalitatea

Vizslele sunt animale de companie demne de incredere. Iubitoare, expansiva si tandra, Vizsla este intr-o oarecare masura spontana si distractibila, dar inteligenta si docila. Vizsla are nevoie de un stapan ferm si perseverent. Sunt loiale si blande, dar au multa energie. Prezinta calitati de vantor superioare, dar nu sunt caini de cusca buni. Adora sa socializeze cu familia, si le place sa se joace sau doar sa leneveasca pe canapea.

Vizslele sunt extraordinar de prietenoase. Se imprietenesc rapid cu copii si invitatii, dar le place sa stea aproape de propriul stapan.

Cand se plictisesc, Vizslelor le place sa sape gropi. Ele, de asemenea, iau in gura orice lucru cu care vin in contact. Atentie la lucrurile uitate neglijent prin casa pentru ca Vizsla le poate acoperi cu bale si par, sau chiar le poate inghiti.

Relatiile cu familia si casa

Vizslele sunt animale de companie adresate familiei, exceptionale. Ele pot trai in apartamente, daca li se acorda un timp suficient de plimbare in fiecare zi si multa atentie. Se impaca bine cu alte animale si copiii, fiind companionii ideali pentru copiii energici. Vizsla este un caine energic, cu o vitalitate extraordinara. Ea are nevoie de timp suficient pentru a alerga si pentru a face miscare in mod regulat. Daca acest caine incepe sa se plictiseasca, el poate deveni distructiv.

Dresajul

Vizslele unguresti sunt gata oricand sa-ti faca pe plac. Sunt foarte inteligente, fapt ce le face foarte usor de dresat. Sunt mari vanatori astfel ca le place sa ponteze si sa aporteze. Exceleaza in agilitate, in probele de teren, precum si in cele de cautare si salvare.

Aspecte particulare

Vizslele, intr-adevar, necesita miscare zilnica si distractie, devenind distrugatoare daca se plictisesc.

Acesti caini poseda abilitatea de a sari foarte sus, astfel ca un gard de minim 180 cm va fi necesar pentru a le impiedica ca paraseasca domeniul.

Unele Vizsle sunt sensibile la unele anestezice si medicamente. Intotdeauna consultati-va cu medicul veterinar inaintea inceperii vreunui tratament la Vizsla.

Blana lor scurta si neteda este foarte usor de intretinut. Perierea cu o perie din par de porc si toaletarea cu sampoane sub forma de pudra cand este necesar sunt tot ceea ce trebuie sa faceti pentru a-i mentine blana in bune conditii. Vizsla naparleste moderat si sezonier. Unghiile trebuie scurtate periodic, iar urechile trebuie controlate si toaletate periodic pentru a preveni dezvoltarea vreunui proces inflamator si sesizarea prezentei corpilor straini (pamant, ariste, etc.).

Boli si afectiuni curente

Ca si in cazul altor rase, desi este o rasa compacta si rezistenta, Vizsla nu este scutita de anumite sensibilitati de natura medicala. Dintre acestea cu o frecventa crescuta au fost semnalate urmatoarele:

Torsiunea (dilatatia) gastrica este o afectiune brusca ce pune in pericol viata animalului asociata umplerii stomacului cu aer si torsionarii acestuia.

Displazia de sold este o malformatie a articulatiei coxofemurale ce are ca rezultat aparitia durerii, schiopaturii si artritei consecutive.

Epilepsia este o afectiune a sistemului nervos care se manifesta predominant intre varsta de 2-5 ani.

Maladia von Willebrand este o tulburare a sangelui care poate determina sangerarea incontrolabila.

Vizsla este, de asemenea, predispusa hemofiliei, diverselor procese tumorale (hemangiosarcom, osteosarcom, etc), atopiei, dermatitelor. Vizita la clinica veterinara este absolut obligatorie pentru acesti caini de vanatoare.

Durata medie de viata a Viszlei este de 13-15 ani.

[Irina]

Gordon Setter-ul

Gordon setter-ul este mai calin decat majoritatea celorlalti setter, dar adora tinuturile rurale cu pajisti intinse numai bune de colindat.Gordon setter-ul este cel mai mare, cel mai masiv si cel mai molcom dintre rasele de setter. Acest caine tenace este construit sa munceasca intreaga zi.

Istoricul si originea

Gordon setter-ul, cunoscut inital si ca Gordon Castle setter, a fost initial creat in Scotia in anii 1600 si denumit setter-ul negru cu cafeniu, sau cu puncte de foc. Gordon setter-ul era utilizat ca si caine de vanatoare scotian care lua urma si pointa vanatul de talie mica cu pene. Ei si-au castigat popularitatea atunci cand la inceputul anilor 1820, rasa i-a trezit interesul celui de-al patrulea duce de Gordon. La scurt timp dupa aceea, acesti caini au devenit cunoscuti ca si Gordon setter-ii. Gordon setter-ul este un vanator metodic si iscusit. Prima pereche de Gordon setter-i a fost importata in America in 1842. In cele din urma, rasa a devenit un caine de companie indragit, pe langa faptul ca era deja un caine de vanatoare excelent.

Astazi, rasa este recunoscuta de urmatoarele oficii si organizatii internationale: CKC, FCI, AKC, UKC, KCGB, CKC, ANKC, NKC, NZKC, APRI, ACR.



Aspectul exterior si dimensiunile

Gordon setter-ul se diferentiaza de setter-ii irlandez si englez prin corpul mai robust, capul mai masiv, precum si prin coloritul blanitei sale ondulate si matasoase. Gordon setter-ul este zvelt, inalt cu un cap masiv, lung cu linii rotunjite, cizelate. Nasul este negru, cu narine evidente si un stop pronuntat, iar ochii ovali sunt caprui cu o expresie inteligenta. Urechile sunt late, pendulante si ascutite la varf, iar coada este dreapta si stufoasa, mai groasa la baza si mai subtire spre varf. Pieptul adanc ajunge pana la nivelul coatelor, dar nu trebuie sa fie extrem de lat. Labele trebuie sa fie asemanatoare celor de pisica, cu degetele arcuite si bine imbracate cu par. Pintenii trebuie amputati.

Gordon setter-ul are o blana bogata si matasoasa, neteda sau usor ondulata, de culoare negru intens, lucios cu pete de la cafeniu la mahon rosiatic. Parul este mai lung pe membre, fata interna a corpului, urechi si coada.

Gordon setter-ul adult poate atinge o inaltime la nivelul greabanului de circa 61-69 cm la mascul si de 58-66 cm la femela si o greutate corporala in jur de 25-36 kg la mascul si de 20-32 kg la femela.





Personalitatea

Gordon setter-ul este un caine de vanatoare agil si foarte inteligent si in acelasi timp supus si loial familiei sale. Sunt caini afectuosi, fiind companioni excelenti. Curajos, prietenos si vesel, Gordon setter-ul se poarta ireprosabil cu copiii. Poate deveni gelos fata de alte animalute de casa, dar este, in general, tolerant cu acestea. Acestei rase ii palce sa hoinareasca in cautarea de aventura, astfel ca ar fi o ideea buna sa aveti curtea imprejmuita.

Gordon setter-ul are nevoie de un stapan care este in acelasi timp si ferm, dar si rabdator. Per ansamblu, este un caine tolerant care este dispus sa se adapteze oricarei situatii pentru a va fi in preajma.





Relatiile cu familia si casa

Gordon setter-ul este un caine excelent atat pentru persoanele sportive, cat si pentru familiile active. Sunt vanatori cu calitati impresionante, cu un simt al mirosului foarte fin, fiind apti de a recupera, a lua urma si a vana la sol. Gordon setter-ului ii place sa alerge si sa se joace cu copiii. Sunt caini loiali si demni de toata increderea, dar sunt rezervati cu strainii.

Gordon setter-ul este cel mai docil dintre toti setter-ii, acomodandu-se cu o mai mare usurinta in mediul rural unde poate alerga nestingherit pe pajisti. Se inteleg bine si sunt toleranti cu alte animalute de companie, dar trebuie educati sa nu le fugaresca.

Gordon setter-ul poate fi crescut si intr-un apartament de bloc. Este relativ inactiv in interiorul caminului, astfel ca o curte de dimensiune mare este absolut necesara.





Dresajul

Gordon setter-ul este inteligent, ceea ce-l face usor de educat pentru a fi ascultator si supus si pentru a efectua activitati la sol. El raspunde cel mai bine dresajului aplicat cu consecventa si multa rabdare. Dresajul sever ii poate induce anumite tulburari de comportament, putand deveni fie prea timorat, fie incapatanat.





Aspecte particulare

Gordon setter-ul are nevoie de miscare zilnica, altfel poate gasi modalitati distructive pentru a-si consuma energia.

Gordon setter-ul necesita o periere zilnica pentru inlaturarea eventualilor scaieti sau a parului incalcit. O atentie deosebita trebuie acordata blanii in timpul perioadelor de naparlire. Gordon setter-ul naparleste moderat si sezonier. De asemenea, parul de la nivelul extremitatilor membrelor trebuie trimat, iar unghiile trebuie scurtate lunar. Imbaierea sau toaletarea cu sampoane uscate, sub forma de pudra se vor face numai cand situatia o impune.





Boli si afectiuni curente

Ca si in cazul altor rase, Gordon setter-ul nu este scutit de anumite sensibilitati de ordin medical, de aceea se recomanda controale periodice la clinica veterinara. Dintre bolile cu o frecventa crescuta au fost semnalate urmatoarele afectiuni:

Torsiunea (dilatatia) gastrica este o afectiune brusca ce pune in pericol viata animalului asociata umplerii stomacului cu aer si torsionarii acestuia.

Displazia de sold este o malformatie a articulatiei coxofemurale ce are ca rezultat aparitia durerii, schiopaturii si artritei consecutive.

Epilepsia este o afectiune a sistemului nervos care se manifesta cu predilectie in jurul varstei de 2-5 ani.

Hipotiroidismul apare atunci cand glanda tiroida nu functioneaza adecvat. In lipsa unei cantitati suficiente de hormon tiroidian, imbolnavirea se poate produce.

In completare, Gordon Setter-ii sunt predispusi diferitelor afectiuni oculare (atrofia retiniana progresiva, cataracta).

Speranta medie de viata a Gordon setter-ului este de 10-13 ani.

[Irina]

Cocker Spaniel American

Cockerul American este un caine cu un corp micut, compact, robust si bine echilibrat. Capul este rotund, blana matasoasa, bogata pe urechi, piept, abdomen si membre. Acest caine se misca usor, avand miscari bine coordonate, parand sa castige teren fara efort .

Istoric si origine

Cockerul Spaniel American este cel mai mic caine din grupa cainilor de aport. Ei pointeaza dar si aduc vanatul si, desi inca mai sunt utilizati la vanatoare, astazi totusi sunt mai des intalniti le expozitiile canine si, ca animal de companie, decat ca si vanatori.

Numele raselor din grupul cockerilor vine de la faptul ca erau folositi la vanatoarea sitarilor (in engleza "woodcock"). In Statele Unite, rasa este inregistrata sub numele de Cocker Spaniel American, asa cum in Anglia se numeste Cocker Spaniel Englezesc, ceea ce duce la crearea confuziilor intre aceste 2 rase. Aceasta rasa s-a dezvoltat si a evoluat in Statele Unite, importata fiind din Marea Britanie. In 1930, varietatea americana a devenit atat de diferita de Cockerul Spaniel Englezesc, incat i s-a acordat statusul de rasa separata, de sine statatoare. Cateva din liniile de Cocker American inca se mai cresc pentru vanatoare, beneficiind si de un antrenament si un dresaj specific, pentru a-si mentine abilitatile de vanatori. Dar, majoritatea cainilor sunt folositi ca animale de companie, Cockerul fiind un companion credincios si responsabil pentru copii.

Cockerii au devenit foarte populari in America, cam de prin 1940, ocupand o pozitie de top in randul Caniselor Americane. Apoi, rasa a suferit un declin al popularitatii, revenind totusi pe primul loc in anii 1984-1990. De atunci, s-a produs un nou declin, Cockerul Spaniel fiind pe locul 15 in registrele Asociatiei Chinologice Americane in anul 2004, fata de locul 14, in 2003.

Aspect exterior si dimensiuni

Cockerul American este un caine cu un corp micut, compact, robust si bine echilibrat. Capul este rotund, blana matasoasa, bogata pe urechi, piept, abdomen si membre. Se misca cu mare usurinta, avand miscari bine coordonate, parand sa castige teren fara efort . Face parte din grupa cainilor de talie mica, cu o inaltime la greban de 36-39 cm masculii si 34-37 cm femelele, avand o greutate cuprinsa intre 11-13 kg. Capul este bine dezvoltat, cu sprancenele si stopul foarte bine definite. Botul trebuie sa fie larg, adanc, patrat. Falcile trebuie sa fie puternice, cu muscatura perfecta, in foarfece. Ochii trebuie sa fie mari, rotunzi, cu privire alerta, vioaie, cu o expresie blanda. Urechile sunt lobulare, lungi, bine imbracate cu par lung, matasos, care poate fi drept sau ondulat. Gatul este lung, musculos, iar trunchiul compact, scurt, adunat, dand impresia de putere.

Toracele acestui caine este adanc, cu coastele bine arcuite. Membrele trebuie sa fie moderat de scurte, cu labele compacte, rotunde. Coada este purtata la acelasi nivel cu spatele, sau usor mai sus. In trecut era cupata la 2/5 din lungimea ei.

Roba cainelui este matasoasa, cu parul drept sau usor ondulat, scurt pe cap si mai lung pe trunchi. Urechile, pieptul si abdomenul trebuie sa fie bine imbracate, dar nu excesiv, astfel incat sa nu impiedice miscarea cu usurinta a animalului. Exista reguli stricte in ceea ce priveste culoare admisa a robei, care poate avea 3 varietati. Acestea pot fi : negru, orice alta culoare integrala decat negru, si particolora. Exemplarele negre si cele maro pot avea nuante de ruginiu in roba, dar niciodata nu alb. Celelalte culori integrale pot fi ciocolatiu, roscat, cenusiu inchis, auriu. Roba particolora este constituita din oricare din culorile mentionate mai sus si alb. Negru si ruginiu, ciocolatiu si ruginiu sau tricolorii ( alb, negru , ruginiu) sunt de asemenea culori comune.

Personalitate

Temperamentul tipic al Cockerului este vesel, fericit, increzator si inteligent. Temperamentul ideal ar fi cel amuzant, mereu gata de fuga si dornic sa se faca placut. Acesti caini tind sa fie personalitati delicate, care nu se preteaza bine dresajului aspru, rigid. Datorita cererii mari de exemplare din aceasta rasa, s-au facut si imperecheri nepotrivite, care au dus la aparitia unor exemplare sperioase sau chiar agresive, razbunatoare, sau a unora care prezentau emisiuni de urina la vederea proprietarilor, datorita temperamentului prea emotiv. Totusi, prin potrivirea riguroasa a perechilor, s-a incercat corectarea acestor inconveniente.

Relatiile cu familia si casa

Cockerul American este un caine inteligent, foarte dornic de a se face placut, foarte usor adaptabil, nu se streseaza prea tare daca este lasat singur, este foarte putin agresiv si socializeaza bine cu alte animale de casa, foarte potriviti drept companioni pentru copii.Sunt foarte curiosi, acesti caini se adapteaza bine atat la viata in apartament, cat si la cea de curte.

Dresajul

Cockerii au o personalitate puternica si sunt recunoscuti a fi strengari si neascultatori, foarte independenti, cu idei proprii. Stapanii trebuie sa fie blanzi si delicati cu acesti caini, proprietarii novici in cresterea unui caine fiind sfatuiti sa consulte un expert in dresaj, inainte de inceperea acestei actiuni. Dresajul dur si rigid nu i se potriveste deloc acestui caine.

Aspecte particulare

Avand parul lung, Cockerii au nevoie de o toaletare zilnica riguroasa si de o trimare regulata a robei. De asemenea, au nevoie de bai mai frecvente, pentru curatarea pielii si eliminarea mirosului specific, care este mai puternic decat la alte rase. Urechile acestor caini de necesita ingrijiri speciale, deoarece pavilioanele nefiind aerisite, sunt foarte frecvente infectiile. De asemenea, degetele si pernitele trebuie verificate cu atentie atunci cand cainele revine de la plimbare, pentru curatarea noroiului, aschiilor sau aristelor vegetale care se pot infige in derm.

Boli si afectiuni curente

Cockerul Spaniel este susceptibil la o serie de infectii si maladii, dintre acestea, cele mai frecvente afectandu-i urechile si, uneori si ochii. Ca urmare, pot necesita ceva mai multa atentie medicala decat alte rase. Cele mai frecvente probleme oftalmologice pot fi atrofia retiniana progresiva, glaucomul si cataracta. Clubul Crescatorilor de Cocker Spaniel American recomanda anual controale oftalmologice pentru exemplarele folosite la reproductie.

Dintre maladiile autoimune, se pot intalni anemia hemolitica autoimuna si inflamatiile urechilor. Luxatia patelara si displazia de sold sunt destul de rar intalnite in cazul acestei rase. Oricum, exemplarele folosite la reproductie vor fi testate pentru ambele afectiuni ortopedice mentionate, iar cainii indemni de displazie vor primi un certificat din partea Fundatiei Ortopedice pentru Animal. Longevitatea este cuprinsa intre 9-15 ani.

[Irina]

Golden Retriever ( cutzu preferat a lui Ale )

Golden Retriever-ii au fost odata caini de vanatoare populari in Scotia. Golden Retriever-ii au fost in mod consecvent in varful listei celor mai indragiti caini de companie adresati familiei. Adesea, asociati cu copii si viata suburbana, si cu dragostea lor fata de apa, precum si cu abilitatea innascuta de salvatori, de recuperatori, Golden Retriever-ii au fost, de asemenea, excelenti parteneri la partidele de vanatoare. Golden Retriver-ul a fost una dintre rasele din top 10 in anul 2005.

Istoricul si originea

Primele inscrieri istorice cu privire la Golden Retriever dateaza de la inceputurile anilor 1800, cand rasa era un caine de vanatoare popular in Scotia. Rasa a fost creata in peninsulele britanice, cel mai probabil in urma incrucisarii unui retriever cu parul lung, bej, a Tweed Water Spaniel-ilor cu par scurt, a altor spaniel-i, setter-i si chiar a Newfoundland-ului sau Bloodhund-ului. Rasa si-a facut pentru prima data aparitia intr-o expozitie canina sub denumirea de Golden Flat-Coat. Ca si caine de talie medie, robust, rasa a fost apreciata pentru abilitatea sa de a vana atat pe teren, cat si in apa. Vanatorii ii admirau calitatile atletice si sarguinta, in timp ce membrii familiilor lor ii apreciau caracterul prietenos si tandru. La sfarsitul anilor 1800, Golden Retriever-ul era bine cunoscut in America de Nord si a fost inregistrat in American Kennel Club in 1925.

De-a lungul anilor, Golden Retriever-ii au devenit utili ca si caini-calauza pentru orbi, surzi sau alte persoane cu diferite handicapuri datorita inteligentei, disciplinei si temperamentului lor echilibrat, precum si datorita abilitatii lor de a se intelege de minune cu oamenii. Ei sunt antrenati ca si caini de terapie pentru a aduce alinarea persoanelor internate in azile si a copiile cu tulburari de natura emotionala.

Grupa: cainilor de vanatoare sau sportivi - de agrement (AKC).
Rasa este recunoscuta de urmatoarele organizatii si oficii internationale: CKC, FCI, AKC, UKC, KCGB, CKC, ANKC, NKC, NZKC, APRI, ACR.
Aspectul exterior si dimensiunile

Golden Retriever-ul este un caine de talie medie, robust, bine proportionat, cu un cap moderat de rotund, mai mult lat decat lung si ochi in diferite nuante de maron, cu gene inchise la culoare. Botul este conic, dar lat, prevazut cu un nas de culoare neagra. Stopul frontal este evident. Urechile sunt de dimensiuni medii, triunghiulare si pendulante, cazand pana aproximativ la nivelul falcii. Gatul si coapsele sunt musculoase. Pieptul este adanc. Coada este lunga, dar niciodata racusita, imbracata de un par abundent, care ii da aspectul unui steag.
Parul exterior impermeabil este gros, dens si moale, desi nu prea matasos. Puful de blana este moderat de dens. Asa cum indica si numele rasei, culoarea robei este aurie sau o nuanta apropiata de auriu. Parul mai lung de o nuanta mai deschisa, cunoscut ca si coama, este prezent pe fata posterioara a membrelor anterioare si coapsa, abdomen, pe jumatatea anterioara a gatului si pe partea inferioara (de dedesubt) a cozii. Blana nu trebuie sa fie roscata.

Golden Retriever-ul adult prezinta o inaltime la greaban de 56-61 cm la mascul si 51-56 cm la femela si o greutate de 27-36 kg la mascul si 25-32 kg la femela.
Personalitatea

Golden Retriever-ul este un companion plin de viata si afectuos cu o personalitate calina. Daca nu ar fi de talie medie, Golden Retriever-ii ar fi "caini de poala" (lapdog). Desi, in general, nu este un caine zgomotos, acest animal de casa va anunta sosirea vizitatorilor. Foarte usor de educat si dresat, Golden Retriever-ul va fi intotdeaua rabdator si gentil cu copiii. Sunt loiali, dragalasi si doritori de a-ti face mereu pe plac.

Prietenos cu toata lumea, inclusiv cu alti caini, Golden Retriever-ul are instincte diminuate de caine de protectie. Desi e putin probabil sa atace, Golden-ul este un caine de paza bun, atentionand sonor in cazul apropierii vreunui strain. Acest caine trebuie sa fie in permanenta in centrul atentiei oamenilor pentru a fi pe deplin fericit. Daca este izolat de oameni sau lasat singur perioade lungi de timp, Golden-ul poate deveni rautacios si neascultator. Pot fi exuberanti si distrugatori cand se plictisesc. Printre talentele Golden Retriever-ului se numara: vanatoarea, luarea urmei, recuperarea diferitelor obiecte, detectarea narcoticelor, indrumarea persoanelor cu handicapuri (orbi, surzi, etc.), agilitatea si perspicacitatea. Sunt foarte buni caini inotatori.

Relatiile cu familia si casa

Golden Retriever-ul este un excelent caine de companie adresat familiilor cu copii sau alte animale de casa. Acest caine este o alegere potrivita pentru cei care detin pentru prima data un animal de companie demonstrand ca proprietarul este capabil sa intretina un caine de talia si forta sa. Va fi multumit sa traiasca intr-un apartament, daca i se va acorda suficient timp pentru miscare. Sunt moderat activi in interior si se vor multumi cu cel putin o curte de dimensiuni medii.

Dresajul

Golden Retreiver-ul este un caine inteligent si foarte usor de dresat. In afara de faptul ca sunt vanatori excelenti, aceasta rasa a fost antrenata pentru a acompania persoanele invalide (caini-calauza pentru orbi). Golden Retriever-ii au fost, de asemenea, utilizati pentru detectarea drogurilor si in actiunile de cautare si salvare.

Aspecte particulare

Golden Retriever-ii care vaneaza pe uscat si carora li se permite sa inoate necesita o atentie speciala. Alergarea prin paduri poate determina ca corpurile straine de dimensiuni mici cum ar fi ciulini si alte plante sa patrunda sub pleoape sau in urechi. Suprafata ochiului sau urechea cainelui pot deveni iritata si inflamatea.

Golden Retriever-ii trebuie, de asemenea, sa beneficieze de un periat regulat cu o perie din par de porc, o data pe zi daca este posibil, acordand o atentie deosebita pufului profund, des. Perierea contribuie la mentinerea unei blani sanatoase si lucioase a cainelui si la diminuarea caderii parului. Acesta este, de asemenea, un moment oportun pentru a descoperi eventualele mite de par care pot fi neplacute pentru cainele dumneavoastra de companie. Este mai sigur ca latele lungi din blana cainelui sa fie indepartate de un frizer profesionist sau un medic veterinar. In perioadele de naparlire sezoniera, parul va fi periat mai des. Toaletarea robei se va face cu sapun uscat sau prin imbaiere numai cand este necesar.

Golden Retriever-ul necesita miscare zilnica, adorand sa recupereze mingiile sau alte jucarii. Astfel, miscarea necesara este foarte usor de asigurat. Acest caine trebuie plimbat suficient si nu-l hraniti in exces, pentru ca are tendinta la supraponderabilitate.

Boli si afectiuni curente

In general, Golden Retriever-ul este un caine sanatos cu putine probleme medicale. Totusi, urmatoarele boli sau afectiuni au fost relatate: Torsiunea (dilatatia) gastrica este o afectiune brusca ce pune in pericol viata cainelui, asociata umplerii stomacului cu aer si torsionarii acestuia. Displazia de sold este o malformatie a articulatiei coxofemurale ce are ca rezultat durerea, schiopatura si artrita consecutive. este o afectiune a sistemului nervos care se dezvolta intre varsta de 2-5 ani. Alimentatia necorespunzatoare determina la acest caine o leziune a pielii, cu naparlire si exudat numita "egzema umeda alimentara" . EpilepsiaCataracta determina o pierdere a transparentei normale a cristalinului. Afectiunea se poate produce la unul sau la ambii ochi si poate conduce in timp de pierderea vederii. Diabetul este o afectiune pancreatica asociata unei insuficiente in producerea de insulina. Entropionul este o afectiune a pleoapelor ce implica rasucirea spre interior a marginii libere a acestora. Genele de la nivelul marginii libere a pleoapelor irita suprafata globului ocular, putand duce la probleme mult mai grave. Hemangiosarcomul este un tip de cancer care poate avea ca rezultat tumori ale vascularizatiei splinei, ficatului sau cordului. In completare, Golden Retriever-ii sunt predispusi la displazie de cot, dwarfism, osteocondroza, atopie, afectiuni cardiace, boala de sange van Willebrand si diferite tipuri de canceruri. Durata medie de viata este de 10-13 ani.

[Irina]

Irish Water Spaniel

Irish water spaniel-ul este cel mai zvel si mai inalt dintre spaniel-i, fiind consederat astazi o rasa rara. Exceland la inot, acest spaniel este renumit pentru recuperarea din apele foarte reci.



Relatiile cu familia si casa

O rasa devotata si afectuoasa, Irish water spaniel-ul se adreseaza familiilor cu copii de varste mai mari, unii avand tendinta de a fi mai atasati de unul dintre membrii familiei. Aceasta rasa este rezervata fata de straini, unele exemplare putand deveni caini de paza buni.

Irish water spaniel-ul prefera sa traiasca la tara sau intr-o zona cu mult spatiu pentru a putea face miscare. Adora sa recupereze si sa inoate. Irish water spaniel-ul este tolerant cu alte animalute de casa, mai ales daca este crescut cu acestea, dar, unele exemplare au tendinta de a fi agresivi cu alti caini.

Dresajul

Irish water spaniel-ul este foarte inteligent si usor de dresat, dar unii pot fi incapatanati si neascultatori. Sunt inotatori excelenti in mod nativ.

Aspecte particulare

Irish water spaniel-ul poate fi incapatanat si independent. Necesita o socializare adecvata pentru a preveni dezvoltarea comportamentelor extreme (fie foarte timid, fie foarte agresiv). Unele exemplare pot fi agresive cu alti caini.

Boli si afectiuni curente

Displazia de sold este o malformatie a articulatiei coxofemurale ce are ca rezultat durerea, schiopatura si artrita consecutiva.

Epilepsia este o afectiune a sistemului nervos care se dezvolta intre varsta de 2-5 ani.

Megaesofagul este o afectiune caracterizata printr-o diminuare pana la disparitie a contractiilor musculare de la nivel esofagian.

Hipotiroidismul apare atunci cand glanda tiroida nu functioneaza adecvat. In lipsa unei cantitati suficiente de hormon tiroidian, imbolnavirea se poate produce.

Entropionul este o afectiune a pleoapelor ce implica rasucirea spre interior a marginii libere a acestora. Genele de la nivelul marginii libere a pleoapelor irita suprafata globului ocular, putand duce la probleme mult mai grave.

Irish water spaniel-ul este, de asemenea, predispus alergiilor pielii si infectiilor urechilor.

Durata medie de viata a Irish water spaniel-ului este de 10-12 ani.



Relatiile cu familia si casa

O rasa devotata si afectuoasa, Irish water spaniel-ul se adreseaza familiilor cu copii de varste mai mari, unii avand tendinta de a fi mai atasati de unul dintre membrii familiei. Aceasta rasa este rezervata fata de straini, unele exemplare putand deveni caini de paza buni.

Irish water spaniel-ul prefera sa traiasca la tara sau intr-o zona cu mult spatiu pentru a putea face miscare. Adora sa recupereze si sa inoate. Irish water spaniel-ul este tolerant cu alte animalute de casa, mai ales daca este crescut cu acestea, dar, unele exemplare au tendinta de a fi agresivi cu alti caini.

Dresajul

Irish water spaniel-ul este foarte inteligent si usor de dresat, dar unii pot fi incapatanati si neascultatori. Sunt inotatori excelenti in mod nativ.

Aspecte particulare

Irish water spaniel-ul poate fi incapatanat si independent. Necesita o socializare adecvata pentru a preveni dezvoltarea comportamentelor extreme (fie foarte timid, fie foarte agresiv). Unele exemplare pot fi agresive cu alti caini.

Boli si afectiuni curente

Displazia de sold este o malformatie a articulatiei coxofemurale ce are ca rezultat durerea, schiopatura si artrita consecutiva.

Epilepsia este o afectiune a sistemului nervos care se dezvolta intre varsta de 2-5 ani.

Megaesofagul este o afectiune caracterizata printr-o diminuare pana la disparitie a contractiilor musculare de la nivel esofagian.

Hipotiroidismul apare atunci cand glanda tiroida nu functioneaza adecvat. In lipsa unei cantitati suficiente de hormon tiroidian, imbolnavirea se poate produce.

Entropionul este o afectiune a pleoapelor ce implica rasucirea spre interior a marginii libere a acestora. Genele de la nivelul marginii libere a pleoapelor irita suprafata globului ocular, putand duce la probleme mult mai grave.

Irish water spaniel-ul este, de asemenea, predispus alergiilor pielii si infectiilor urechilor.

Durata medie de viata a Irish water spaniel-ului este de 10-12 ani.

[Irina]

Labrador Retriever ( )

Prietenos, tandru si plin de viata, Labrador Retriever-ul a devenit unul din cei mai populari caini din Statele Unite. Pe plan istoric, aceasta rasa "sportiva" de talie mare a fost utilizata pentru vanarea si recuperarea pasarilor si, abia recent, acest caine a devenit cunoscut ca si caine de companie. Retriever-ul este extrem de aperciat datorita naturii sale sufletiste, accesibilitatii de a fi dresat si inteligentei.Labrador Retriever-ul a fost clasata a cea mai buna rasa a anului 2005, potrivit American Kennel Club.

Istoricul si originea

Labrador Retriever-ul isi are originile din Newfoundland si nu din Labrador, asa cum ii sugereaza numele, desi ambele regiuni sunt localizate in estul Canadei. Este posibil ca, confuzia geografica sa fi condus la denumirea rasei. Date exacte cu referire la cum a ajuns rasa sa populeze Newfoundland nu sunt cunoscute. Prima consemnare inscrisa cu privire la rasa, respectiv, o scrisoare redactata de un calator prin acea regiune, dateaza din 1822. Pescarii au adus rasa in Marea Britanie la inceputurile secolului al XIX-lea. Initial, cainii erau impartiti intr-o varietate cu blana abundenta, lunga cunoscuta ca si Newfoundland de talie mare si o varietate cu blana aspra, mai scurta numita Newfoundland inferior sau cainii Sf. Ion. Labrador Retriever-ul din zilele noastre se trage, probabil, din acest caine al Sf. Ion, iar rasa cunoscuta acum ca si Newfoundland din Newfoundland de talie mare.

Rasa nu a fost, initial, utilizata ca si caine de companie. Mai degraba, Retriever-ii au fost crescuti, in mod exclusiv, ca si vanatori, o sarcina pentru care ei posedau calitati superioare. Labrador Retriever-ul a fost, in mod oficial, acceptat in English Kennel Club in 1903 si in American Kennel Club in 1917.

De-a lungul anilor, Golden Retriever-ii au devenit utili ca si caini-calauza pentru orbi, surzi sau alte persoane cu diferite handicapuri datorita inteligentei, disciplinei si temperamentului lor echilibrat, precum si datorita abilitatii lor de a se intelege de minune cu oamenii. Ei sunt antrenati ca si caini de terapie pentru a aduce alinarea persoanelor internate in azile si a copiile cu tulburari de natura emotionala.
Fortele militare si politia au intrebuintat aceasta rasa pentru rafinamentul mirosului lor in luarea urmei criminalilor, drogurilor, armelor, bombelor si pentru identificarea persoanelor prinse sub daramaturile produse in urma cutremurelor sau in urma altor dezastre.

Grupa: caini de vanatoare sau caini de agrement - sportivi (AKC).
Rasa este recunoscuta de urmatoarele organizatii si oficii internationale: CKC, FCI, AKC, UKC, KCGB, CKC, ANKC, NKC, NZKC, CCR, APRI, ACR.
Aspectul exterior si dimensiunile

Exista doua tipuri de labradori, englezesc si american.
Rasa englezeasca de Labrador, provine din Anglia, din fondul britanic al rasei. Aspectul lor exterior este diferit, fiind masivi si butucanosi.
Rasa americana de Labrador provine din fondul american de labradori, fiind mai inalti si mai uscativi.
Labrador Retriever-ul un caine de talie medie, puternic, bine-legat, mai lung decat inalt care poseda o conformatie echilibrata, atletica, cu simturi bine dezvoltate, aspecte ce-i permit sa-si indeplineasca indatoririle de caine de vanatoare recuperator, precum si de membru al familiei.
Labrador Retriever-ul prezinta un cap lat, nas proeminent si un stop pronuntat. Gatul este musculos si puternic. Ochii sunt castanii sau caprui, cu o expresie inteligenta. Urechile de dimensiuni medii sunt pendulante. Membrele sale prezinta o structura osoasa bine definita, terminandu-se cu labe prevazute cu o membrana interdigitala, mai dezvoltata decat in cazul altor rase, care ii ajuta la inot.
Blana este dubla, scurta, aspra, deasa si impermeabila, cu un colorit divers: negru, galbui si ciocolatiu. Se spune ca ar mai fi o varietate argintie sau gri pe care AKC o considera o nuanta de ciocolatiu. Aceasta culoare este foarte controversata. Unii specialisti considera ca ar fi rezultatul incrucisarii cu Weimeriner, in timp ce altii sunt de parere ca ar fi rezultatul unei mutatii genetice.
Rasa prezinta o coada „de vidra" care este groasa la baza si ia o forma conica spre varf, fiind acoperita in totalitate cu par.
Liniile pentru concursuri si expozitii sunt mai masive si mai docili ca si temperament, decat liniile de teren.

Labrador-ul adult prezinta o inaltime la greaban de 56-61 cm la mascul si de 53-58 la femela si o greutate de 27-34 kg la mascul si de 25-32 kg la femela. Unii masculi pot atinge o greutate de pana la 45 kg si chiar mai mult.
Personalitatea

Labrador Retriever-ul este un caine afectuos, simpatic si rabdator, foarte inteligent, loial, inimos si entuziast. Plin de viata si bland, ii place sa se joace, in special in apa. Adora sa inoate.

Labradorul are un temperament echilibrat, sunt caini prietenosi si minunati cu copiii si tolerant cu alti caini. Sunt caini usor de educat si dresat. Unii dintre ei pot fi rezervati cu strainii, daca nu socializeaza de timpuriu, inca din copilarie. Rasa este recunoscuta pentru firea sa maleabila, prietenosa.

Labrador-ul este dornic sa-si multumeasca stapanul si, de obicei, nu este agresiv fata de om sau alte animale. Pot deveni distrugatori, daca sunt lasati mult timp singuri. Aveti in vedere sa educati labradorii inca de mici sa nu traga in lesa, pentru ca au gatul foarte puternic si pot face asta cu brio. Labradorii sunt un pic mai dominanti si mai independenti in comparatie cu Golden Retriever-ul. Labradorul englezesc este un caine mai calm si mai putin activ, dar se maturizeaza mai rapid in comparatie cu labradorul american.

Talentele sale sunt: vanatoarea, luarea urmei, recuperarea, posibilitatea de a fi caine de paza, politist, detectarea drogurilor, ghid pentru orbi, caine de serviciu pentru invalizi, cautare si salvare, caine de sanie, agilitate si extrem de docil.

Relatiile cu familia si casa

Labrador Retriever-ul este un caine suficient de bland si de tandru pentru a convietui cu copii, desi cateva linii ale rasei s-au dovenit a fi oarecum hiperactive. Cainele va impartit caminul cu alt caine daca este introdus si socializeaza cu acesta inca din copilarie, dar in acelasi timp are tendinta spre gelozie.

Nu sunt cei mai buni caini de paza intrucat nu sunt extrem de suspiciosi si pot fi pacaliti de un gest prietenos al unui strain. Ravnesc atentie din partea stapanului si au nevoia sa simta ca sunt o parte a familiei. Vor fi multumiti sa traiasca intr-un apartament, daca sunt plimbati suficient. Sunt moderat activi in interiorul caminului si vor fi cei mai fericiti daca beneficiaza de un spatiu pentru joaca (o curte de dimensiuni medii).

Dresajul

Labrador Retriever-ii sunt caini inteligenti si adora sa invete. Majoritatea Labrador-ilor pot incepe dresajul de la varsta de 6-8 luni. La aceasta varsta pot sustine cate 10 minute de antrenamente, de doua ori pe zi. Daca cainele nu este receptiv din punct de vedere fizic si mental, atunci el este inca prea mic pentru a incepe dresajul. Daca cainele are un comportament neadecvat, atunci mustrarea trebuie sa fie consecventa si proportionala cu fapta.

Aspecte particulare

Blana acestui caine, neteda si scurta este usor de intretinut, perierea si pieptanarea cu o perie mai dura, din par de porc, fiind suficiente. Acordati o atentie deosebita parului profund si in perioadele de naparlire, sezoniere. Sunt caini care naparlesc moderat. Imbaierea sau samponarea cu sampon uscat se va face numai cand este necesar.

Labrador Retriever-ii sunt excelenti inotatori, calitate sustinuta de membrana interdigitala de la nivelul degetelor si de blana impermeabila. Este de asemenea un caine pasionat de vanatoare.

Sunt caini energici, fiind incantati sa se joace si sa-si satisfaca serviciul la care sunt supusi. Din nastere, Labrador Retriever-ul este sarguincios si necesita un antrenament regulat si multa miscare. Ar trebui sa li se stabileasca numarul de plimabari pe zi si sa nu li se permita sa ramana inactivi sau sa manance peste masura. Realizand o medie, un caine supraponderal va muri mult mai devreme decat un caine activ, in forma. Cainele poate deveni abatut si distructiv, daca nu i se permite sau nu este incurajat sa faca miscare.

Boli si afectiuni curente

In general, Labrador-ii Retriever sunt caini sanatosi cu cateva probleme de sanatate. Totusi, urmatoarele afectiuni si tulburari au fost semnalate:

Torsiunea (dilatatia) gastrica este o afectiune brusca ce pune in pericol viata cainelui, asociata umplerii stomacului cu aer si torsionarii acestuia. Displazia de sold este o malformatie a articulatiei coxofemurale ce are ca rezultat durerea, schiopatura si artrita consecutiva.

Degenerarea retiniana progresiva este o afectiune care determina degenerarea celulelor nervoase de la nivelul retinei. Tulburarea poate duce la orbire.

Hemangiosarcomul reprezinta un tip de cancer care afecteaza primar splina, ficatul sau cordul (inima).

Epilepsia este o afectiune a sistemului nervos care se dezvolta intre varsta de 2-5 ani.

Displazia valvei tricuspide este o maladie congenitala de dezvoltare asociata unei valve de la nivelul inimii.

Alte afectiuni care sunt intalnite in mod frecvent la labradori in comparatie cu alte rase sunt displazia de cot, osteocondroza, seboreea, punctele fierbinti, diabetul si hipotiroidismul. Labradorii sunt, de asemenea, susceptibili la dezvoltarea melanomului (un tip de cancer).

Labradorii care vaneaza sau innoata sunt predispusi la implantarea corpilor straini in urechi sau sub pleoape si la infectii ale urechilor.

Durata medie de viata a Labrador-ilor Retriever este de 10-13 ani.

[Irina]

Field spaniel

Considerata o rasa rara, Field spaniel-ul, dupa parerea multor specialisti, este cel mai echilibrat caine dintre spaniel-i. Un caine dragalas si afectuos, Filed spaniel-ul este un caine de companie excelent, in special pentru familiile active.

Istoricul si originea

Field spaniel-ul este originar din Anglia, datand din jurul anilor 1800, fiind un prepelicar cu un temperament echilibrat, calm. Rasa a fost creata prin imperecherea English cocker spaniel-ului si, pentru o anumita perioada, ei au fost considerati ca fiind aceeasi rasa, diferind doar prin masa corporala. La un moment dat, crescatorii au decis sa accentueze anumite caracteristici ale acestui caine, astfel ca a fost creat un caine mai scund si mai robust. In acea perioada, rasa isi pierduse din popularitate, iubitorii de animale preferand English cocker spaniel-ul.

La jumatatea anilor 1900, crescatorii au inceput un program de perfectionare a rasei, care a condus la dezvoltarea unui caine mult mai armonios si mai echilibrat, iar, in cele din urma, la aparitia Field spaniel-ului pe care il stim astazi. Din nefericire, este greu de crezut ca Field spaniel-ul va ajunge macar atat de popular cat este cocker spaniel-ul. In 1894, Field spaniel-ul a fost recunoscut de American Kennel Club, ca membru a grupei cainilor sportivi.

Aspectul exterior si dimensiunile

Field spaniel-ul este un caine de talie medie, cu o aparitie impresionanta, care exprima sobrietate, dar in acelasi timp si blandete. Este mai robust si mai longilin decat cocker-ul spaniel. Ochii sunt migdalati, iar urechile sunt mari, pendulante. Coada este, in general, amputata, dar poate fi lasata si la lungimea naturala.

Blana Field acestui caine este de lungime medie, formand numerosi zulufi si putand fi usor ondulata. Blana este lucioasa si impermeabila. Culoarea blanii este variata, putand fi neagra, rosu-inchis sau auriu de diferite nuante. Unele exemplare pot fi derese cu pete cafenii.

Field spaniel-ul are o inaltime la nivelul greabanului de circa 46 cm si o greutate corporala de 16-22,5 kg.

Personalitatea

Field spaniel-ul este un caine calm si docil, dar uneori poate fi incapatanat si chiar temperamental. Renumit ca fiind spaniel-ul cu cel mai echilibrat temperament, Field spaniel-ul adora pe oricine ajunge sa-l cunoasca, dar poate fi un pic rezervat in preajma strainilor.

Relatiile cu familia si casa

Field spaniel-ul este un caine de companie excelent, care va fi incantat sa fie membrul unei familii foarte active. Se intelege bine cu copii, daca sunt obisnuiti cu acestia de la o varsta frageda. Acest caine este foarte protector cu familia sa si va latra intotdeauna, alertandu-si proprietarul de apropierea vreunui strain.

Field spaniel-ul are nevoie de un camin cu curte imprejmuita. Nu sunt foarte fericiti sa traiasca intr-un apartament in cazul in care nu sunt scosi frecvent la plimbari lungi. Este un caine activ care tanjeste dupa compania oamenilor. Rasa poate trai in aceeasi casa cu alte animalute de companie, daca este crescut cu acestea.

Dresajul

Field spaniel-ul este usor de educat si dresat, putand excela in obedienta. Acest caine raspunde cel mai bine la dresajul bland, sustinut de laude.

Aspecte particulare

Field spaniel-ului nu-i place sa fie lasa singur fara a avea nimic de facut. Sunt caini inteligenti, plini de energie si necesita o stimulare mentala si antrenament pentru a preveni dezvoltarea comportamentelor distructive. Acestui caine nu trebuie sa i se permita sa hoinaresca liber, ci trebuie purtat in lesa avand in vedere ca are tendinta de a haitui micile animalute sau de a urma orice adulmeca interesant.

Boli si afectiuni curente

Field spaniel-ul este un caine robust si rezistent cu putine afectiuni semnalate. Cele mai frecvente sunt displazia de sold, infectiile urechilor si hipotiroidismul.

Durata medie de viata a Field spaniel-ului este de 10-12 ani.

[Irina]

Cocker spaniel englez

Cocker spaniel-ul este un caine de companie foarte popular, disponibil in doua varietati distincte. English cocker spaniel-ul este utilizat mai frecvent la vanatoare si are o fire mai vesela si mai prietenoasa decat cocker-ul american. Cocker spaniel-ul se situeaza adesea in topul primelor 10 rase ca si popularitate si este cel mai mic caine al grupei raselor sportive. Rasa a fost recunoscuta de catre American Kennel Club, ca si rasa de sine statatoare in 1946.

Istoricul si originea

Toate tipurile de spaniel-i au fost caini credinciosi ai vanatorilor de secole. Formeaza o familie numeroasa, fiind mentionati in literatura inca de la jumatatea secolului al XIV-lea. De-a lungul timpului, grupa spaniel-ilor a fost impartita in spaniel-ii de teren si spaniel-ii de apa.

La mijlocul secolului al XIX-lea, crescatorii au inceput sa acorde mai multa atentie standardizarii si dezvoltarii liniilor specifice din grupa spaniel-ilor de teren. In cele din urma, liniile cocker englez si English toy spaniel si-au facut aparitia. In timp, cocker-ul englez a evoluat lent intr-un mod diferit fata de cocker-ul initial, in ceea ce priveste talia, conformatia si coloritul. In 1946, cocker spaniel-ul a fost separat, oficial, in doua rase distincte: cocker spaniel-ul american si cocker spaniel-ul englez, ambele recunoscute de catre American Kennel Club.

Numele atribuit rasei de "cocker" este controversat, unii fiind de parere ca acesta ar face referire la indemanarea cainelui de a vana in hatisuri.

Aspectul exterior si dimensiunile

Cocker spaniel-ul este un caine de talie medie, armonios. Capul este rotund, cu fruntea neteda. Botul este lat, iar urechile sunt lungi si pendulante. Coada este, in general, amputata la scurt timp dupa nastere.

Blana acestui caine este una dintre cele mai evidente caracteristici. Este matasoasa, usor ondulata si de lungime medie, fiind prevazuta cu un puf profund, care-i protejeaza de vremea rece si umeda. Cocker-ul se gaseste in diferite varietati de culoare: negru, negru cu cafeniu, crem, rosu inchis, brun cu cafeniu, galben inchis, etc.

English cocker spaniel-ul are o greutate corporala de circa 13-16 kg la mascul si de 12-15 kg la femela si o inaltime la nivelul greabanului de 38-43 cm la mascul si de 36-41 cm la femela.

Personalitatea

Per ansamblu, cocker spaniel-ul este un caine prietenos si jucaus, care va fi bucuros sa va faca pe plac. Ca si in cazul altor spanieli, cocker-ul este energic si necesita un antrenament regulat. Daca nu-i este permis sa faca miscare si va duce o viata sedentara, acest caine poate dezvolta tulburari de comportament.

Relatiile cu familia si casa

Potrivit atat pentru viata urbana, cat si pentru cea la tara, rasa are un instinct nativ de protector, ceea ce il face un bun caine de paza. Daca este crescut alaturi de copii, cockerul se poate intelege bine cu acestia. Cockerii adulti care nu au socializat cu copiii de timpuriu, inca din copilarie au tendinta sa nu tolereze poznele acestora.

Dresajul

Cocker spaniel-ii sunt caini cu un instinct nativ pentru vanatoare. Pot fi educati cu usurinta sa goneasca si sa recupereze vanatul. Desi s-a crezut ca sunt spanieli de teren, ei se pot adapta si in apa. English cocker-ul este utilizat ca si caine de vanatoare mai mult decat varietatea americana.

In afara de dresajul pentru vanatoare, cocker spaniel-ul este un caine usor de dresat pentru a fi supus si ascultator.

Aspecte particulare

Cockerii nu trebuie lasati singuri pentru perioade lungi de timp. In caz contrar, acest lucru poate antrena frustrari si secundar, dezvoltarea tulburarilor de comportament si a distructivitatii. Unii caini sunt irascibili, putand fi chiar agresivi cu strainii.

Datorita blanii sale lungi, cockerul trebuie periat frecvent.

Boli si afectiuni curente

Anemia hemolitica imun-mediata este o tulburare grava a sangelui care determina anemie severa.

Urolitiaza este o tulburare care afecteaza tractul urinar avand ca rezultat formarea pietrelor la nivelul vezicii urinare.

Cataracta determina o pierdere a transparentei normale a cristalinului. Acesta tulburare poate afecta unul sau ambi ochi, conducand la orbire totala a caielui, fara posibilitatea unui tratament eficace.

Glaucomul este o afectiune grava si dureroasa care determina cresterea presiunii intraoculare. Poate conduce la orbire daca nu este tratat la timp.

Displazia de sold este o malformatie a articulatiei coxofemurale ce are ca rezultat durerea, schiopatura si artrita consecutiva.

Atrofia retiniana progresiva este o afectiune care deterima degenerarea celulelor nervoase de la nivel retinian. Afectiunea debuteaza adesea la animalele in varsta si poate conduce la orbire.

Epilepsia este o afectiune a sistemului nervos care se dezvolta intre varsta de 2-5 ani.

Hipotiroidismul apare atunci cand glanda tiroida nu functioneaza adecvat. In lipsa unei cantitati suficiente de hormon tiroidian, imbolnavirea se poate produce.

Renopatia familiala este o boala renala de natura genetica, care se manifesta in jurul varstei de 6-24 de luni.

Discopatia intervertebrala este o afectiune ce implica discurile vertebrale situate intre vertebre. Cainii afectati prezinta durere. In cazuri grave, severe se poate produce paralizia membrelor posterioare.

Otita este o infectie a urechilor.

Cherry eye este o anomalie a pleoapei a treia.

Districhiazisul este o tulburare caracterizata prin cresterea unor gene suplimentare din acelasi folicul pilos. Tulburarea se poate produce atat pe pleoapa inferioara, cat si pe cea superioara, producand iritatie si leziuni corneene de diferite grade.

In plus, cocker spaniel-ii sunt predispusi demodicozei, surditatii, atopiei, paraliziei nervului facial, dwarfismului, displaziei de cot, hidrocefaliei, alergiilor si cancerului de piele.

Durata medie de viata a cocker-ului spaniel este de 14-16 ani.

[Irina]

English Springer Spaniel

English springer spaniel-ul este cel mai mare ca talie dintre spaniel-ii de teren. Este un caine utilitar robust si puternic a carui popularitate este in continua crestere. Utilizat ca si caine de vanatoare, English springer spaniel-ului ii place sa aibe activitate si sa haituiasca vanatul.

Istoricul si originea

In secolul al XIX-lea, Norfolk spaniel-ul initial era unicul caine de vanatoare in Anglia. Odata ce secolul se apropia de sfarsit, spaniel-ul a devenit mai cizelat si si-a mai incetinit dezvoltarea, separandu-se in Welsh springer spaniel si springer spaniel englez. English springer spaniel-ul a fost oficial recunoscut de catre English Kennel Club in 1902, iar in 1927, rasa a fost recunoscuta si de American Kennel Club.

In prezent, exista dezbateri aprinse cu privire la rasele spaniel. Cluburile americane de English springer spaniel si crescatorii considera ca versiunea americana a rasei este atat de diferita incat ar trebuie considerata o rasa distincta de versiunea engleza. Pana acum, nu s-a luat nicio decizie in directia aceasta, astfel ca toti English springer spaniel-ii formeaza o grupa.

Ca si caine pasionat de vanatoare, obiectivul principal al springer spaniel-ilor era de a scoate vanatul din ascunzatori. Prin fortarea vanatului sa iasa din ascunzatori, springer-ul facea vanarea acestuia mai facila si mai productiva pentru vanator. In prezent, English springer spaniel-ul este considerat de multi ca fiind una dintre cele mai bune rase de caini de vanatoare, care recupereaza vanatul atat de la sol, cat si din apa, astfel ca ei pot fi utilizati atat la sol, cat si in apa.

Rasa este recunoscuta de urmatoarele asociatii si cluburi internationale: CKC, FCI, AKC, UKC, KCGB, CKC, ANKC, NKC, NZKC, CCR, APRI, ACR.

Aspectul exterior si dimensiunile

English springer spaniel-ul este un caine de talie medie, cu urechi lungi, atarnande. Trebuie sa fie voinic, nici prea suplu si nici prea masiv. Membrele din fata trebuie sa fie drepte. Picioarele sunt compacte. Capul este puternic, proportional cu restul corpului. Lungimea capului trebuie sa fie aproximativ egala cu cea a gatului. Stopul este moderat cu un depresiune ce apare dintre ochi si care dispare treptat spre jumatatea fruntii. Crestetul capului si botul trebuie sa fie in planuri aproximativ paralele. Ochii, nici prea mari si nici prea mici, exprima blandete. Ochii sunt caprui sau maron inchis, in functie de culoarea robei. Urechile sunt fixate in linie cu ochii. Cand sunt trase spre fata, urechile trebuie sa ajunga pana la varful nasului. Blana este lunga, neteda, deasa si impermeabila. Standardul rasei impune scurtarea cozii. Desi culoarea blanii poate fi un amestec de maron, negru si alb, combinatia de visiniu (rosu inchis) cu alb are tendinta de a fi cea mai apreciata. Parul care alcatuieste blana poate fi neted sau ondulat si des.

English springer spaniel-ul adult poate atinge o greutate de 20-25 kg la mascul si de 18-23 kg la femela. Inatimea la nivelul greabanului este de 48-56 cm la mascul si de 46-51 cm la femela.

Personalitatea

English springer spaniel-ul este inteligent, activ si energic. Un companion demn de incredere si loial, English springer spaniel-ii nu sunt caini de paza excelenti, dar isi vor alerta familia daca se apropie vreun strain. Datorita nevoii lor de miscare, English springer spaniel-ii sunt companioni excelenti pentru copiii activi. English springer spaniel-ii adora apa, astfel ca mereu vor fi uzi si murdari.

Relatiile cu familia si casa

English spinger spaniel-ul este un bun animal de companie, fiind tolerant cu copiii, dar rezervat fata de straini. Unii pot fi timizi si trebuie socializati de timpuriu. Poate fi tolerant cu alte animalute de casa, in special daca nu sunt pasari. English springer spaniel-ul este un caine activ si va fi cel mai fericit daca i se asigura o suprafata ingradita, mare pentru a face miscare. Nu sunt recomandati proprietarilor de apartamente la bloc, dar se pot adapta, daca stapanul lor le ofera timpul necesar pentru miscarea zilnica. In general, English springer spaniel-ul este inactiv in interiorul caminului. English springer spaniel-ul are tendinta de a-si manifesta agresivitatea fara de semenii de acelasi sex. Aceasta rasa are tendinta de a deveni distrugatoare si de a latra mult daca este lasata singura pe perioade lungi de timp.

Dresajul

O rasa adaptabila, acesti caini pot fi companioni buni daca sunt dresati. English spinger spaniel-ii sunt inteligenti si invata repede, dar pot fi si incapatanati. Unele exemplare au tendinta de a hoinari prea departe in timpul vanatorii si necesita un dresaj complet. Prima lor dragoste este vanatoarea si gasirea vanatului. Din acest motiv, English spinger spaniel-ii se descurca cel mai bine cand antrenamentul implica exercitii care se pun in valoare aptitudinile de vanatoarea.

Aspecte particulare

In ultimii ani, s-a constatat o tendinta ingrijoratoare de aparitie a exemplarelor cu temperamente vicioase. O atentie trebuie acordata socializarii complete a English springer spaniel-ului, iar in cazul in care se sesizeaza tendinta spre agresivitate trebuie solicitata indrumare din partea unui dresor sau a unui specialist veterinar pe probleme de comportament.

Un alt motiv de ingrijorare este posibilitatea dezvoltarii fobiilor. Au fost relatate fobii fata de obiecte inerte, cat si fata de persoane necunoscute.

Deoarece English springer spaniel-ii solicita activitate si miscare, rasa nu este in largul ei daca este privata de libertate pe perioade prelungite de timp.

Pentru a le pastra blanita lucioasa si neincurcata, perierea zilnica este necesara. Urechile trebuie controlate periodic pentru a sesiza din timp aparitia vreunui proces inflamator. Daca parul de pe fata interna a urechii nu este tuns, poate conduce la aparitia otitelor cronice. Parul de pe picioare trebuie trimat pentru a preveni prinderea scaietilor si a aristelor.

Boli si afectiuni curente

Glaucomul este o afectiune grava si dureroasa care determina cresterea presiunii intraoculare. Poate conduce la orbire daca nu este tratat la timp.

Hipotiroidismul apare atunci cand glanda tiroida nu functioneaza adecvat. In lipsa unei cantitati suficiente de hormon tiroidian, imbolnavirea se poate produce.

Epilepsia este o afectiune a sistemului nervos care se dezvolta intre varsta de 2-5 ani.

Displazia de sold este o malformatie a articulatiei coxofemurale ce are ca rezultat aparitia durerii, schiopaturii si artritei consecutive.

In plus, English springer spaniel-ul este predispus infectiilor urechilor (otitelor), atopiei, atrofiei retiniene progresive si cancerului de piele. Rasa are tendinta spre supraponderabilitate, asa ca nu-i hraniti in exces.

Durata medie de viata a English springer spaniel-ului este de 12-14 ani.

[Irina]

Wirehaired Pointing Griffon

Griffon-ul pointing cu par sarmos este adesea confundat cu Pointer-ul German cu par sarmos.


Istoricul si originea

In secolul al XIX-lea, un olandez numit Edward Korthals s-a gandit sa creeze un caine multilateral care trebuia sa-si satisfaca indatoririle alaturi de stapanul sau, indiferent de conditiile de mediu. Dupa ce s-a stabilit in Germania, Korthals a utilizat diferite rase din Nordul Frantei pentru a perfectiona rasa. Acest lucru atesta faptul ca, desi rasa a fost creata in Germania, este de fapt un caine de origine franceza. In Europa, cainele este cunoscut ca Korthals Griffon.
Aspectul exterior si dimensiunile

Rasa este puternica si robusta, prezentand un cap mare si lung cu urechi pendulante situate la nivelul ochilor. Gatul este lung. Ochii sunt mari si rotunzi, dandu-i aspect de bufnita. Coada este scurtata pana la 7.5-12 cm lungime.

Aspectul caracteristic al Griffon-ului Pointing cu par sarmos este blana sa dubla. Parul de la exterior este drept si sarmos, iar puful profund este moale, dandu-i aspect flocos, zbarlit. La nivelul fetei, parul formeaza o „mustata” lunga, tepoasa si sprancene lungi. Culoarea parului care alcatuieste blana poate fi rosu-inchis, cu pete (pestrit) rosu-inchis si alb, castaniu, castaniu cu alb sau bine cunoscutul gri oteliu.

Griffon-ul Pointing cu par sarmos este un caine de talie medie avand o inaltime la umar de 50-60 cm si o greutate de 23-27 kg.
Personalitatea

Griffon-ul este un caine utilitar recunoscut pentru capacitatea sa de a fi usor de dresat si de a avea un inalt grad de cooperare. Desi Griffon-ul este foarte atasat de viata de teren si este un excelent inotataor, este la fel de atasat de casa, fiind supus. Mirosul sau este foarte bine dezvoltat facandu-l un excelent urmaritor. Este afectuos si loial, preferand sa fie animal de companie, de casa decat unul de cusca. Griffon-ul se adapteaza usor noilor situatii, atata timp cat stapanul sau este langa el.
Relatiile cu familia si casa

Griffon-ul Pointing cu par sarmos indrageste familia si alte animale. Este credincios si serviabil. Griffon-ul este grozav cu copiii, iar personalitatea sa toleranta il face un animal de companie extraordinar.

Griffon-ul adora sa se faca util atat pe uscat, cat si in apa. Exceleaza in zonele mlastinoase, fiind mai potrivit pentru viata la tara decat pentru cea la oras. Rasa necesita mult spatiu pentru a alerga, dar se descurca si intr-o curte imprejmuita, atata timp cat beneficiaza de un volum suficient de miscare.
Dresajul

Griffon-ul Pointing cu par sarmos este un caine inteligent, usor de dresat. Socializarea precoce si antrenamentul de supunere sunt importante in obtinerea unui caine bine-crescut, educat si ascultator. Rasa raspunde cel mai bine la dresajul cu recompensare.

Griffon-ul adora sa vaneze, in special pasari, si este adesea antrenat pentru a insoti vanatorii pedestrii. Rasa nu este suficient de rapida pentru a-si indeplini cu succes probele de teren, dar isi iubeste munca. Este un pointer si un retriever (recuperator) extraordinar.
Aspecte particulare

Griffon-ul necesita spatiu pentru a alerga si pentru a se juca. Un areal imprejmuit sau supravegherea constanta este necesara. Fara un antrenament adecvat, rasa poate dezvolta probleme de comportament. Dresajul precoce este necesar din moment ce Griffon-ul are tendinta sa fie foarte incapatant si independent.

Griffon-ul Pointing cu parul sarmos naparleste putin. Blana sa sarmoasa nu necesita multa ingrijire si perierea saptamanala este suficienta. Imbaiati-l numai cand este necesar.
Boli si afectiuni curente

Torsiunea (dilatatia) gastrica este o afectiune asociata umplerii stomacului cu aer si torsionarii acestuia, ce pune in pericol viata animalului.

Displazia de sold este o malformatie a articulatiei coxofemurale, ce are ca rezultat durerea, schiopatura si artrita.

Hipotiroidismul apare atunci cand glanda tiroida nu functioneaza normal. In lipsa unei secretii suficiente de hormon tiroidian, afectiunea mentionata se poate produce.

Entropionul este o afectiune a pleoapelor ce implica rasucirea spre interior a marginii libere a acestora. Genele de la nivelul marginii libere a pleoapelor irita suprafata globului ocular, putand duce la probleme mult mai grave.

Griffon-ul pointer sarmos este, de asemenea, predispus la ectopion si alergii.

Griffon-ul pointer sarmos poate trai 12-14 ani.
-----------------------------------------------------------------------------------------
Mai pun date mai tarziu

[Misterio]

Golden Retriever ( cutzu preferat a lui Ale )

Golden Retriever-ii au fost odata caini de vanatoare populari in Scotia. Golden Retriever-ii au fost in mod consecvent in varful listei celor mai indragiti caini de companie adresati familiei. Adesea, asociati cu copii si viata suburbana, si cu dragostea lor fata de apa, precum si cu abilitatea innascuta de salvatori, de recuperatori, Golden Retriever-ii au fost, de asemenea, excelenti parteneri la partidele de vanatoare. Golden Retriver-ul a fost una dintre rasele din top 10 in anul 2005.

Istoricul si originea

Primele inscrieri istorice cu privire la Golden Retriever dateaza de la inceputurile anilor 1800, cand rasa era un caine de vanatoare popular in Scotia. Rasa a fost creata in peninsulele britanice, cel mai probabil in urma incrucisarii unui retriever cu parul lung, bej, a Tweed Water Spaniel-ilor cu par scurt, a altor spaniel-i, setter-i si chiar a Newfoundland-ului sau Bloodhund-ului. Rasa si-a facut pentru prima data aparitia intr-o expozitie canina sub denumirea de Golden Flat-Coat. Ca si caine de talie medie, robust, rasa a fost apreciata pentru abilitatea sa de a vana atat pe teren, cat si in apa. Vanatorii ii admirau calitatile atletice si sarguinta, in timp ce membrii familiilor lor ii apreciau caracterul prietenos si tandru. La sfarsitul anilor 1800, Golden Retriever-ul era bine cunoscut in America de Nord si a fost inregistrat in American Kennel Club in 1925.

De-a lungul anilor, Golden Retriever-ii au devenit utili ca si caini-calauza pentru orbi, surzi sau alte persoane cu diferite handicapuri datorita inteligentei, disciplinei si temperamentului lor echilibrat, precum si datorita abilitatii lor de a se intelege de minune cu oamenii. Ei sunt antrenati ca si caini de terapie pentru a aduce alinarea persoanelor internate in azile si a copiile cu tulburari de natura emotionala.

Grupa: cainilor de vanatoare sau sportivi - de agrement (AKC).
Rasa este recunoscuta de urmatoarele organizatii si oficii internationale: CKC, FCI, AKC, UKC, KCGB, CKC, ANKC, NKC, NZKC, APRI, ACR.
Aspectul exterior si dimensiunile

Golden Retriever-ul este un caine de talie medie, robust, bine proportionat, cu un cap moderat de rotund, mai mult lat decat lung si ochi in diferite nuante de maron, cu gene inchise la culoare. Botul este conic, dar lat, prevazut cu un nas de culoare neagra. Stopul frontal este evident. Urechile sunt de dimensiuni medii, triunghiulare si pendulante, cazand pana aproximativ la nivelul falcii. Gatul si coapsele sunt musculoase. Pieptul este adanc. Coada este lunga, dar niciodata racusita, imbracata de un par abundent, care ii da aspectul unui steag.
Parul exterior impermeabil este gros, dens si moale, desi nu prea matasos. Puful de blana este moderat de dens. Asa cum indica si numele rasei, culoarea robei este aurie sau o nuanta apropiata de auriu. Parul mai lung de o nuanta mai deschisa, cunoscut ca si coama, este prezent pe fata posterioara a membrelor anterioare si coapsa, abdomen, pe jumatatea anterioara a gatului si pe partea inferioara (de dedesubt) a cozii. Blana nu trebuie sa fie roscata.

Golden Retriever-ul adult prezinta o inaltime la greaban de 56-61 cm la mascul si 51-56 cm la femela si o greutate de 27-36 kg la mascul si 25-32 kg la femela.
Personalitatea

Golden Retriever-ul este un companion plin de viata si afectuos cu o personalitate calina. Daca nu ar fi de talie medie, Golden Retriever-ii ar fi "caini de poala" (lapdog). Desi, in general, nu este un caine zgomotos, acest animal de casa va anunta sosirea vizitatorilor. Foarte usor de educat si dresat, Golden Retriever-ul va fi intotdeaua rabdator si gentil cu copiii. Sunt loiali, dragalasi si doritori de a-ti face mereu pe plac.

Prietenos cu toata lumea, inclusiv cu alti caini, Golden Retriever-ul are instincte diminuate de caine de protectie. Desi e putin probabil sa atace, Golden-ul este un caine de paza bun, atentionand sonor in cazul apropierii vreunui strain. Acest caine trebuie sa fie in permanenta in centrul atentiei oamenilor pentru a fi pe deplin fericit. Daca este izolat de oameni sau lasat singur perioade lungi de timp, Golden-ul poate deveni rautacios si neascultator. Pot fi exuberanti si distrugatori cand se plictisesc. Printre talentele Golden Retriever-ului se numara: vanatoarea, luarea urmei, recuperarea diferitelor obiecte, detectarea narcoticelor, indrumarea persoanelor cu handicapuri (orbi, surzi, etc.), agilitatea si perspicacitatea. Sunt foarte buni caini inotatori.

Relatiile cu familia si casa

Golden Retriever-ul este un excelent caine de companie adresat familiilor cu copii sau alte animale de casa. Acest caine este o alegere potrivita pentru cei care detin pentru prima data un animal de companie demonstrand ca proprietarul este capabil sa intretina un caine de talia si forta sa. Va fi multumit sa traiasca intr-un apartament, daca i se va acorda suficient timp pentru miscare. Sunt moderat activi in interior si se vor multumi cu cel putin o curte de dimensiuni medii.

Dresajul

Golden Retreiver-ul este un caine inteligent si foarte usor de dresat. In afara de faptul ca sunt vanatori excelenti, aceasta rasa a fost antrenata pentru a acompania persoanele invalide (caini-calauza pentru orbi). Golden Retriever-ii au fost, de asemenea, utilizati pentru detectarea drogurilor si in actiunile de cautare si salvare.

Aspecte particulare

Golden Retriever-ii care vaneaza pe uscat si carora li se permite sa inoate necesita o atentie speciala. Alergarea prin paduri poate determina ca corpurile straine de dimensiuni mici cum ar fi ciulini si alte plante sa patrunda sub pleoape sau in urechi. Suprafata ochiului sau urechea cainelui pot deveni iritata si inflamatea.

Golden Retriever-ii trebuie, de asemenea, sa beneficieze de un periat regulat cu o perie din par de porc, o data pe zi daca este posibil, acordand o atentie deosebita pufului profund, des. Perierea contribuie la mentinerea unei blani sanatoase si lucioase a cainelui si la diminuarea caderii parului. Acesta este, de asemenea, un moment oportun pentru a descoperi eventualele mite de par care pot fi neplacute pentru cainele dumneavoastra de companie. Este mai sigur ca latele lungi din blana cainelui sa fie indepartate de un frizer profesionist sau un medic veterinar. In perioadele de naparlire sezoniera, parul va fi periat mai des. Toaletarea robei se va face cu sapun uscat sau prin imbaiere numai cand este necesar.

Golden Retriever-ul necesita miscare zilnica, adorand sa recupereze mingiile sau alte jucarii. Astfel, miscarea necesara este foarte usor de asigurat. Acest caine trebuie plimbat suficient si nu-l hraniti in exces, pentru ca are tendinta la supraponderabilitate.

Boli si afectiuni curente

In general, Golden Retriever-ul este un caine sanatos cu putine probleme medicale. Totusi, urmatoarele boli sau afectiuni au fost relatate: Torsiunea (dilatatia) gastrica este o afectiune brusca ce pune in pericol viata cainelui, asociata umplerii stomacului cu aer si torsionarii acestuia. Displazia de sold este o malformatie a articulatiei coxofemurale ce are ca rezultat durerea, schiopatura si artrita consecutive. este o afectiune a sistemului nervos care se dezvolta intre varsta de 2-5 ani. Alimentatia necorespunzatoare determina la acest caine o leziune a pielii, cu naparlire si exudat numita "egzema umeda alimentara" . EpilepsiaCataracta determina o pierdere a transparentei normale a cristalinului. Afectiunea se poate produce la unul sau la ambii ochi si poate conduce in timp de pierderea vederii. Diabetul este o afectiune pancreatica asociata unei insuficiente in producerea de insulina. Entropionul este o afectiune a pleoapelor ce implica rasucirea spre interior a marginii libere a acestora. Genele de la nivelul marginii libere a pleoapelor irita suprafata globului ocular, putand duce la probleme mult mai grave. Hemangiosarcomul este un tip de cancer care poate avea ca rezultat tumori ale vascularizatiei splinei, ficatului sau cordului. In completare, Golden Retriever-ii sunt predispusi la displazie de cot, dwarfism, osteocondroza, atopie, afectiuni cardiace, boala de sange van Willebrand si diferite tipuri de canceruri. Durata medie de viata este de 10-13 ani.

ai cainele meu preferat e acesta

[Irina]

Bichon Frise

Bichonul Frise este un caine pufos, mic si robust , al carui temperament vesel este evidentiat de coada pufoasa, purtata obraznic peste spate, dar si de expresia curioasa a ochilor sai caprui.

Istoric si origine

Bichonul Frise a aparut prima data in sec. XIV, prin incrucisarea intre Barbet Water Spaniel si Poodle. El a fost comercializat de marinarii Spanioli si a devenit cainele favorit curtilor regale Franceze in secolul XVI. El a fost un caine foarte popular, folosit si in reprezentatiile de circ. Astazi, Bichonul Frise este in primul rand companion si caine de spectacol, de expozitii.

Aspect exterior si dimensiuni

Bichonul Frise este un caine pufos, mic si robust , al carui temperament vesel este evidentiat de coada pufoasa, purtata obraznic peste spate , dar si de expresia curioasa a ochilor sai caprui. Talia este de 23-30 cm pentru masculi, si 23-28 cm femelele, cu o greutate de 3-5 kg.

Capul are ochii foarte expresivi, curiosi, alerti, de culoare caprui inchis, asezati astfel incat sa priveasca drept inainte. In jurul ochilor, pielea trebuie sa fie pigmentata in negru, pentru a accentua expresivitatea ochilor. De asemenea, genele trebuie sa fie negre. Pigmentatia partiala, sau lipsa pigmentului pe conturul ochilor da o expresie insipida, care este considerata greseala. De asemenea ochii de alta culoare decat negru sau caprui inchis sunt penalizati sever. Urechile sunt cazute, acoperite cu par lung, unduios. Urechile trase in fata, catre nas trebuie sa ajunga la jumatatea botului, ca lungime. Sunt prinse ceva mai sus de nivelul ochilor si destul de in fata pe craniu, astfel incat, atunci cand cainele este in alerta, ele incadreaza foarte bine fata.

. Craniul este usor rotunjit, permitand un camp vizual larg. Stopul este usor definit, botul are o lungime de aproximativ 3/5 din lungimea craniului, considerand lungimea botului de la stop la nas, iar cea a craniului de la stop la protuberanta occipitalului. Falcile sunt puternice, mai ales cea inferioara. Trufa este proeminenta si intotdeauna neagra. Buzele sunt subtiri, negre, niciodata lasate. Muscatura este in foarfece.

Gatul este arcuit si purtat mandru, sustinand capul drept. Linia superioara este dreapta, exceptand o usoara arcuire musculara in dreptul salelor. Pieptul este bine dezvoltat si suficient de larg incat sa permita miscarea libera, lejera a membrelor anterioare. Cel mai jos punct al toracelui atinge cel mult nivelul coatelor.

Cutia toracica este moderat arcuita si extinsa posterior pana la salele scurte si musculoase. Sternul este bine evidentiat si putin inaintea punctului umarului. Linia inferioara a trunchiului este usor ridicata posterior. Coada este bine imbracata in blana, , asezata la acelasi nivel cu linia superioara si curbata gratios pe spate , astfel incat parul din coada atinge spinarea. Membrele anterioare prezinta spata, bratul si antebratul de aproximativ aceiasi lungime. Umerii sunt inclinati posterior, la un unghi de aproximativ 45 grade. Umarul este bina plasat spre inapoi, astfel incat cotul este plasat exact sub greaban. Membrele au scheletul mediu dezvoltat, cu razele osoase drepte, fara curburi, cu coatele bine apropiate de corp. Chisitele sunt usor oblice, fata de verticala. Pot apare piinteni, dar ei se indeparteaza usor chirurgical. Labele picioarelor sunt compacte, rotunde, asemanatoare cu cele ale unei pisici , indreptate spre inainte, fara devieri spre exterior sau interior. Pernitele sunt negre.

Membrele posterioare sunt de asemenea cu scheletul mediu dezvoltat, bine angulate, cu musculatura bine reprezentata , cu coapsele musculoase si bine distantate. Coapsa si gamba sunt aproximativ egale in lungime , articulandu-se la nivelul grasetului, care are o inclinatie foarte buna. Piciorul, de la nivelul jaretului pana la nivelul pernutei este perpendicular pe sol. Labele sunt stranse, rotunde, cu pernite negre. Roba este de culoare alba, poate avea usoare umbre crem au apricot in jurul urechilor si pe trunchi.

Orice culoare care depaseste 10% din culoarea principala, in cazul cainilor maturi este considerat defect si se penalizeaza. Cea mai mare importanta in cazul robei o are textura parului. Astfel, subparul trebuie sa fie moale si dens, in timp ce parul de acoperire este mai aspru si ondulat. Consistenta celor doua straturi da la atingere o senzatie de moale, dar dens, similara plusului. Atunci cand este imbaiata si periata, blana acestui caine sta infoiata, la distanta de corp, avand un aspect de puf. Nu este de dorit un par prea aspru, dar nici unul moale si matasos, fara vlaga. Parul trebuie trimat, pentru a sublinia linia naturala a corpului. Mersurile : miscarea la trap se face liber, precis, fara efort . Din profil, membrele anterioare cat si cele posterioare sunt bine extinse, depasindu-si urma.

Personalitate

Bichonul Frise este un caine fermecator, gentil, manierat, jucaus si afectuos. Specifica pentru aceasta rasa este atitudinea voioasa, de buna dispozitie, aratata aproape permanent. El este foarte inteligent si are un spirit independent, este indraznet si plin de viata. Nu este un caine plangacios, are un temperament sigur pe el, fericit si maleabil.

Relatiile cu familia si casa

Sunt caini foarte iubitori, care iubesc oamenii, vor sa fie tot timpul in compania lor , sunt foarte sociabili si le place sa fie inclusi in activitatile cotidiene ale familiei lor. Firea sociabila ii face sa fie incantat si de compania altor caini, neavand o fire conflictuala. Tolereaza foarte bine alte animale de casa si sunt foarte buni cu copiii. Bichonul a fost cainele la moda in anii 1980, astfel, datorita cererii mari de exemplare din aceasta rasa, ei au fost imperecheati neglijent, aparand astfel o serie de exemplare nereusite.

Bichonul este un caine ce se adapteaza bine vietii de apartament, nu are nevoie de mult spatiu, nici de foarte mult exercitiu fizic. Dar le palce totusi sa alerge si sa se joace in aer liber, daca este posibil.

Dresajul

Acesti caini inteligenti sunt usor de dresat, se preteaza bine dresajului de supunere, dar si dresajului de paza. Un inconvenient ar fi faptul ca, asemanator altor rase de talie mica, si ei sunt greu de invatat sa nu isi faca nevoile in casa.

Aspecte particulare

Aceast caine are nevoie de o ingrijire speciala a blanii, cu imbaieri lunare. De asemenea se recomanda trimarea parului din jurul ochilor si urechilor. Bichonul este o rasa care nu lasa par si este foarte bun pentru persoanele alergice la blana de caine, deoarece blana sa nu provoaca alergii.

Boli si afectiuni curente

Exemplarele acestei rase sunt adesea predispuse la afectiuni oftalmologice, cum ar fi cataracta, dar si o lacrimare excesiva a ochilor . Mai sunt de asemenea frecvente alergiile alimentare, sau de alta natura, afectiuni ale urechilor, epilepsia si luxatia rotulei. De asemenea, acesti caini sunt foarte sensibili la ciupiturile de purece, dezvoltand alergii severe . Vizitarea unei clinici veterinare in mod regulat este recomandata. Durate medie de viata este de peste 15 ani. Numarul de pui pe cuib este cuprins intre 1-6.

[Irina]

Cavalier King Charles Spaniel ()

Cavalier King Charles spaniel-ul este o rasa miniaturala, eleganta si activa. Este un companion nativ, nedesprinzandu-se niciodata de stapanul sau, cu temperamentul unui extrovertit. Acest caine poate fi foarte vivace si uneori, chiar galagios.

Istoricul si originea

Regele Charles a indragit atat de mult rasa Cavalier Toy Spaniel incat rasa a fost ulterior redenumita dupa numele sau. Cainii tip spaniel au fost parte din vietile de secole. Unii sunt de talie mare, iar altii de talie mica. Goblenurile si picturile din jurul anilor 1400 infatisau caini de talie mica, similari spaniel-ilor. Cavalier King Charles spaniel este modelat dupa acesti spanieli antici si se crede ca ar proveni din spaniel-ul de talie mai mare, King Charles spaniel.Regele Charles I indragea spanielii de talie mica, si unul dintre favoritii sai a fost Cavalier King Charles spaniel. Acest spaniel in miniatura (de jucarie) a fost atat de apreciat de catre regele Charles incat rasa a fost, in cele din urma, denumita dupa numele sau. Succesorul sau, regele Charles II, a indragit si perpetuat rasa. Acest caine a fost favoritul aristocratilor. Odata cu declinul casei Stuart, popularitatea rasei a scazut rapid. Ei erau7 asociati cu luxul si bunastarea si se pare ca nu aveau alt scop decat pentru a servi ca animale de companie. In acea perioada, clasa de mijloc nu-si putea permite sa hraneasca si sa intretina un caine care nu era util. In plus, William si Mary, conducatori din acele timpuri, preferau Pug-ul.

Soarta rasei a inregistrat o intorsura fericita in timpul domniei Reginei Victoria. Totusi, in cursul cresterii si promovarii spaniel-ului de talie mica, aspectul exterior al acestui caine a fost alterat. Capul a devenit mai alungit, iar cainele, in cele din urma, a fost denumit English toy spaniel. Acest lucru a avut ca rezultat extinctia aproape in totalitate a Cavalier-ului cu capul mai plat. In anii 1920, printr-o efort de a-i reda rasei aspectul exterior original, un american, Roswell Eldridge a oferit un premiu material celui mai bun exemplar din tipul vechi, timp de cinci ani la rand. In urma acestui concurs, rasa a revenit la forma sa initiala. In anul 1928, Cavalier King Charles spaniel Club a luat nastere in Anglia, iar rasa a fost recunoscuta de English Kennel Club in 1944. pe la jumatatea secolului al XX-lea, Cavalier King Charles spaniel-ul era una dintre cele mai populare rase din Marea Britanie. In 1996, Cavalier King Charles spaniel-ul a fost recunoscut de catre American Kennel Club, ca membru al grupei cainilor de agrement (toy).

Aspectul exterior si dimensiunile

Cavalier King Charles spaniel-ul este un spaniel de talie mica. Rasa prezinta un cap usor rotunjit, dar nu este conic. Botul este conic. Urechile sunt lungi, ornate cu smocuri de par si situate in partea superioara a capului. Ochii sunt mari, exoftalmici si rotunzi. Blana Cavalier King Charles spaniel-ului este matasoasa si de lungime medie. Blana nu este creata, dar poate prezenta cateva onduleuri fine. La nivelul urechilor, picioarelor, cozii si labelor se gasesc niste fire de par (smocuri) mai lungi. Blana se gaseste in patru varietati de culoare: blenheim (pete castaniu deschis pana la roscat pe un fond alb), tricolor (pete negre inchis pe un fond alb cu pete cafenii), negru si cafeniu si rosu rubiniu (ruby).Inaltimea la nivelul greabanului este in medie de 30-33 cm, iar greutatea corporala este de 5-8 kg.

Personalitatea

Cavalier King Charles spaniel-ul este o rasa miniaturala, eleganta si activa. Este un companion nativ, nedesprinzandu-se niciodata de stapanul sau, cu temperamentul unui extrovertit. Acest caine poate fi foarte vivace si uneori, chiar galagios. Acestei rase nu-i place sa-si petreaca timpul singur, cautand intotdeauna compania stapanului sau sau a altor caini.Cavalier King Charles spaniel-ul este un caine dragalas si afectuos. Rasa este un caine "de salon" excelent (lap dog), dar este o fire sportiva, putand excela in agilitate si chiar in arta vanatorii. Ca is membru al familiei spaniel-ilor, aceasta rasa este un recuperator nativ si adora sa inoate.

Relatiile cu familia si casa

Cavalier King Charles spaniel-ul adora sa fie rasfatat si savureaza traiul in casa. Datorita taliei lor mici, aceasta rasa este multumita sa traiasca intr-un apartament daca-i este asigurat un timp si un volum de miscare adecvat. Cavalier King Charles spaniel-ul este deopotriva de fericit si intr-o casa sau intr-o ferma la tara unde el va participa sarguincios la activitatile uzuale, atata timp cat si se permite sa doarma si sa se odihneasca in interiorul casei.Chiar daca este o rasa delicata si afectuoasa, Cavalier King Charles spaniel-ul nu are rabdarea de a tolera copiii rautaciosi care ar indrazni sa-l necajeasca. Socializarea timpurie si educatia de supunere sunt importante pentru formarea unui "membru" indragit al familiei.

Dresajul

Cavalier King Charles spaniel-ul este un caine inteligent si energic. Invata repede si pot fi deprinsi si instruiti in agilitate si arta vanatorii, printre alte lucruri.

Aspecte particulare

Cavalier King Charles spaniel-ul are tendinta de a dezvolta anormalitati ale inimii de timpuriu. Examinarea periodica efectuata de catre un medic veterinar este recomandata pentru a detecta orice cardiopatie ascunsa si pentru a incepe un tratament adecvat.Perierea si pieptanarea saptamanala este absolut necesara pentru a preveni incurcarea si matuirea blanii. O atentie suplimentara trebuie acordata parului dinapoia urechilor.

Boli si afectiuni curente

Valvulopatia cronica este o afectiune a valvelor inimii. Aceasta determina insuficienta cardiaca congestiva. Luxatia patelara este o tulburare care afecteaza rotula (patela). Hipotiroidismul apare atunci cand glanda tiroida nu functioneaza adecvat. In lipsa unei cantitati suficiente de hormon tiroidian, imbolnavirea se poate produce.Alergiile si surditatea apar, de asemenea. In plus, desi acestea nu apar foarte frecvent, urmatoarele afectiuni au fost de asemenea relatate: Entropionul este o afectiune a pleoapelor ce implica rasucirea spre interior a marginii libere a acestora. Genele de la nivelul marginii libere a pleoapelor irita suprafata globului ocular, putand duce la probleme mult mai grave. Epilepsia este o afectiune a sistemului nervos care se dezvolta intre varsta de 2-5 ani. Cataracta determina o pierdere a transparentei normale a cristalinului. Acesta tulburare poate afecta unul sau ambi ochi, conducand la orbire fara tratament. Displazia de sold este o malformatie a articulatiei coxofemurale ce are ca rezultat durerea, schiopatura si artrita consecutiva. Criptorhidismul este o tulburare reprezentata de lipsa coborarii unuia sau ambelor testicule in scrot. Diabetul este o boala a pancreasului asociata unei productii insuficiente de insulina. Durata medie de viata a rasei Cavalier King Charles spaniel este de circa 12 ani.

[Irina]

Havanez

Considerati "clovnii veseli", cainii Havanezi sunt foarte sociabili si adora sa stea in preajma oamenilor. Havanezul este considerat de unii ca fiind o rasa noua. Dar, de fapt, aceasta rasa a fost prezenta de mult timp si a fost, doar recent redescoperita. Ravnita de regalitatea cubaneza, Havanezul este de asemenea cunoscut ca bichonul havanez sau bichon-ul Habanero in Cuba, precum si ca Havana Silk Dog.

Istoricul si originea

Cu o radacina mediteraneeana, Havanezul este considerat un membrul al familiei bichonilor. Unii au crezut ca rasa poate avea origini in insula Maltei. In ciuda unui tinut de origine incert, stramosii Havanezului si-au facut simtita prezenta de mult timp, iar referiri cu privire la rasa dateaza din 79-23 i.Hr.

In cele din urma, stramosii rasei au calatorit in Spania si Italia. De aici, marinarii au dus cainii in Cuba ca si articole de negot. Curand, marinarii au dezvoltat relatii comerciale cu familiile cubaneze instarite, astfel incat cainii traiau exclusiv in conacele claselor aristrocratilor. De aici, rasa s-a dezvoltat si a fost numita dupa numele capitalei Cubei, Havana. Cainii au fost atat de adorati incat ei nu erau crescuti pentru a fi comercializati, si doar pentru a fi facuti cadou. Rasa a fost, de asemenea, oferita si ca dar de multumire.

In anii 1950, harababura politica creata de revolutia cubaneza aproape a condus rasa la disparitie. Multumita, a trei familii exilate in Florida si Costa Rica, care, in mod deliberat, au lucrat in directia protejarii rasei, Maltezul se regaseste si astazi. Pe la mijlocul anilor 1960, un program de crestere a fost introdus in Statele Unite. Din acest motiv, multa lume a considerat ca dezvoltarea moderna a rasei se datoreaza implicarii crescatorilor americani.

Havanezul este o rasa rara, dar a fost recunoscuta de catre American Kennel Club in 1996. De atunci, popularitatea lor a crescut continuu.
Aspectul extrerior si dimensiunile

Havanezul este un caine de talie mica cu blana moale cu coada stufoasa. Capul este lat cu un bot ascutit si urechi pedunculate. Coada este rasucita pe spate, iar picioarele sunt scurte. Blana dubla poate fi dreapta, sarmoasa sau ondulata si prezinta diferite culorituri incepand de la nuante de crem pana la ciocolatiu si negru. Chiar si cei multicolorati sunt acceptate.

Inaltimea: 20-28 cm
Greutatea: 3-6 kg
Personalitatea

Havanezul este un caine afectuos. Considerat „clovnul vesel", Havanezul este foarte sociabil si adora sa stea in preajma oamenilor, in special, daca i se da sansa sa se etaleze. In mod tipic, o rasa linistita, Havanezul va latra ca sa-si alerteze proprietarul in cazul apropierii strainilor.


Relatiile cu familia si casa

Havanezul este un membru al familiei, devotat si iubitor. Acest caine accepta copii si alte animale. Considerata o rasa activa, Havanezul prefera sa traiasca in interiorul casei, dar se bucura de timpul de joaca petrecut intr-o curte inprejmuita. Din moment ce Havanezul va face orice sa fie in preajma stapanului sau, este recomandabil sa nu fie lasat singur pentru ca atfel, ca sa ajunga la stapan si ca sa atraga atentia, va sari gardul si va sapa gropi.

Dresajul

Havanezul este un caine inteligent, dispus sa invete. Rasa sta bine la capitolele disciplina si agilitate. Adora sporturile in apa si pot fi dresati in amanunt. De asemenea, poseda un instinct nativ pentru pastorit, motiv pentru care pot fi utilizati la supravegherea puilor, ratelor si gastelor. Cu dragostea sa innascuta fata de oameni si fiind centrul atentiei, Havanezul este un caine atat pentru terapie, cat si un caine circar, care te bine dispune.

Aspecte particulare

Havanezul necesita o ingrijire regulata a blanii pentru a preveni aparitia caltilor si nodurilor. Pieptanarea regulata a acestui caine pentru a mentine blana moale si lucioasa este obligatorie. Pierderea parului este neinsemnata, in special, daca este periat adecvat, dar baile periodice sunt recomandate. Acesui caine nu-i place sa fie lasat singur si poate dezvolta probleme de comportament daca nu socializeaza adecvat de la o varsta frageda.

Boli si afectiuni curente

Atrofia retiniana progresiva este o afectiune care deterima degenerarea celulelor nervoase de la nivel retinian. Afectiunea debuteaza adesea la cainii in varsta si poate conduce la orbire.

Cataracta determina o pierdere a transparentei normale a cristalinului. Acesta tulburare poate afecta unul sau ambi ochi, conducand la orbire cainelui, fara existenta unui tratament eficace.

Luxatia patelara este o tulburare care afecteaza rotula (patela).

Havanezul este, de asemenea, susceptibil la infectiile urechii, daca urechile sale nu sunt toaletale regulat.

Durata medie de viata a Havanezului este de 13-15 ani.

[Irina]

King Charles Spaniel

King Charles Spaniel este membru al grupei cainilor de agrement (toy group). King Charles spaniel-ul, numit de asemenea si English toy spaniel, este adesea confundat cu Cavalier King Charles spaniel. King Charles spaniel-ul este la fel de adorabil si afectuos ca si Cavalier-ul, iar diferenta cea mai evidenta este forma capului si scurtimea botului.

Istoricul si originea

Cainii tip spaniel au fost parte din vietile de secole. Unii sunt de talie mare, iar altii de talie mica. Goblenurile si picturile din jurul anilor 1400 infatisau caini de talie mica, similari spaniel-ilor. King Charles spaniel-ul, cunoscut de asemenea si ca English Toy spaniel, este unul dintre acesti indragiti spaniel-i. Desi a fost asociat cu regele Charles II, aceasta rasa era cunoscuta in Anglia si Scotia cu cel putin o suta de ani inainte de domnia sa. Dar, datorita devotamentului regelui fata de aceasta rasa, King Charles spaniel-ul a devenit foarte popular si renumit.

In perioada domniei regelui Charles, rasa semana mai mult cu Cavalier-ul de astazi. De-a lungul timpului, crescatorii au inceput sa-i modifice aspectul exterior pana l-au adus la infatisarea pe care noi o stim astazi, cu capul conic si botul scurt.

In Statele Unite, rasa este cunoscuta ca English toy spaniel. In alte parti ale lumii, el este cunoscut sub numele de King Charles spaniel, nefiind confundat cu Cavalier King Charles spaniel.

King Charles spaniel-ul a fost recunoscut de catre American Kennel Club in 1886 ca membru al grupei cainilor de agrement (toy group).
Aspectul exterior si dimensiunile

King Charles spaniel-ul este un caine de talie mica, dragalas, cu un cap conic, ochi mari si expresivi si un bot scurt. Urechile sunt lungi si lasate pe langa cap, atarnande. Coada este, in general, scurtata. Blana King Charles spaniel-ului este matasoasa si lunga, formand in anumite regiuni niste zulufi.

King Charles spaniel-ul este adesea confundat cu Cavalier King Charles spaniel-ul, desi intre ei exista cateva diferente evidente. Cavalier-ul este mai lung, mai robust si mai inalt. Nasul Cavalier-ului este mai lung, la fel ca si coada.

King Charles spaniel-ul se gaseste in patru varietati de culoare, omogene sau neomogene. Varietatile neomogene sunt reprezentate de tipul Blenheim si tipul Prince Charles. Varietatea Prince Charles este alb cu pete negre si cafenii (tricolor), iar varietatea Blenheim este alb cu pere roscate.

Varietatile omogene, sunt denumite King Charles si ruby. Varietatea King Charles este neagra cu pete cafenii, iar varietatea ruby este un rosu mahon.


The adult English toy spaniel is approximately 10 inches tall at the shoulder and weighs between 9 to 15 pounds.
Personalitatea

King Charles spaniel-ul este o rasa miniaturala, dragalasa si afectuoasa. Este un companion nativ, nedesprinzandu-se niciodata de stapanul sau, cu temperamentul unui extrovertit. Acest caine poate fi foarte vivace si uneori, chiar galagios. Acestei rase nu-i place sa-si petreaca timpul singur, cautand intotdeauna compania stapanului sau sau a altor caini.


Relatiile cu familia si casa

King Charles spaniel-ul adora sa fie rasfatat si savureaza traiul in casa. Datorita taliei lor mici, aceasta rasa este multumita sa traiasca intr-un apartament daca-i este asigurat un timp si un volum de miscare adecvat. Este o rasa care se preteaza unui proprietar in etate. Chiar daca este o rasa delicata si afectuoasa, King Charles spaniel-ul nu are rabdarea de a tolera copiii rautaciosi care ar indrazni sa-l necajeasca. Socializarea timpurie si educatia de supunere sunt importante pentru formarea unui membru indragit al familiei.

Dresajul

King Charles spaniel-ul este un caine inteligent si energic. Invata repede si pot fi deprinsi si instruiti in agilitate si arta vanatorii, printre alte lucruri. Unii pot fi dificil de invatati sa mearga in lesa si sa-si faca necesitatile afara.

Aspecte particulare

King Charles spaniel-ul, ca si in cazul altor caini cu botul scurt, nu tolereaza prea bine mediile cu umiditate crescuta. Perierea si pieptanarea saptamanala este absolut necesara pentru a preveni incurcarea si matuirea blanii. O atentie suplimentara trebuie acordata parului dinapoia urechilor.

Boli si afectiuni curente

Valvulopatia cronica este o tulburare a valvulelor cordului. Aceasta are ca rezultat insuficienta cardiaca congestive. Luxatia patelei este o tulburare care afecteaza rotula (patela). Glaucomul si herniile ombilicale se produc de asemenea. In completare, desi acestea nu se intalnesc la fel de frecvent, urmatoarele afectiuni au fost de asemenea, semnalate: Entropionul este o afectiune a pleoapelor ce implica rasucirea spre interior a marginii libere a acestora. Genele de la nivelul marginii libere a pleoapelor irita suprafata globului ocular, putand duce la probleme mult mai grave. Maladia Legg-Calve Perthes reprezinta o afectiune a articulatiilor soldului care duce la schiopatura. Discopatia intervertebrala este o afectiune ce implica discurile vertebrale situate intre vertebre. Cainii afectati prezinta durere. In cazuri grave, severe se poate produce paralizia membrelor posterioare. Hidrocefalia este o tulburare in care lichidul cefalorahidian in exces se acumuleaza in jurul creierului determinand aparitia tulburarilor neurologice. Epilepsia este o afectiune a sistemului nervos care se dezvolta intre varsta de 2-5 ani. Cataracta determina o pierdere a transparentei normale a cristalinului. Afectiunea se poate produce la unul sau la ambii ochi si poate conduce in timp de pierderea vederii. Criptorhidismul este o tulburare reprezentata de lipsa coborarii unui sau ambelor testicule in scrotum. Durata medie de viata a King Charles Spaniel-ului este de 10-12 ani.

[Irina]

Bichon Maltez

Blana Bichon-ului Maltez necesita o ingrijire zilnica. Rasa de caine maltez prezinta o istorie lunga si deosebita. Fiind membru cu aspectul cel mai frapant al grupei raselor de jucarie, roba lor alba, lunga, atarnanda este posibil sa fie fost motivul pentru care a devenit favoritul Reginei Elizabeth I.

Relatiile cu familia si casa

Bichonul Maltez este un caine de companie pretabil familiilor, devotat si iubitor. Poate petrece ore intregi pe genunchii proprietarului, savurand momentele de atentie acordate, din moment ce sunt mititei, nu sunt recomandati pentru familiile cu copii mici, foarte energici sau copii mai mari pusi pe giumbuslucuri. Maltez-ul este un caine excelent pentru persoanele in varsta.

Dresajul

Maltez-ul este un animal de companie complet. In afara de insusirea supunerii, el nu necesita un dresaj mai amanuntit.

Aspecte particulare

Parul lor lung si care atarna necesita o periere zilnica. Persoanele care nu sunt in stare sa-i perie zilnic, cateodata, aleg sa le scurteze parul.

Boli si afectiuni curente

Luxatia patelara este o tulburare care implica migrarea patelei (rotulei) din santul de culisare la la nivelul extremitatii distale a femurului. Hipoglicemia este o tulburare a diminuarii glucozei din sange caracterizata prin atacuri de lesin si pierderea cunostiintei cu intepenirea cainelui (contractura generalizata). Criptorhidismul este o tulburare reprezentata de lipsa coborarii unuia sau ambelor testicule in scrot. Boala tremuratului la albinosi (White shaker disease) este o stare de tremur sesizata la cainii mici albi. In plus, Maltezii sunt susceptibili la orbire, surditate, stagnarea lacrimilor si la blocarea canalelor lacrimale. Toate acestea impun vizita la medicul veterinar cu regularitate. Durata medie de viata a Maltezilor este de 14-16 ani.

[Irina]

Pekinez ( Bardy meu ... )

Pekinezul este un caine ce are nevoie de o ingrijire zilnica a blanii sale lungi si duble, prin pieptanare si periere pentru a preveni incurcarea acesteia. Asa cum il descrie legenda, Pekinezul este rezultatul imperecherii unui saguin cu un leu. In ciuda acestui mit fantastic, Pekinezul este cunoscut datorita blanii sale lungi, curgatoare, dandu-i un aer de caine curajos, indraznet si stapan pe sine.

Istoricul si originea

Pekinezul, de asemenea cunoscut ca si cainele-leu, a fost considerat caine sacru in China pe perioada Dinastiei Tang. Mitul chinezesc sustine ca un leu s-a indragostit de o femela de saguin. Datorita dragostei sale puternice, leul a cerut zeilor sa-i reduca dimensiunile si sa-i permita sa poata trai fericit cu iubita sa, femela de saguin. Cerinta sa a fost indeplinita, iar rezultatul imperecherii lor a fost Pekinezul.

O alta legenda chinezeasca considera ca Pekinezii erau intruparile pamantene ale legendarului Foo Dog care alunga spiritele rele, astfel acestia fiind venerati ca semi-zei de catre chinezi. Oamenii de rand trebuiau sa se inchine acestor caini; erai pedepsit cu moartea daca ai fi furat vreun Pekinez, iar cand un imparat murea, Pekinezul sau era sacrificat in ideea sa-si insoteasca stapanul si sa-i ofere protectie in viata de apoi.

Mult mai sigur, Pekinezul este rezultatul incrucisarilor diferitelor tipuri de caini originari din China. De-a lungul anilor, Pekinezul a avut cateva denumiri dragalase. El a fost numit cainele-leu datorita blanii sale lungi, flocoase si pufoase, precum si cainele-soare datorita coloritului auriu-rosu. Si in final, pekinezul a fost, de asemenea, numit cainele-maneca datorita faptului ca era purtat de catre altetele imperiale pe bratele acoperite de niste maneci voluminoase.

Anterior invaziei britanice a Palatului Imperial in 1860, Pekinezul este cunoscut si agreat doar in palatele regale. Pekinezii erau atat de indragiti incat oricine ar fi indraznit sa exporte din China prin contrabanda vre-un caine, isi risca propria viata.

In timpul acestei invazii, garzile imperiale au ordonat uciderea Pekinezilor pentru a evita caderea acestora in mainile strainilor, dar, totusi, britanicii au reusit sa gaseasca cinci pekinezi in apartamentul matusii Imparatului Chinei. Acesti caini au fost adusi in Anglia si oferiti reginei Victoria (care i-a denumit "ty"), in acest mod introducandu-se acest caine special in intreaga lume. Din aceste prada de razboi se presupune ca se trage Pekinezul modern.

In 1893, Pekinezul a fost prezentat intr-o expozitie pentru prima data in Anglia. Curand, Pekinezul a cucerit preferintele americanilor si in 1906 rasa a fost admisa in American Kennel Club.

Rasa este recunoscuta de urmatoarele organizatii internationale: FCI, AKC, UKC, KCGB, CKC, ANKC, NKC, NZKC, PCA, APRI, ACR.

Aspectul exterior si marimile

Capul Pekinezului este mare, iar fata este lata cu un bot cutat, negru si cu urechi de forma inimii, purtate lasat. Ochii acestui caine sunt mari, proeminenti, oarecum iesiti din orbite, de culoare, in general, inchisa. Cand gura este inchisa nu trebuie sa se intrevada dintii sau limba. Gatul este scurt si gros. Corpul este alcatuit dintr-o osatura puternica si bine-legata.

Pekinezii se gasesc intr-o multitudine de varietati de culoare, incluzand crem, alb, roscat, rosu, negru, precum si negru sau rosu cu alb. Pekinezul prezinta o blana lunga ce formeaza o coama bogata la nivelul capului si gatului si niste zulufi sub forma unor pene la nivelul urechilor, picioarelor, cozii si degetelor. Pigmentul negru este esential la nivelul nasului, buzelor si a marginii libere a pleoapelor. Datorita picioarelor scurte si robuste, acesti caini prezinta un mers caracteristic, usor impleticit.

Inaltimea este de 30-45 cm, iar greutatea de 3,6-4,5 kg. Orice Pekinez sub 3 kg este denumit pechinez de maneca. Este cel mai mic caine al familiei pekinezilor si cea mai populara marime in timpul dezvoltarii rasei in China. Orice Pekinez cu greutate intre 2,7-3,6 kg este considerat un mini Pekinez.

Personalitatea

Pekinezul este un caine devotat si curajos pana la nesabuinta, dar poate fi usor independent si incapatanat. Nu ii place sa i se impuna ceea ce sa faca, dar devine foarte atasat de unul dintre membrii familiei pe care il asculta orbeste.

In ciuda faptului ca are tendinta de a fi capos, Pekinezul este un caine sensibil, afectuos si un membru indragit al familiei sale, dar intotdeauna va fi rezervat in ceea ce priveste strainii. Sunt caini foarte iubitoari, iubire ce poate ajunge pana la accese de gelozie. Au tendinta de a latra mult, fapt ce ii face buni caini de paza. Nu este recomandat familiilor cu copii mici care sunt prea dificili.

Relatiile cu familia si casa

Pekinezii se adapteaza foarte usor vietii intr-un apartament, fiind caini relativ inactivi in casa, nenecesitand un spatiu verde, respectiv, o curte pentru joaca. Pekinezii au o inteligenta "ascutita" si sunt companioni loiali. Sunt caini excelenti de paza si isi gasesc locul usor in viata de familie. Pekinezul poate deveni incapatanat, capricios daca nu este educat din timp, fapt ce i-a adus reputatia de caine tafnos, irascibil.

Dresajul

Pekinezul nu este una dintre rasele cel mai usor de dresat, dar in urma unor lectii de dresaj de supunere, de ascultare, el poate deveni un membru adorabil al familiei, menit sa-si petreaca restul vietii lancezind in poala stapanului sau. Trebuie obisnuit de mici cu zgarda si lesa. Pentru cei mai neastamparati caini se preteaza mai degraba purtarea acestora intr-un ham atasat de o lesa retractabila. Acest caine poate fi dificil de educat sa nu faca mizerie.

Aspecte particulare

Pekinezul este un caine ce nu tolereaza usor caldurile excesive, vremea umeda datorita botului sau scurt si robei sale extrem de lungi. Ingrijirea zilnica a parului, prin periere si pieptanare este necesara pentru prevenirea aparitiei caltilor si a nodurilor. O atentie deosebita trebuie acordata parului de pe membrele posterioare, care poate deveni des si se poate incurca usor. Verificarea parului destul de bogat dintre degete este necesara pentru sesizarea eventualilor corpi straini (scaieti, ariste, etc.) care s-ar putea infige in aceasta regiuni, determinand leziuni mai mult sau mai putin severe. Fata si ochii necesita o toaletare regulata pentru a preveni acumularea in exces a secretiilor si aparitia dermatitei faciale (hipercheratoza faciala). Pekinezii hraniti excesiv sunt predispusi la supraponderabilitate sau obezitate.

Boli si afectiuni curente

Pekinezii racesc foarte usor si sunt predispusi la hernie de disc si luxatie a patelei. Ei nu scapa nici de problemele respiratorii si cardiace.

Urolitiaza este o tulburare care afecteaza tractul urinar avand ca rezultat formarea pietrelor la nivelul vezicii urinare.

Cataracta determina o pierdere a transparentei normale a cristalinului. Afectiunea se poate produce la unul sau la ambii ochi si poate conduce la orbirea cainelui.

Entropionul este o afectiune a pleoapelor ce implica rasucirea spre interior a marginii libere a acestora. Genele de la nivelul marginii libere a pleoapelor irita suprafata globului ocular, putand duce la probleme mult mai grave.

Trichiazisul este o afectiune care consta in cresterea anormala a genelor si devierea lor spre cornee, producand iritatii si uneori ulcere corneene.

Keratoconjunctivita sicca este o tulburare a ochiului care apare atunci cand exista o productie diminuata de lacrimi.

Discopatia intervertebrala este o boala care afecteaza discurile intervertebrale determinand aparitia durerii, dificultati in mers si in cele din urma paralizia cainelui.

Criptorhidismul este o tulburare manifestata prin lipsa migrarii unuia sau a ambelor testicule in scrot.

In completare, Pekinezul este predispus la distocii, dwarfism (acondroplazie, tulburare genetica de dezvoltare a oaselor), hipercheratoza faciala (formarea de pliuri la nivelul pielii fetei), hidrocefalie si tumori ale celulelor Sertoli.

Pekinezul are o durata medie de viata de 13-15 ani

[Irina]

Pug

Ca si in cazul altor rase, istoria reala a Pug-ului este neclara. Ceea ce este stiut este ca, caini similar Pug-ului pe care il stim noi astazi, au apartinut manastirilor buddiste din Tibet inainte de anul 400 i.Hr

Istoricul si originea

Ca si in cazul altor rase, istoria reala a Pug-ului este neclara. Ceea ce este stiut este ca, caini similar Pug-ului pe care il stim noi astazi, au apartinut manastirilor buddiste din Tibet inainte de anul 400 i.Hr. Exista unele controverse cu privire la originea sa. Unii experti sunt de parere ca, Pug-ul ar proveni din Tinuturile de Jos si ca ar fi fost adus din Orientul Indepartat de catre negustorii olandezi, avand ca stramos o varietate de pekinez cu parul scurt. O alta teorie sustine ca Pug-ul ar fi rezultatul incrucisarii unor varietati de Bulldog de talie mica sau a mastiff-ului francez (dogul de Bordeaux). Pug-ii au fost preferatii artistului Hogarth, care si-a inclus Pug-ul personal, Trump, in cateva dintre lucrarile sale. Din secolul al XVI-lea, Pug-ul a devenit un caine de salon pentru aristocratii curtilor regale europene, atingand o maxima de popularitate in Epoca Victoriana. Ulterior, ei au aparut in Japonia si Europa, devenind favoritii curtilor regale. Pana la jumatatea secolului al XVI-lea, Pug-ul a fost un caine popular in Olanda.

In intreaga istorie, Pug-ul a jucat multe roluri importante. In 1572, Pug-ul a devenit cainele oficial al Casei Orange in Olanda dupa ce i-a salvat viata lui William, printul de Orange, avertizandu-l de apropierea spaniolilor de Hermingny. In 1790, Pug-ul a devenit un animal de companie important al Josephinei, sotia lui Napoleon. In timpul in care a fost intemnitat, Napoleon primea mesaje secrete de la Josephine, ascunse in interiorul dublurii zgardei Pug-ului. In cele din urma, cand soldatii britanici au atacat palatul imperial din Beijing in 1860, acestia au descoperit cateva exemplare de Pug si Pekinez pe care le-au adus in Anglia. Popularitatea rasei a continuat sa creasca si a fost curand importata in Statele Unite. Pug-ul a fost admis in American Kennel Club in 1885.

Grupa: Mastiff sau Toy (AKC). Rasa este recunoscuta de urmatoarele organizatii si oficii internationale: CKC, FCI, AKC, UKC, KCGB, CKC, ANKC, NKC, NZKC, APRI, ACR.

Aspectul exterior si dimensiunile

In ciuda faptului ca este o rasa foarte veche, Pug-ul n-a suferit prea multe transformari de-a lungul anilor. Rasa este cea mai mare dintre rasele "de jucarie" miniaturale, cu un corp compact, indesat, scund si musculatura bine dezvoltata. Pug-ii au capul masiv, rotund cu bot scurt si patratos, de culoare neagra si cute adanci la nivelul fetei. Au ochi proeminenti, expresivi, luciosi, de culoare inchisa. Dintii trebuie sa prezinte o anumita calcatura a celor doua arcade dentare, astfel incisivii inferiori trebuie sa se aseze inaintea celor superiori. Spatele este scurt, cu aspect usor oblic catre membrele posterioare. Picioarele sunt drepte si puternice, ceea ce ii confera o miscare eleganta, leganata, care le este oarecum caracteristica. Coada este rasucita peste solduri. Au o blana moale, lucioasa de culoare caisei, neagra, cafenie si argintie cu o masca de o culoare cat mai inchisa.

Inaltimea la greaban este de 30-36 cm la mascul si de 25-30 cm la femela. Masa corporala variaza in jur de 6-10 kg la mascul si de 6-8 kg la femela.

Personalitatea

Sunt plini de viata, exsuberanti, loiali, afectuosi si grijulii, intotdeauna cu o atitudine optimista. Sunt jucausi si fascinanti, inteligenti si neastamparati. Pot fi usor incapatanati, inflexibili. Deloc irascibil, Pug-ul este o rasa afectuoasa, simpatica si chiar temperata cu mult sarm si demnitate. Sunt inteligenti si neastamparati cu o inclinatie spre a hoinari. Pug-ii adora sa socializeze, vrand sa fie cel mai bun prieten al oricui si se vor bosumfla cand nu vor mai avea activitati. Sunt sensibili la tonalitatea vocii, asa ca pedepsele sau certurile dure nu sunt necesare. Nu este nici foarte energic, dar nici inactiv. Sunt caini de paza buni, foarte devotati, care nu latra excesiv. Nu uitati, totusi, ca necesita multa atentie si pot deveni gelosi, daca stapanul lor ii ignora.

Relatiile cu familia si casa

Pug-ii au fost intotdeauna caini de companie prietenosi. Adora sa fie un membru al familiei. Pug-ii sunt caini buni de paza, prieteni de joaca plini de viata pentru copii si se vor incolaci bucurosi pe genunchii tai pentru a trage un pui de somn. Sunt toleranti cu alti caini sau alte animale de companie si se poarta impecabil atat cu copiii, cat si cu musafirii.

Se adapteaza usor la viata intr-un apartament. Sunt relativ inactivi in interiorul casei si se vor descurca bine, fara a necesita o curte.

Dresajul

Pug-ul este inteligent si usor de dresat utilizand comenzile de educare standard. Motivatia sa primara, de a trai este aceea de a sta aproape de membrii familie si de a le face pe plac.

Aspecte particulare

Pug-ii sunt nefericiti in zilele prea calde, reci sau umede datorita boturilor lor scurte si patratoase. Ei nu trebuie lasati afara sau in masinile incuiate pe lunile de vara sau iarna.

Pug-ii necesita un timp adecvat pentru miscare. Adora jocurile si va fi mentinut intr-o stare de sanatate corespunzatoare daca i se acorda timp pentru miscare. Nu sunt foarte pretentiosi din acest punct de vedere, multumindu-se cu o ora de plimbare sau joaca in parc pe zi. Nu trebuie suprasolicitati, mai ales cand ii vedeti ca incep sa gafaie.

Pug-ii au o blana lucioasa si neteda care este usor de ingrijit cu o perie din par de porc sau un pieptan. Trebuie imbaiate numai acele regiuni care sunt imperios necesare. Dupa imbaiere, uscati-l rapid si meticulos pentru a preveni debutarea vreunei raceli. De asemenea, trebuie toaletate si curatate cutele de la nivelul fetei pentru a preveni acumularea secretiilor si aparitia dermatitei faciale.

Pug-ul naparleste sezonier, dar abundent.

Boli si afectiuni curente

Sunt caini care racesc usor si sunt usor stresabili de climatele prea reci sau prea calduroase. Sunt predispusi la alergii, keratite si ulcere corneene. Ochii lor delicati sunt predipsusi la lacrimare excesiva si conjunctivite. Botul lor scurt contribuie la dezvoltarea afectiunilor respiratorii cronice, suferind si de o ventilatie saraca. Au tendinta de a gafai si de a sforai. Aveti grija sa nu-i hraniti excesiv intrucat au tendinta la obezitate, care antreneaza alte afectiuni care le-ar putea scurta viata.

Displazia de sold este o malformatie a articulatiei coxofemurale ce are ca rezultat durerea, schiopatura si artrita consecutiva.

Luxatia patelara este o tulburare care afecteaza patela (rotula).

E este o afectiune a pleoapelor ce implica rasucirea spre interior a marginii libere a acestora. Genele de la nivelul marginii libere a pleoapelor irita suprafata globului ocular, putand duce la probleme mult mai grave.

Raia demodectica este o boala de piele parazitara determinate de un acarian. Caderea parului si pruritul (scarpinatul) sunt semne frecvent intalnite.

Expunerea la calduri ridicate este grija de luat in serios la Pug datorita botului sau scurt.

Encefalita Pug-ului este o inflamatie a creierului care adesea determina stari epileptiforme (lesinuri).

In plus, Pug-ul este susceptibil la obezitate, artrite, cardiopatii, hipercheratoza faciala (formarea de incretituri la nivelul pielii fetei) si pseudohermafrodism.

Durata medie de viata a Pug-ului este de 12-14 ani.

[Irina]

Papillon

Numit dupa un fluture datorita urechilor sale franjurate, Papillon-ul este un caine dragalas si tandru, desi nu este o rasa prea populara. Un favorit al regalitatii, acest caine miniatural nu adora nimic altceva decat sa doarma toata ziua in poala confortabila a stapanului sau.

Istoricul si originea

Papillon-ul este un caine "de jucarie" a carui prima consemnare istorica dateaza de la inceputul anilor 1500. Aceasta rasa de talie mica, facand ulterior trimitere la spaniel-ul pitic, se crede ca ar avea origini in Spania. Odata cu trecerea timpului, acesta a devenit un caine de salon foarte popular, in special, printre membrii familiilor regale. Aceasta rasa a cunoscut o inflorire in Italia, Franta, Polonia si alte tari europene pana in anii 1600. Pana la acest moment, rasa si-a castigat numele de Papillon, care se traducea ca fluture in limba franceza. In timp ce unii caini au urechile ridicate cu franjuri similar fluturilor, altii au urechi care atarna. In mod interesant, ambele varietati sunt acceptate in cadrul competitiilor. Papillon-ul a fost acceptat de catre American Kennel Club ca rasa oficiala in 1915.

Aspectul exterior si marimile

Blana Papillon-ului este lunga si fina, fara a prezenta puf. Urechile prezinta franjuri lungi, iar coada are aspectul unei pene matasoase. Roba acestui caine este alba cu pete de diferite culori admise. Parul de pe cap, incluzand si urechile, nu trebuie sa fie de culoare alba. De asemenea, toti Papillon-ii complet albi nu sunt acceptati in cadrul competitiilor. Nasul, buzele si pleoapele sunt pigmentate, de culoare neagra. Ochii prezinta o culoare de la maron pana la negru. Acest caine prezinta un cap mic cu o expresie inteligenta. Papillon-ii au miscari lente si gratioase.

Papillon-ii adulti au o inaltime la nivelul greabanului de 20-28 cm atat la mascul, cat si la femela. Greutatea este de 4-5 kg la mascul si de 3-4 kg la femela.

Personalitatea

Papillon-ul este un caine de casa placut, caruia ii place sa intre in contact cu oamenii. Sunt indragiti pentru firea lor placuta si vioaie. Papillon-ii, in general, nu latra excesiv.

Relatiile cu familia si casa

Papillon-ul este un caine de casa exceptional. Rasa, in general, tinde sa se inteleaga bine cu copiii si alte animale de casa. Este de perferat sa se introduca alte animale in casa pe perioada in care Papillon-ul este inca pui. Adora plimbarile si datorita dimensiunilor sale mici, acest caine este ideal pentru cei care locuiesc intr-un apartament.

Dresajul

Papillon-ul este inteligent si usor de dresat. Este un caine activ si dornica sa invete.

Aspecte particulare

Papillon-ii sunt caini destul de usor de intretinut; totusi, o atentie suplimentara ar trebui acordata blanii. Parul matasos poate deveni mat daca nu este periat cu regularitate. Periatul de cateva ori pe saptamana, pentru circa 10-15 minute este excelent. Parul mai lung din spatele urechilor si de pe burta este mult mai predispus la incurcare.

Boli si afectiuni curente

Cataracta determina o pierdere a transparentei normale a cristalinului. Afectiunea se poate produce la unul sau la ambii ochi si poate conduce in timp de pierderea vederii. Entropionul este o afectiune a pleoapelor ce implica rasucirea spre interior a marginii libere a acestora. Genele de la nivelul marginii libere a pleoapelor irita suprafata globului ocular, putand duce la probleme mult mai grave. Distrofia corneeana determina aparitia unor pete pe suprafata (cornee) ochiului. Aceasta afectiune se produce, de obicei, la ambii ochi si nu afecteaza vederea. Durata medie de viata a Papillon-ului este de 12-15 ani.

[Irina]

Shih tzu

Shih tzu este un caine de talie mica, robust, dar cu o inima mare. Cu un nume care inseamna leu in limba chineza, Shih tzu este o rasa de caini foarte veche si un animal de companie foarte popular. Recunoscuta ca rasa membra a grupei cainilor de agrement de catre American Kennel Club in 1969, Shih tzu este o excelenta alegere pentru familiile cu copii sau pentru persoanele in etate.

Shih tzu este un caine de talie mica, robust, dar cu o inima mare. Cu un nume care inseamna leu in limba chineza, Shih tzu este o rasa de caini foarte veche si un animal de companie foarte popular. Recunoscuta ca rasa membra a grupei cainilor de agrement de catre American Kennel Club in 1969, Shih tzu este o excelenta alegere pentru familiile cu copii sau pentru persoanele in etate.

Istoricul si originea

Pe baza etalarii lor in diferite picturi si tapiterii chinezesti, se considera ca Shih tzu ar exista inca din 624 i.Hr. In secolul al XVII-lea, au fost adusi caini din Tibet in Peking, orasul interzis, unde cel mai probabil s-au produs imperecheri intre Lhasa Apso tibetan si pekinezul chinezesc. In ciuda multor teorii cu privire la originea rasei, faptul ca Shih tzu a fost un membru al curtii chineze antice nu este contestat. Aceasta rasa de caini beneficia de atata consideratie din partea chinezilor incat multi ani de cand acestia incepusera schimburile comerciale cu vestul, au refuzat sa-i vanda sau sa-i ofere la schimb.

Cainii din rasa shih tzu au fost imperecheati si selectionati foarte atent. Din acest fond, odata cu ajutorul oferit de madame de Breuil, o refugiata din Rusia, cainii de astazi au fost creati. In anii 1930, interesul pentru aceasta rasa s-a extins pana in Anglia. Abia in 1946, Shih tzu este recunoscut in Marea Britanie.

In timpul celui de-al doilea razboi mondial, membri personalului militar al Statelor Unite care a stationat in Anglia s-au indragostit de aceasta rasa de caini. Cand s-au reintors acasa, exemplare de Shih tzu i-au insotit in tara natala, astfel rasa fiind introdusa in Statele Unite. In 1969, Shih tzu este recunoscut de catre American Kennel Club, iar astazi se bucura de o mare popularitate in intreaga lume atat ca si companion, cat si ca remarcabil caine de expozitie.

Rasa este recunoscuta de urmatoarele oficii si organizatii internationale: CKC, FCI, AKC, UKC, KCGB, CKC, ANKC, NKC, NZKC, CCR, APRI, ACR.

Aspectul exterior si dimensiunile

Shih tzu este un caine robust, asemanator rasei Lhasa Apso, acoperit in intregime de o blana dubla formata din fire de par lungi si un puf profund pufos. Capul acestor caini este rotund, cu un bot acoperit cu peri scurti, cu barba si mustata dese. Stopul este evident. Ochii sunt mari, rotunzi, caprui sau negrii. Coada stufoasa este rasucita peste spate. Shih tzu are un nas scurt si turtit, de culoare neagra sau maro, la cainii cu roba rosu-vinetiu.

La Shih tzu blana este, in mod natural, lunga si deasa, necesitand o ingrijire periodica. Parul de la nivelul fetei este, in general, prins cu ajutorul unei agrafe sau a unui elastic de par in varful capului sub forma unui mot. Pentru a diminua necesitatea unei perieri zilnice, unele persoane le trimeaza parul similar terrier-ilor. Shih tzu poate avea blana de orice culoare sau combinatii de culori.

Shih tzu adult are o inaltimea la nivelul greabanului de pana la 28 cm si o greutatea corporala de 4-7 kg.

Personalitatea

Shih tzu a fost creat pentru a fi un animal de companie si nimic altceva. Rasa este rezistenta si robusta, cea mai putin delicata dintre rasele „de jucarie”. Dau impresia ca sunt mandri si aroganti, dar, in realitate sunt tandri si foarte jucausi. Shih tzu este un caine mititel ager si plin de viata. Este un caine de paza vigilent, caruia ii place sa latre, dar in general este tacut in interiorul casei. Shih tzu este inteligent, dar si incapatanat.

Relatiile cu familia si casa

Shih tzu este un caine prietenos care se adapteaza oricarei situatii, dar este, in mod categoric un caine de interior. Sunt companioni excelenti pentru copii, tolerandu-le toate nazdravaniile, dar se inteleg cel mai bine cu copiii de varste mai mari. Acest caine afectuos simte nevoia sa fie in jurul oamenilor si este, in general, tolerant cu alte animalute de casa. Rasa este, in plus, suficient de loiala si afectuoasa incat sa fie o alegere buna pentru persoanele in etate.

Dresajul

Dresajul de baza la Shih tzu este recomandat pentru a-l face un membru al familiei placut si supus. Shih tzu nu este, in mod uzual, dresat pentru a efectua activitati si se descurca cel mai bine in a fi un animalut de casa afectuos.

Aspecte particulare

Prevazut cu o blana lunga, Shih tzu necesita o ingrijire speciala pentru a preveni incurcarea si matuirea acesteia. Perierea zilnica cu o perie cu dinti din inox, desi este absolut necesara. Unii proprietari prefera sa-i tunda scurt pentru a le usura intretinerea. Curatarea pavilionului urechii si a conductului auditiv, precum si curatarea zonei din jurul ochilor trebuie sa devina o indeletnicire aproape zilnica. Shih tzu este o rasa care naparleste putin sau aproape deloc.

Shih tzu are tendinta de a fornai si de a sforai si nu tolereaza bine caldurile excesive.

Boli si afectiuni curente

Ca si in cazul altor rase de caini, Shih tzu nu este lipsit de sensibilitati de ordin medical. Dintre acestea, cu o frecventa crescuta au fost semnalate urmatoarele:

Urolitiaza este o tulburare care afecteaza tractusul urinar avand ca rezultat formarea pietricelelor la nivelul vezicii urinare.

Cataracta determina o pierdere a transparentei normale a cristalinului. Afectiunea se poate produce la unul sau la ambii ochi si poate conduce la orbirea animalului.

Atopia este o afectiune asociata alergiilor.

Ulcerele corneene sunt frecvent intalnite la Shih tzu datorita protruziei globilor oculari (ochi iesiti din orbite).

Discopatia intervertebrala este o boala care afecteaza discurile intervertebrale determinand aparitia durerii, dificultati in mers si, in cele din urma, paralizie.

Agenezia renala, boala renala asociata cu lipsa dezvoltarii unuia sau ambilor rinichi se pare ca este genetica la Shih tzu.

De asemenea, cainii din rasa Shih tzu sunt predispusi otitelor, afectiunilor respiratorii, afectiunilor dentare, avand tendinta de a-si pierde dintii mai repede in comparatie cu alte rase si obezitatii, motiv pentru care nu trebuie hraniti in exces. Vizita la clinica veterinara cu periodicitate este foarte indicata.

Durata medie de viata a unui caine din rasa Shih tzu-ului este de 14-16 ani.

[Irina]

Lhasa Apso

Lhasa Apso sunt curajosi si devotati. Acesti caini mititei sunt afectuosi cu stapanii lor, dar nu vor tolera rautatile si comportamentul nepoliticos al copiilor. Lhasa Apso are nevoie de un proprietar care sa stie sa-l domine. Este un caine de paza bun, avand un latrat rasunator si staruitor, care da senzatia intrusilor ca este un caine cu mult mai mare.

Pentru unii, Tibetul este o destinatie pentru pelegrinajul spiritual. Pentru altii, este un taram pasnic si linistit de o frumusete ce poate fi greu de exprimat in cuvinte. Pentru cativa, Tibetul ocupa un loc special in inimile lor fiind tara natala a Lhasa Apso.

Istoricul si originea

Originar din satucurile din apropierea orasului sacru, Lhasa, Lhasa Apso este una dintre cele trei rase de caini ce provin din tinuturile Tibetului. Celelalte rase sunt terrier-ul tibetan si spaniel-ul tibetan. In tara sa de orgine, Lhasa este cunoscut ca Abso Seng Kye, cainele-leu latrator de santinela. Asa cum ii sugereaza si numele, Lhasa Apso a fost creat si dezvoltat pentru a fi caine de paza. Intrucat cainii de tip mastiff, de talie mai mare erau utilizati pentru a patrula si a apara parametrii exteriori ai domeniilor, Lhasa Apso avea responsabilitatea de a apara interiorul caminului stapanului lui, templele si manastirile. Aceasta includea si casele claselor privilegiate, nobilimii, precum si pe cea a lui Dalai Lama. Pentru cel putin doua mii de ani, rasa a fost crescuta pe taramurile Tibetului.

In timpul unei calatorii in Tibet in anii 1930, un diplomat american numit C. Suydam Cutting si-a aranjat o audienta la Dalai Lama. Acestia au devenit prieteni, iar in 1933, o pereche de Lhasa i-a fost oferita lui Cutting ca dar din partea lui Dalai Lama. Acest dar a avut ca rezultat consacrarea rasei Lhasa Apso in Statele Unite.

Lhasa Apso a fost pentru prima data admisa in American Kennel Club in 1935 ca membra a grupei raselor non-sportive, de agrement sau de companie.

Astazi, rasa este recunoscuta de urmatoarele oficii si organizatii internationale: CKC, FCI, AKC, UKC, KCGB, CKC, ANKC, NKC, NZKC, CCR, APRI, ACR.

Aspectul exterior si dimensiunile

Din moment ce Lhasa Apso este originar dintr-un tinut cu clima aspra, o constitutie robusta si o blana deasa erau de asteptat. Blana este lunga si dreapta, deasa, dar nu matasoasa. Parul trebuie sa cada ca intr-o cascada peste regiunea ochilor. De obicei, de culoare cafenie, Lhasa Apso se poate gasi si in alte varietati de culoare, auriul, cremul si honey fiind cele mai populare dintre ele. Se intampla frecvent ca blanita puiului de Lhasa Apso sa-si schimbe culoare odata cu cresterea in varsta a acestuia. Lhasa Apso trebuie sa aiba mustatile si barba de culoare inchisa. Acest caine mititel si flocos seamana cu o varianta mai mica a Old English Sheepdog-ului.

Lhasa Apso este un caine de talie mica cu coada rasucita peste spate. Capul este bine proportionat cu un bot nici prea scurt, nici prea lung, dar nu patratos. Ochii sunt mici, de culoare inchisa. Urechile sunt mici, bine acoperite cu par.

Lhasa Apso adult poate ajunge la o inaltime de 25-28 cm la mascul, femelele fiind mai pitice. Greutatea lui corporala variaza intre 5-7 kg.

Personalitatea

Clima aspra din Tibet a dus la formarea unui caine viguros si robust. Rasa este inteligenta si pare a avea un al saselea simt in diferentierea persoanelor straine de prieteni. Distant si circumspect cu strainii, Lhasa devine rapid prietenos si sociabil dupa ce incepe sa se familiarizeze cu acestia.

Lhasa Apso sunt curajosi si devotati. Acesti caini mititei sunt afectuosi cu stapanii lor, dar nu vor tolera rautatile si comportamentul nepoliticos al copiilor. Lhasa Apso are nevoie de un proprietar care sa stie sa-l domine. Este un caine de paza bun, avand un latrat rasunator si staruitor, care da senzatia intrusilor ca este un caine cu mult mai mare. Nu le place sa fie lasati singuri si au tendinta de a sari sa muste daca sunt luati prin surprindere sau provocati.

Lhasa Apso are un simt al auzului foarte bine dezvoltat. Femelele sunt bune mame.

Relatiile cu familia si casa

Lhasa este un companion si un protector nativ. Rasa tanjeste dupa compania omului, dar nu este foarte tolerant cu copiii de varste fragede. Lhasa Apso este cel mai fericit cand este crescut ca si caine de companie. Lhasa poate convietui fara probleme cu alti caini, atata timp cat beneficiaza de compania umana, dar are tentatia de a se lua la harta cu acestia.

Lhasa Apso este o alegere buna pentru persoanele care stau in apartamente la bloc, fiind foarte activ in interiorul caminului, astfel ca nu va fi trist daca nu puteti sa-i oferiti o curticica.

Dresajul

Lhasa este, in general, un caine supus si ascultator, care poate fi usor de educat si dresat. Unele exemplare au tendinta de a fi independente, putand avea anumite dificultati in urmarea comenzilor. Lhasa va executa in cele din urma ceea ce i se cere, dar va necesita putin timp pentru a se gandi inainte.

Aspecte particulare

Blana lunga si deasa a Lhasa necesita o ingrijire periodica pentru a preveni incurcarea si matuirea acesteia. Blana se imparte in doua de-a lungul coloanei vertebrale, cazand de fiecare parte. Nu este necesara trimarea sau tunderea la piele, ci simpla pieptanare o data pe zi pentru a preveni incalcirea parului este suficienta. Unii proprietari opteaza pentru scurtarea blanii pentru a le usura intretinerea acesteia. Rasa naparleste moderat. Aveti in vedere ca atunci cand va faceti timp pentru perierea zilnica sa verificati si sa toaletati, daca este necesar, si ochii si urechile.

Unele exemplare au tendinta de a fi peste masura de protective si agresive astfel ca socializarea timpurie si dresajul de supunere sunt extrem de recomandate. Independenta rasei poate conduce la probleme de comportament, dar cu o disciplina ferma si cu afectuozitate, aceste probleme pot fi prevenite.

Boli si afectiuni curente

Lhasa Apso este per ansamblu un caine robust si rezistent, dar anumite afectiuni au fost semnalate cu o frecventa crescuta.

Urolitiaza este o afectiune care afecteaza tractusul urinar avand ca rezultat formarea pietricelelor la nivelul vezicii urinare.

Luxatia patelei este o tulburare care afecteaza patela (rotula). Entropionul este o problema a pleoapei in care marginea libera a acesteia se rasuceste spre globul ocular. Genele de la nivelul marginii libere a pleoapei irita suprafata globului ocular, putand duce la probleme mult mai grave.

Keratoconjunctivita sicca este o afectiune a ochiului care apare in situatia in care se diminua sau este absenta productia de lacrimi.

Displazia renala este o anomalie de dezvoltare a rinichilor. Problemele apar, de obicei, cand animalutul este mai mic de un an si includ diminuarea apetitului, oprirea in crestere, slabire, letargie, polidipsie, poliurie si voma.

In plus, Lhasa Apso este predispus dermatopatiilor alergice, ulcerelor corneene si prolapsului glandei anexe a pleoapei a III-a.

Speranta medie de viata la Lhasa Apso este in jur de 15 ani.

[Irina]

Bulldog-ul Francez (French Bulldog)

Bulldog-ul francez este, in general, un caine energic si afectuos, creandu-si legaturi puternice cu stapanul lui. Aceste animalute sunt caini de paza credinciosi si se bucura sa-si petreaca cat mai mult timp cu putinta alaturi de proprietarii lor. Necesarul de miscare este mediu, rasa neavand tendinta de a fi un caine foarte sportiv.

Adorabilul bulldog francez, cu urechile sale caracteristice de liliac, este un caine mititel, compact si robust. Rasa este un companion indragit de multi ani. Desi considerata un bun al francezilor, acest caine se pare ca ar proveni din bulldog-ul englez.

Istoricul si originea

Bulldog-ul francez este un caine indragit care, cel mai probabil provine din bulldog-ul englez, pe langa alte rase englezesti sau frantuzesti. Se spune ca bulldog-ul francez a fost initial creat in Anglia, ca versiune miniaturala a bulldog-ului englez. In jurul anului 1860, crescatorii francezi au importat acesti bulldog-i de talie mica din Marea Britanie si i-au imperecheat cu terrier-ii francezi. Bulldog-ul francez s-a bucurat de multa popularitate in Franta spre sfarsitul anilor 1800 fiind importat in America de Nord cam in aceeasi perioada. American Kennel Club a acceptat bulldog-ul francez ca rasa in 1898.

Rasa este recunoscuta de urmatoarele oficii si organizatii internationale: CKC, FCI, AKC, KCGB, CKC, ANKC, NKC, NZKC, APRI, ACR.

Aspectul exterior si dimensiunile

Bulldog-ul francez are aspectul unui mastiff pitic cu umeri lati, piept adanc, gat gros si o musculatura bine dezvoltata si bine evidentiata. Corpul are forma de para, cu toracele mai lat si bazinul mai ingust.

Blana sa este scurta si lucioasa. Culorile acceptate pentru cainii de expozitie sunt dungatul (bridle) sau dungatul cu alb, cafeniu si alb. Exemplarele care nu participa la expozitiile canine pot fi si negri, gri si rosu inchis.

Capul bulldog-ului francez are o forma interesanta. Urechile sunt similare celor de liliac, purtate ridicat, cu o baza mai lata si cu varfurile rotunjite. Deschiderea pavilioanelor urechilor este orientata anterior. Craniul este plat intre urechi si in varful capului si curb la nivelul fruntii. Ochii rotunzi si proeminenti au culoare inchisa. Bulldog-ul francez are un nas foarte scurt si buza superioara atarna peste cea inferioara. Pielea „lasata” de la nivelul capului si gatului formeaza cute. Coada este purtata dreapta sau rasucita ca un tirbuson.

Bulldog-ii francezi adulti au o greutate corporala de circa 9-13 kg si o inaltime la nivelul greabanului de circa 27-30 cm. Exemplarele peste 13 kg sunt descalificate.

Personalitatea

Bulldog-ul francez este, in general, un caine energic si afectuos, creandu-si legaturi puternice cu stapanul lui. Aceste animalute sunt caini de paza credinciosi si se bucura sa-si petreaca cat mai mult timp cu putinta alaturi de proprietarii lor. Necesarul de miscare este mediu, rasa neavand tendinta de a fi un caine foarte sportiv. Le place sa se joace cu alti caini, dar unii masculi pot deveni agresivi. Bulldog-ul francez este, de asemenea, un vanator de soareci neintrecut.

Relatiile cu familia si casa

Bulldog-ul francez este un caine de companie bun, dar are tendinta de a-i merge mai bine in familiile cu membri mai maturi. El nu este intotdeauna foarte intelegator si tolerant cu poznele copiilor. Alte animale de companie sunt, in general, tolerate cu el, mai ales daca bulldog-ul francez intra in contact cu acestea inca din copilarie. Aceasta rasa de talie mica, cu un caracter maleabil si cu nevoi minime de miscare este ideala pentru persoanele in varsta sau pentru cele care locuiesc intr-un apartament. Bulldog-ii francezi sunt intr-o oarecare masura independenti si multora le place sa fie unicul animal de companie din casa.



Dresajul

Bulldog-ul francez este un caine receptiv si inteligent, ceea ce-l face usor de dresat; cu toate acestea, rasa este in primul rand apreciata ca si caine de companie.

Aspecte particulare

Bulldog-ul francez poate dezvolta probleme respiratorii in urma antrenamentelor exagerate si extenuante, a emotiilor puternice si temperaturilor ambientale ridicate. Acest lucru se datoreaza in mare parte nasului scurt si, in general, formei craniului (sindromul brahiocefalic). Aceasta afectiune poate pune in primejdie viata animalului. Evitati sa-l plimbati sau sa-l lasati afara pentru mai mult de cateva minute in perioadele cu temperaturi ridicate si cu umiditate crescuta. Bulldog-ul francez prefera climatele mai reci.

Se spune ca aceasta rasa nu poate inota datorita conformatiei corpului, astfel ca trebuie sa va luati o marja de siguranta cand companionul dumneavoastra se afla in preajma vreunei piscine, bazin sau lac. Multi dintre crescatori sustin ca acest lucru este neadevarat si ca multe dintre exemplarele de bulldog francez inoata fara minime eforturi.

Boli si afectiuni curente

Bulldog-ii francezi sunt predispusi afectiunilor oculare si respiratorii. Daca este supraponderal, bulldog-ul francez poate avea dificultati in respiratie datorita abdomenului destins. Pot fornai, sfarai si elimina gaze intens.

Dermatita faldurilor faciale este o iritatie a pielii care se produce cand se stocheaza secretii intre cutele faciale.

Entropionul este o afectiune a pleoapelor ce implica rasucirea spre interior a marginii libere a acestora. Genele de la nivelul marginii libere a pleoapelor irita suprafata globului ocular, putand duce la probleme mult mai grave.

Cataracta determina o pierdere a transparentei normale a cristalinului. Afectiunea se poate produce la unul sau la ambii ochi si poate conduce in timp de pierderea vederii.

In plus, bulldog-ul francez prezinta unele dificultati la fatare datorita capului relativ lat al fetusilor (puilor) care se pot bloca in conductul pelvin in timpul fatarii.

Durata medie de viata a Bulldog-ului francez este de aproximativ 9-12 ani.

[Irina]

Bichon Bolognese

Bichon-ul Bolognez este o jucarie frumoasa, un caine micut si bine facut, cu blanita alba, lunga si ciufulita. Din momentul in care a aparut, a fost folosit pe post de caine de companie, devenind rapid favoritul tuturor celor care isi doresc un companion linistit si devotat.
Istoric si origini

Bolognez-ul este un Bichon de tip vechi, numit initial Bichon italian si este cosiderat de unii o varietate a Bichon-ului Frise. Ca si acesta, Bolognez-ul a fost adus in Italia de navigatorii spanioli in secolul XV si s-a dezvoltat mai intens in regiunea Bologna, de unde a preluat numele.
Datorita frumusetii si gratiei sale a fost foarte apreciat la curtile regale din Italia, Spania si Rusia. Caterina de Medicis, regina Frantei, Caterina I, sotia lui Petru cel Mare si Maria Tereza, imparateasa Austriei au avut drept companioni acesti caini. Multe tablouri ale Renasterii din Franta, Italia si Spania ilustreaza caini foarte asemanatori cu Bichon-ul Bolognez.
Aspect exterior si dimensiuni

Este un caine de talie mica, de jucarie, cu un corp un pic mai lung decat inalt. Acest catel are maxilare puternice, ochii mari si rotunzi, de culoare inchisa sunt acoperiti de par. A fost catalogat ca o varianta a Bichon-ului cu par cret, datorita parului sau des si tare. Urechile acoperite cu par lung, in smocuri sunt suficient de departate incat sa ofere senzatia unui cap rotund. Bolognez-ul poate atinge o inaltime de 30 centimetri si o greutate intre 2 si 4 kilograme. Exista exemplare care depasesc aceasta medie, insa foarte rar. O femela poate da nastere unui numar de 6-7 catei, dar media este situata la trei.
Temperament

Este un catel mereu vesel, afectiv si sensibil, care se intelege foarte bine cu copiii, chiar si cu ceilalti caini, indiferent de rasa. Bolognez-ul este inteligent, gratios, bland, linistit si foarte devotat familiei sale. Este un catel elegant, calm ce are nevoie de un spatiu suficient de mare. Are un nivel moderat de activitate, 20 de minute de plimbare pe zi i-ar fi de ajuns, dar nu ii displac nici plimbarile lungi alaturi de stapan, pe care vrea sa il multumeasca. Ii place foarte mult sa se joace in gradina astfel ca, in cazul in care aveti asa ceva, va fi foarte greu sa il mai bagati in casa. Are nevoie de socializare si dresaj.
Ingrijire

Blana Bichon-ului Bolognez necesita o ingrijire minutioasa, un periaj si pieptanat zilnic in special pe cap, abdomen si in zona dintre piciore pentru a nu se incalci. Blana trebuie spalata regulat pentru a fi pastrata alba si curata. Trebuie sa il cautati in ureche, sa va asigurati ca sunt curate si nu exista par cazut inauntru. Cand este necesar, taiati excesul de par dintre pernutele de la picioare.
Avantajul acestei blani este acela ca in perioada de naparlire nu lasa foarte mult par comparativ cu alte rase de catei, parul mort fiind indepartat prin periere.
Bolognez-ul este recomandat persoanelor care au timp pentru a il ingriji, blana acestuia fiind pretentioasa.
Hranire

Un Bichon Bolognez nu este un caine pretentios in ceea ce priveste hrana. Nevoile lui sunt mici si mananca aproape orice, un astfel de caine fiind foarte usor de intretinut din punct de vedere al mancarii, pentru ca se hraneste cu absolut orice ii veti da.
Dresaj

Dresajul lor trebuie inceput inca de cand sunt pui, dar fiind caini foarte inteligenti, vor invata repede. Cu un dresaj consecvent si bland se pot obtine fara probleme rezultatele dorite.
Boli si afectiuni curente

Bichon-ul Bolognez este una dintre cele mai sanatoase rase. Este un caine care dispune de o sanatate de fier, nelasandu-se atins de diversele afectiuni. Nu exista boli specifice rasei, si nici alte boli nu au foarte mare efect asupra lor. Stapanul unui astfel de caine este foarte fericit cand vine vorba de sanatatea cainelui sau. Cu toate acestea, va recomandam vizita la clinica veterinara cu regularitate.

[Irina]

Alaskan Klee Kai - un Husky in miniatura

Mini Husky-ul sau Alaskan Klee Kai este un Husky in miniatura. Aflati mai multe detalii despre noua rasa de Husky!

Originea

Alaskan Klee Kai beneficiaza de influenta in parti aproape egale in ascendenta sa atat din partea varietatii Alaskan Husky cat si a celei de Siberian Husky, precum si din partea rasei American Eskimo. Rasa este relativ noua, fiind creata in anii ’70. Desi Klee Kai este o rasa cu origini nordice, incadreare potrivita pentru el ar fi in randul raselor de companie si agrement. Nu a fost creat pentru a trage sanii, nici macar de jucarie, in conditiile vitrege ale climatului din zona arctica.

Descriere

Alaskan Klee Kai se doreste o versiune in miniatura a rasei Alaskan Husky, desi dupa aspectul sau exterior se aseamana mai mult cu Husky Siberian. Are o greutate cuprinsa intre 4.3 si 18 kg, are trei varietati de talie si trei varietati de culoare.

Temperament

Cainii din rasa Alaskan Klee Kai latra, naparlesc si dispun de o doza foarte mare de energie, ceea ce le scade considerabil sansele de a fi declarati alegerea ideala pentru oricine. Pot deveni chiar hipersensibili daca nu au parte de suficienta activitate fizica in fiecare zi. Crescut intr-un mediu potrivit insa, Klee Kai poate fi un companion deosebit.

Sunt prietenosi cu strainii, dar si rezervati intr-o oarecare masura. Sunt totusi caini care socializeaza destul de bine. Fata de stapani si familie sunt docili si foarte iubitori. Pentru o crestere si o educatie corecta, este nevoie ca oamenii din jurul lor sa fie calmi, dar fermi si sa reprezinte adevarati lideri ai haitei, increzatori si consecventi. In caz contrar, ca si majoritatea raselor mici, Klee Kai pot deveni usor isterici si neascultatori, aceste probleme de comportament fiind cunoscute si sub numele de Sindromul cainelui de rasa mica.

Inaltimea pentru varietatea standard este de 38-42 cm la greaban, 33-39 cm la Minuature Klee Kai si de pana in 33 de cm la varietatea Toy Klee Kai. Greuatatea este 18 kg pentru Standard, 7 kg pentru Miniature, respectiv 4.3 kg la Toy.

Probleme de sanatate

Este o rasa destul de rezistenta, fara prea multe probleme de sanatate.

Conditii de viata

Datorita dimensiunilor reduse, acesti caini pot trai foarte bine intr-un apartament. Fiind o rasa cu o nevoie accentuata de miscare, Klee Kai se va simti ideal intr-o casa care are si o curte mica.

Miscare

Acesti caini au nevoie de exercitiu fizic in mod regulat. Pentru aceasta sunt recomandate plimabari zilnice lungi.

Speranta de viata

Fiind o rasa noua, nu a fost calculata inca o medie exacta, dar 14 ani reprezinta o estimare corecta.

Prolificitate

In medie, 1-3 pui la o fatare.

Ingrijire

Este o rasa care pierde o cantitate moderata de par la naparlire. Pentru a-i ingriji in mod corespunzator blana bogata, are nevoie sa fie pieaptanat si periat in mod regulat, daca nu zilnic, obligatoriu la cateva zile.

[Irina]

Borzoi / Ogar rusesc

Borzoiul este un caine foarte placut, inteligent , mandru , independent , moderat de activ si foarte loial familiei sale. Sunt afectuosi cu persoanele pe care le cunosc bine. Se adapteaza bine vietii suburbane, cu conditia sa aiba o curte suficient de mare pentru a face miscare.

Istoric si origine

Traditia spune ca, ogari din tipul Saluki au fost adusi in Rusia , initial din Imperiul Bizantin, prin secolele IX-X, apoi, mai tarziu de catre invadatorii mongoli, din Est. Borzoiul, sau ogarul de lupi rusesc face parte din categoria ogarilor care urmaresc prada cu privirea (asa numitii "sight hound"). Acesti ogari importati in Rusia, au fost incrucisati cu tipul rusesc al Spitz-ului de vanatoare, pentru cresterea vitezei acestuia si pentru a castiga abilitatea de a vana lupi. Vanatul lupilor era o actiune foarte comuna pentru cainii de vanatoare din acele timpuri, cand aceste carnivore erau mult mai des intalnite. Aceasta rasa s-a bucurat apoi, pe vremea tarilor, inainte de revolutia din 1917, de o mare apreciere,din partea nobilimii ruse, unul dintre cei mai faimosi crescatori fiind chiar printul Nicolae Nicolaevici al Rusiei, care a crescut sute de exemplare de Psovoi in canisa sa de la Perchino. Borzoi (in rusa, caine rapid) este denumirea folosita pentru diferitele tipuri de sight hounds, in timp ce Russkaya Psovaya Borzaya reprezinta Borzoi-ul cu parul lung, cel pe care il stim. Timp de secole, Psovoi-ul a fost crescut numai de catre nobili, neputand fi procurat de oamenii de rand. In timpul tarilor, erau efectuate teste de vanatoare, prin care se alegeau numai exemplarele cele mai rapide si mai inteligente ca reproducatori. Aceste vanatori erau niste ceremonii foarte bine organizate, care uneori durau zile in sir. Cainii erau insotiti de vanatori calari, dar si de copoi de haituit vulpi. Cele mai frecvent omorate prazi erau iepurii si alte mamifere mici, dar, vanatorilor le placea in special sa vaneze lupi cu Borzoii lor. Vanatoarea lupilor decurgea astfel: in momentul cand lupul era zarit de ogari, vanatorul elibera din lesa 2-sau 3 ogari, care urmareau lupul si cand il ajungeau, ii atacau gatul , pe partile laterale, imobilizandu-l pana la sosirea vanatorului , care omora lupul prin injunghiere. In timpul revolutiei din 1917 , sute de exemplare de Psovoi au fost omorate de revolutionari, deoarece tarii transformasera aceste animale intr-un simbol al belsugului si tiraniei, facandu-le astfel nepotrivite pentru noua Uniune Sovietica. Unii dintre nobili au preferat sa isi impuste exemplarele de Borzoi, decat sa le lase pe mana militantilor, care i-ar fi torturat crunt. Totusi, Borzoiul a supravietuit prin cateva exemplare izolate ramase in provincie, departe de marile orase. Tarziu, prin anii 1940, un soldat rus, pe nume Constantin Esmont a inceput o recuperare si regasire a exemplarelor de Borzoi ramase, convingand guvernul Sovietic de valoarea si utilitatea lor ca si caini de vanatoare, astfel incat, cresterea i inmultirea lor a inceput sa fie incurajata oficial. Exporturile exemplarelor din aceasta rasa au fost foarte rare in timpul Erei Sovietice, totusi, destui caini au ajuns in Anglia, Scandinavia, Vestul Europei si America, spre sfarsitul sec. XIX , permitand dezvoltarea rasei si in afara granitelor Rusiei.

Aspect exterior si dimensiuni

Borzoiul este un caine inalt si aristocratic , cu un cap lung, ascutit, fin, gatul usor arcuit si lung si cu coada lunga, curbata, atarnanda. Este caracteristic un guler de piele cutat si cu parul formand o adevarata cravata. Trufa este neagra, ochii sunt alungiti, inchisi la culoare . Urechile se sprijina pe gat, dar pot fi ridicate partial atunci cand animalul este in alerta. Spatele este gratios curbat. Pieptul este ingust dar foarte adanc. Roba are parul lung, matasos, ondulat sau buclat, cu un guler bogat in jurul gatului. Culorile pot fi alb, auriu, ruginiu sau gri cu insemna negre, toate acestea in culori uni sau mixate. Roba prezinta 2 tipuri de par, anume parul de acoperire, lung, matasos, neted, cu onduleuri mai mici sau mai mari, iar subparul este moale, putandu-se ingrosa in cazul climatului aspru sau iarna, dar acesta este naparlit in timpul verii, pentru a preveni supraincalzirea. Textura si distributia sa pe corp este unica la aceasta rasa. Talia trebuie sa fie de cel putin 70 cm la greaban masculii, cu o greutate de 45 kg, iar la femele de cel putin 66 cm. Inciuda marimii, impresia generala este de gratie, combinata cu aerodinamism, cu forme curbate gratios, dar si putere compacta. Se spune ca Borzoiul este Porsche-ul ogarilor , in timp ce Ogarul irlandez de haituit lupi este numit Range-Rover-ul clasei .

Personalitate

Borzoiul este un caine foarte placut, inteligent , mandru , independent , moderat de activ si foarte loial familiei sale. Sunt afectuosi cu persoanele pe care le cunosc bine. Se adapteaza bine vietii suburbane, cu conditia sa aiba o curte suficient de mare pentru a face miscare. Borzoii adulti sunt aproape muti, latrand doar rareori. Borzoiul nu are un instinct teritorial foarte puternic , comparativ cu alte rase ca Mastiff-ul sau Ciobanescul German si categoric nu pot fi folositi ca si caini de paza sau de lupta. Nu se poate avea incredere in ei ca vor da alarma atunci cand vor zari o persoana straina patrunzand pe teritoriul lor . In general, Borzoiul nu trebuie sa fie dominant sau agresiv cu alti caini. Dar impotriva lupilor sau a altor canide salbatice au instincte inascute , dar diferite de ale raselor de caini de lupta sau de paza. Astfel, Borzoiul haituieste prada si o imobilizeaza, nu o ucide. Puii exerseaza aceste lucruri de la varste fragede, cu fratii lor. Acesta este un comportament specific de vanatoare si nu de dominatie sau de teritorialism.

Relatiile cu familia si casa

Sunt caini gentili, manierati, cu un respect innascut pentru oameni. Nu dezvolta aproape niciodata dominanta asupra oamenilor. Totusi, pot deveni nervosi in prezenta copiilor, fiind necesara socializarea lor cu acestia de la o varsta frageda, daca se intentioneaza mentinerea lor ca animal de companie intr-o familie. Poate fi crescut cu pisici sau alte animale de casa mici, cu conditia sa fie crescuti de mici cu acestea. Unele exemplare pot avea totusi un instinct de a vana pisicile, mai ales daca acestea se misca cu repeziciune pe langa ei.

Dresajul

Se preteaza bine dresajului de supunere si agilitate , cu conditia sa beneficieze de un antrenament potrivit, dar acestea nu sunt totusi insusiri innascute ale lor. Invata foarte repede si de aceea se plictisesc daca sunt supusi unor activitati repetitive, fara un rost anume, devenind destul de incapatanati cand nu sunt motivati corespunzator. Ca si alti ogari din clasa lor, nu tolereaza si nu inteleg tratamentele dure sau dresajul bazat pe pedepse, devenind foarte nefericiti daca tonul ridicat si amenintarile incep sa faca parte din viata lor. Aceasta rasa este folosita sa urmareasca prada , astfel au un puternic instinct de a urmari ceva ce fuge de ei. Sunt construiti pentru viteza, putand acoperi distante incredibile intr-un timp foarte scurt.

Aspecte particulare

Eleganta si nobletea Borzoi-ului l-au facut un model foarte popular pentru artisti, mai ales in timpul perioadei asa numita "Art Deco". Pictorul francez Louis Icart este recunoscut pentru picturile sale cu Borzoi. Un faimos sculptor in bronz al perioadei Art Deco, pe nume D.H. Chiparus de asemenea a modelat numeroase lucrari ce intruchipau ogarii Borzoi.

Boli si afectiuni curente

Durata de viata este de 10-12 ani, femelele de obicei traiesc mai mult decat masculii. Exceptional s-au inregistrat exemplare care au atins varsta de 16 ani. Acesti caini, mai ales cei care sunt fizic bine construiti si vigurosi in tinerete, ajung pe la mijlocul vietii sa atinga maximul de vitalitate si forta. In cea mai mare parte a lumii, se pare ca doar dilatatia gastrica sau accidentele rutiere ucid cele mai multe exemplare, prematur, Borzoiul fiind o rasa foarte sanatoasa. Pana in anii 1970, maladii precum osteocondrita disecanta, displazia de sold, displazia de umar , bolile ereditare oftalmologice sau anomaliile cardiace congenitale erau aproape necunoscute pentru aceasta rasa. Din pacate, in prezent, in unele tari, in urma practicilor de crestere moderna, au inceput sa apara o serie de probleme. Ca si in cazul altor rase cu toracele adanc, cea mai serioasa problema este si in cazul Borzoiului, torsiunea gastrica. Aceasta conditie patologica foarte grava, care poate periclita viata animalului este de origine anatomica, si nu ereditara. Cele mai putin comune sunt afectiunile cardiace, de tipul cardiomiopatiei sau aritmiei cardiace . Este de asemenea controversata prezenta atrofiei retiniene progresive in cazul acestei rase. O alta conditie patologica, numita retinopatia Borzoi-ului a fost observata in cazul unor indivizi, dar care difera de atrofia retiniana progresiva prin mai multe caracteristici, si anume : este unilaterala si rareori intalnita la animale mai tinere de 3 ani , nu a fost demonstrat a fi o maladie cu determinism genetic ereditar si, cel mai important, majoritatea indivizilor afectati nu orbesc.

[Irina]

Ogar Afgan

Temperamentul este demn si distant , inspirand o anumita cruzime infocata. O expresie orientala spune ca afganul se uita la tine dar si prin tine. Este un caine cu o personalitate puternica, incapatanat, egoist, cu o precizie destul de mica in executarea unor exercitii de dresaj , totusi se pare ca rasa raspunde destul de bine dresajului de supunere.

Personalitate

Temperamentul este demn si distant , inspirand o anumita cruzime infocata. O expresie orientala spune ca afganul se uita la tine dar si prin tine. Este un caine cu o personalitate puternica, incapatanat, egoist, cu o precizie destul de mica in executarea unor exercitii de dresaj , totusi se pare ca rasa raspunde destul de bine dresajului de supunere.

Relatiile cu familia si casa

Afganii sunt crescuti acum si ca animale de companie, dar, daca apare un copil in familie, este bine ca, atat copilul cat si cainele sa fie invatati sa se respecte reciproc si sa se poarte unul cu altul. Sunt animale foarte sensibile, orgolioase, posesive, avand din instinct, reflexe foarte rapide. Sunt de asemenea foarte calmi, rabdatori si poseda un mare bun simt. Cand un afgan se plictiseste de atentia care i se acorda, se va retrage pur si simplu intr-un colt linistit, departe de multime , si va trage un pui de somn.

Dresajul

Ogarii afgani sunt foarte greu de dresat, pentru ca sunt foarte independenti si egoisti. Dar a fi independenti a fost o necesitate la o rasa de caini creata pentru a vana feline mari. Afganii pot fugi aproape pe orice teren, oricat de accidentat ar fi, si de aceea erau de multe ori lasati sa se descurce singuri la vanatoarea pe terenuri foarte accidentate. Desi afganul este destul de inteligent si mai ales foarte viclean, el foloseste aceste calitati numai in folosul lui personal. Smecheria este a-ti face propriul afgan sa creada ca ceea ce doresti sa obtii de la el este chiar ideea lui, apoi sa il lauzi pentru istetimea lui. Afganii nu se preteaza la metodele de dresaj aspre, iar daca este tratat brutal, pur si simplu va refuza pentru totdeauna sa mai faca exercitiul care i s-a ceru. Afganii pot fi surzi, selectiv, daca li se cere sa faca ceva ce ei considera ca este sub demnitatea lor. Dar pot fi uimitor de creativi cand li se cere supunere.

Aspecte particulare

Longevitatea afganilor este mare, pentru un caine de talie mare. Ei traiesc in mod obisnuit 12-14 ani, desi s-au semnalat si exemplare de 18 ani. Trebuia avuta o mare grija in privinta exercitiului fizic zilnic necesar unui afgan. Daca acest caine va sta prea mult in casa, pe fotoliu, uitandu-se la televizor, se va plictisi groaznic, si un ogar afgan plictisit e mai rau decat o pisica. El poate crea daune inimaginabile locuintei dumneavoastra. Va deschide sifonierele si va tari afara toata lenjeria, va roade mobila, se va urca pe masa din camera de zi, incercand sa ajunga poate la o fereastra. De aceea este recomandat ca acest caine sa petreaca o parte din zi afara, intr-o curte , intr-un tarc, daca nu exista timp pentru a fi plimbat in parc. Un alt aspect particular legat de aceasta rasa este ingrijirea robei. Toaleta trebuie sa se faca saptamanal, aceasta incluzand imbaiere si periaj, altfel, blana lor se va transforma intr-o masa incalcita. Blana de adult se va dezvolta in jurul varstei de 1 an, pana atunci, au blana de pui, care este mai scurta si pufoasa. Daca blana nu este ingrijita corespunzator, cainii vor deveni susceptibili la infestatiile cu paraziti, pot dezvolta abcese cutanate, boli de piele, micoze.

Boli si afectiuni curente

Afganii sunt mai rezistenti la boli decat alte rase, dar si in cazul lor poate apare displazia de sold, cataracta juvenila ,hipotiroidismul sau anumite deficiente enzimatice, ca defecte genetice.

[Irina]

Ibizan Hound

Ibizan Hound-ul este una dintre cele mai vechi si mai pure rase, care s-a adaptat bine timpurilor moderne. Crescut pentru a vana iepuri, atleticul Ibizan Hound este un companion extraordinar, cu care va va placea sa va petreceti timpul liber. Acest caine este foarte sensibil si are nevoie de un stapan bland si afectuos.
Istoric si origine

Ibizan Hound-ul este una dintre cele mai vechi si pure rase din istorie. Desi majoritatea au crezut ca provine din Egiptul antic, Ibizan Hound-ul este denumit dupa Insula Baleara Ibiza, situata departe de coasta Spaniei. Se spune ca, in jurul anilor 700-900 i.Hr., vechii negustori fenicieni
s-au mutat din Egipit in Insulele Baleare, luandu-si si cainii cu ei. Acesti caini au devenit rapid cunoscuti in Ibiza si in insulele invecinate, fiind utilizati pentru a vana iepurii si alte animale de talie mica. De asemenea, o alta istorioara relateaza ca marele general Hannibal a fost acompaniat de un Ibizan Hound in calatoria sa peste Alpi in secolul al VIII-lea.
Acest caine fermecator s-a raspandit cu rapiditate in Spania continentala si in Franta. Cunoscut si ca Charnique, Balearic Dog, Ca Eibisenc si Podenco Ibicenco, Ibizan Hound-ul are abilitatea de a se misca rapid si silentios, ca o adevarata felina.
Ca si alte rase vechi, el isi utilizeaza vazul, auzul si mirosul pentru a lua urma vanatului. De asemenea, acest caine poate fi utilizat cu succes si la vanatoarea pe timpul noptii.
Astazi, cainii Ibizan Hound sunt folositi ca recuperatori, vanatori si companioni.
American Kennel Club a acceptat Ibizan Hound-ul in anul 1979 in grupa cainilor de vanatoare.
La ora actuala, rasa este recunoscuta de urmatoarele asociatii si organizatii internationale: CKC, FCI, AKC, UKC, KCGB, CKC, NKC, NZKC, IHCUS (The Ibizan Hound Club of the United States), ANKC, APRI, ACR.
Aspectul exterior si dimensiunile

Blana Ibizan Hound-ului poate fi sarmoasa, neteda sau lunga. Coloritul acesteia trebuie sa fie rosu si alb, cu diferite nuante de rosu, alte culori nefiind acceptate. Urechile lui mari, triunghiulare si purtate ridicat il fac usor de remarcat dintr-o multitudine de caini. Nasurile
rosu - deschis sunt predispuse arsurilor solare.
Corpul Ibizan Hound-ului este lung, zvelt si musculos. Datorita capului si gatului care au un aspect sculptat, acesti caini au fost deseori asemanati cu niste statui. Capul Ibizan Hound-ului este lung si conic, cu ochi foarte mari, de culoarea chihlimbarului. Gatul este lung si arcuit. Membrele anterioare sunt perfect drepte. Pintenii pot fi optional amputati. Labele, asemanatoare celor de iepure de camp, sunt prevazute cu degete lungi. Coada este lunga si supla, atarnand in momentul in care cainele este relaxat sau este purtata usor ridicata, atunci cand catelul este atent.
Ibizan Hound-ul adult poate atinge o inaltime la nivelul greabanului in jur de 56-74 centimetri si o greutate corporala de circa 19-25 kilograme.
Personalitatea

Ibizan Hound-ul este distant cu strainii daca nu este bine socializat, dar nu are tendinta de a-si manifesta agresivitatea. Este mai degraba tentat sa se ascunda pana cand persoana straina se retrage. Este un caine foarte afectuos si loial si tinde sa fie calm in preajma stapanilor lui.
Acesti caini sunt incredibili de jucausi. Ei inventeaza in permanenta jocuri noi si transforma aproape orice intr-o jucarie. Imediat ce regulile au fost stabilite, Ibizan Hound-ului ii face placere sa-si asculte stapanul.
Ibizan Hound-ul are o aversiune pentu miscarile bruste. Acesti caini sunt sensibili la mustruluirile brutale, astfel ca, numai corectarea insotita de recompense verbale sau materiale este eficienta in cazul acestor animale emotive. Datorita inteligentei lor native, Ibizan Hound-ii sunt caini care invata repede, dar au tendinta de a fi mai incapatanati si se plictisesc cu usurinta.
Relatiile cu familia si casa

Acesti caini sunt companioni extraordinari. Se poarta ireprosabil cu copiii, in principal datorita caracterului lor jucaus si a dorintei lor permanente de a se juca. Sunt afectuosi si cu alte animalute, inclusiv cu cainii de talie mica si cu pisicile.
Cand va hotarati sa aduceti in casa un animalut de talie mica, este recomandabil ca primele intalniri cu Ibizan Hound-ul sa fie supravegheate, deoarece animalutele mai mici pot fi considerate un potential vanat pana cand Ibizan Hound-ul incepe sa-i recunoasca ca pe membrii familiei lui.
Ibizan Hound-ii nu se adapteaza bine in climatele racoroase, astfel ca ei vor aprecia un pat moale si cald. Daca faceti imprudenta sa-l lasati o singura data sa doarma in patul dumneavoastra, veti avea un partener pentru dormit intreaga viata.
Ibizan Hound-ul se poate adapta traiului intr-un apartament de bloc daca beneficiaza de un regim de miscare adecvat. El este moderat activ in interiorul caminului si va fi cel mai fericit daca-i puneti la dispozitie o curte de dimensiune mare.
Dresajul

Ibizan Hound-ii sunt caini extrem de inteligenti. Pot fi educati usor cu rabdare si recompense. Acesti caini sunt sensibili la atingeri si zgomote puternice si neasteptate. Socializarea este o alta parte importanta a educatiei lor, care trebuie initiata cat mai rapid cu putinta. In lipsa unei socializari adecvate si a unui dresaj efectuat cu blandete si consecventa, Ibizan Hound-ul poate deveni ori un companion timid si sperios ori unul distant si agresiv.
Aspecte particulare

Cand va hotarati sa va achizitionati un Ibizan Hound, curtea sau suprafata pe care i-o puneti la dispozitie pentru a face miscare trebuie sa fie obligatoriu imprejmuita. Ibizan Hound-ul poate sari foarte usor peste un gard mic. Din acest motiv, gardul ar trebui sa aiba o inaltime de minim 180 de centimetri. Acestor caini nu trebuie sa li se permita sa alerge liberi din lesa decat in spatiile securizate. Acestia sunt caini incredibili de rapizi, astfel ca daca va vor scapa din lesa va va fi aproape imposibil sa-i mai prindeti.
Ca si in cazul altor ogari, Ibizan Hound-ul este sensibil la anumite anestezice si medicamente.
Cand il scoateti afara in zilele racoroase, este binevenita o hainuta care sa-l protejeze de frig si umezeala.

Exista trei varietati de Ibizan Hound: cu parul neted, cu parul lung si cu parul sarmos. Nici una dintre aceste varietati nu are nevoie de o ingrijire speciala. Luciul blanii Ibizan-ului cu parul neted poate fi mentinut prin perierea periodica cu ajutorul unei manusi speciale cu dinti din cauciuc. Indiferent de varietate, perierea ocazionala este suficienta. De asemenea, este recomandat sa verificati periodic daca pavilioanele urechilor sunt curate si sa-i mentineti unghiutele scurtate. Acest caine naparleste moderat.
Boli si afectiuni curente

Desi este o rasa robusta si rezistenta, Ibizan Hound-ul nu este scutit de anumite sensibilitati de ordin medical. Dintre acestea, cu o frecventa crescuta, au fost semnalate urmatoarele:

Hipotiroidismul, care apare atunci cand glanda tiroida nu functioneaza adecvat. Imbolnavirea se poate produce in lipsa unei cantitati suficiente de hormon tiroidian.

Displazia de sold este o malformatie a articulatiei coxofemurale, ce are ca rezultat aparitia durerii, schiopaturii si artritei consecutive.

Epilepsia este o afectiune a sistemului nervos care se manifesta clinic cel mai frecvent in jurul varstei de 2-5 ani.

Anemia hemolitica imun-mediata este o tulburare grava a sangelui care are ca rezultat anemia severa.

Boala von Willebrand este o afectiune caracterizata prin incapacitatea sangelui de a se coagula. Animalele afectate au tendinta de a sangera excesiv in urma diferitelor traume sau a interventiilor chirurgicale.

Glaucomul este o afectiune grava si dureroasa care determina cresterea presiunii intraoculare. Aceasta boala poate duce la orbire daca nu este tratata la timp.

Dilatatia cardiaca este o afectiune cardiaca care are ca rezultat marirea si subtierea muschiului cardiac care formeaza peretii inimii.

Cataracta determina o pierdere a transparentei normale a cristalinului. Afectiunea se poate produce la unul sau la ambii ochi si poate conduce in timp la pierderea vederii.

Ibizan Hound-ul este, de asemenea, predispus neuropatiei axonale, o boala degenerativa si genetica, a nervilor si surditatii.

Speranta medie de viata a Ibizan Hound-ului este de 10-12 ani.

[Irina]

Whippet-ul - un companion excelent

Whippet-ul este una dintre cele mai sanatoase rase. La prima vedere, multa lume confunda Whippet-ul cu un pui de ogar. Desi seamana cu un ogar la conformatie, Whippet-ul este o rasa de sine statatoare in intregime. Numit dupa coada sa cu aspect de bici, Whippet-ul este un caine slab, uscativ si musculos, bine cunoscut ca un vanator iscusit. Afectuos, tandru si loial, el este un companion nemaipomenit.

Istoricul si originea

Whippet-ii sunt originari din Nordul Angliei, inca de la sfarsitul secolului al XIX-lea. Se crede ca Whippet-ii au fost creati prin incrucisarea ogarilor cu terrier-ii si/sau ogarii italieni. Initial, apartinand si fiind crescuti de catre mineri si muncitorii uzinelor, Whippet-ul este, de asemenea, cunoscut si sub denumirea de „calul de curse al saracilor”. Se spune ca muncitorii isi pretuiau cainii mai mult decat orice. Se stie ca Whippet-ii dormeau in patul stapanului si mancau mai bine decat copiii stapanului. Rasa era, de asemenea, utilizata la vanarea animalelor mici.

Whippet-ii au inceput ca castige popularitate in Statele Unite la sfarsitul anilor 1800. Ei au fost recunoscuti de catre American Kennel Club in 1888, si au devenit rapid unul dintre cei mai populari sighthounds in ringul de expozitie. Datorita naturii sale complete si finisate, au castigat popularitate ca animale de companie, de casa.

Numele sau deriva de la expresia „whip it” care inseamna a se misca repede. Whippet-ul este un remarcabil alergator de curse pe distante scurte atingand o viteza de peste 60 km/h in cateva secunde.
Talente: vanatoarea, reperarea (luarea urmei vanatului), agilitatea, cursele.

Grupa: Ogari (levieri)
Rasa este recunoscuta de urmatoarele organizatii si oficii internationale: CKC, FCI, AKC, UKC, KCGB, ANKC, NKC, NZKC, CCR, APRI, ACR.

Aspectul exterior si dimensiunile

Whippet-ul este o rasa splendida si eleganta. Corpurile lor sunt bine-sculptate si firave, uscative. Urechile au forma bobocului de trandafir si, de obicei, sunt purtate lasate pe spate. Ochii mari, de culoare inchisa se alatura misterului Whippet-ului. Botul este lung si ascutit. Prezinta un gat lung si arcuit, elegant, un piept adanc si spatele lat si lung. Abdomenul este retractat (supt), iar coada este ascutita.

Blana lor scurta, fina, neteda si deasa necesita o ingrijire minima sau deloc. Brindle (dungat, vargat) este o varietate de culoare foarte populara, care poate fi compusa din orice combinatie de colori. In afara varietatii brindle, Whippet-ul poate avea blana de culoare neagra, roscata, cafenie, alb tigrata, cu pete albastrui, fie monocolora, fie multicolora.

Whippet-ii prezinta corpuri foarte slabe, uscative, cu tesut gras in cantitate minima.

Whippet-ii sunt ogari de talie medie. Inaltimea la greaban este de 47 cm la mascul si de 44 cm la femela, iar greutatea este de 8-12 kg la mascul si de 5-9 kg la femela.

Personalitatea

Whippet-ii sunt linistiti, retrasi, loiali si afectuosi. Sunt prietenosi cu alte animalute si devin foarte atasati de stapanii lor. Puii de Whippet sunt cunoscuti ca fiind sacaietori. Dresarea la o varsta timpurie este recomandata.
Aceasta rasa nu trebuie suprasolicitata, pentru ca este extrem de sensibila, atat din punct de vedere fizic, cat si mental.

Sunt curati si, in principiu, nu emana mirosuri specifice.
Este usor de calatorit cu ei, fiind usor adaptabili unor diverse circumstante.

Whippet-ul este un sportiv nativ, neintrecut de nici o alta rasa in abilitatea sa de a alerga pana la o viteza extrema si de a coti cand la stanga, cand la dreapta cu o dexteritate fara pereche.

Unii dintre ei sunt greu de educat sa-si faca necesitatile afara, in timp ce altii invata repede.

Relatiile cu familia si casa

Whippet-ii pot trai intr-un apartament, daca beneficiaza de suficienta miscare. Sunt relativ inactivi in interiorul casei si se multumesc cu o curte de dimensiuni mici, ingradita.

Whippet-ii nu sunt indicati a fi caini de paza deoarece au tendinta de a intampina strainii cu un pupic. Nu sunt predispusi la a musca sau a ataca, astfel ca Whippet-ii sunt excelenti pentru familiile cu copii. Sunt toleranti cu copiii de orice varsta, atata timp cat acestia nu sunt galagiosi si nu ii tachineaza. Pot fi foarte vivaci cateodata, luand foarte in serios momentele de joaca sau de vanatoare. Din cauza lipsei lor de tesut gras, Whippet-ii au obiceiul de a dormi pe suprafete moi, fiind innebuniti dupa patul stapanului lor.

Vor haitui si vor ucide pisicile si alte animalute daca le dati oportunitatea, dar sunt toleranti cu alti caini. Pisicile familiei cu care ei au crescut si cu care s-au acomodat vor fi lasate in pace si tolerate.
Cand sunt in preajma unor noi animalute aduse in casa, Whippet-ii trebuie initial supravegheati, urmand ca intr-un timp foarte scurt, acestia sa-i recunoasca ca membri ai familiei.

Whippet-ii pot fi extrem de entuziasti cand va intampina la usa, dar se instaleaza repede in locul lor preferat pe canapea.

Dresajul

O rasa foarte inteligenta, Whippet-ii sunt usor de dresat pentru a fi supusi. Dar trebuie sa fiti constienti ca acestia nu reactioneaza la pedepse si pot deveni incapatanati si neascultatori daca sunt dresati cu forta. Acordarea de laude si recompense sunt tot ceea ce necesita un Whippet pentru a-si invata obligatiile.

Aspecte particulare

Acesti ogari necesita multa miscare. O curte mare, ingradita este ideala. Permitandu-i unui Whippet sa alerge nestingherit poate fi foarte periculos. Ca si in cazul altor caini de vanatoare, ei trebuie intotdeauna tinuti in lesa sau intr-un spatiu imprejmuit. Asigurati-va sa introduceti o gama variata de exercitii in antrenamentul Whippet-ului. Cele mai bune rezultate vor fi obtinute prin includerea alergatului si a jocurilor, dar tineti minte ca, desi el este foarte inteligent si invata foarte usor, nu veti obtine supunerea perfecta a acestei rase datorita caracterului ei independent, nativ.

Vremea rece poate fi o problema pentru Whippet din cauza lipsei lui de tesut adipos (gras), izolant. Un puloveras sau o hainuta este recomandata in perioadele reci.

Blana lor linsa, scurta si fina este usor de ingrijit si intretinut. Frecarea periodica cu o bucata de piele de caprioara umezita va mentine blana lucioasa. Perierea cu o perie din par de porc si imbaierea se vor efectua numai cand este absolut necesar. Blana (parul si pielea) Whippet-ului este, in mod natural, lipsita de miros specific. Whippet-ul naparleste sezonier.

Boli si afectiuni curente

Whippet-ul este una dintre cele mai sanatoase rase. Interesele primare de ordin medical sunt reprezentate de traumatismele asociate. Whippet-ii au oase lungi si subtiri care au tendinta spre fracturare. Pielea lor este, de asemenea, predispusa sfasierii si diverselor afectiuni cutanate. O alta problema este reprezentata de tulburarile gastrice.

Speranta de viata la Whippet este de la 12 la 15 ani.
-----------------------------------------------------------------------------------------------------
Si cu asta, am terminat toate rasele de caini care le cunosc
Daca am uitat vreuna, ziceti-mi

[Maria212212]

Aceea este zinzima

[Maria212212]

Aici pute-ti pune si poze cu catei,sunt sigura ca Irina va pune poze cu toate rasele de catei...

[zinzimima]

Origine Marea Britanie

Inaltime 30.0 - 40.0 cm

Greutate 18.0 - 23.0 kg

[Maria212212]

[Irina]

Origine Marea Britanie

Inaltime 30.0 - 40.0 cm

Greutate 18.0 - 23.0 kg

bull dog englez
Origine : Italia
Inaltime : 20 - 25 cm
Greutate : 2 - 3 kg

[sharonpopa]

Asadar Ashley ( King Charles Spaniol ) a mea e caine Regal ?! WoW !

[Maria212212]

Golden Retriever ( cutzu preferat a lui Ale )

Golden Retriever-ii au fost odata caini de vanatoare populari in Scotia. Golden Retriever-ii au fost in mod consecvent in varful listei celor mai indragiti caini de companie adresati familiei. Adesea, asociati cu copii si viata suburbana, si cu dragostea lor fata de apa, precum si cu abilitatea innascuta de salvatori, de recuperatori, Golden Retriever-ii au fost, de asemenea, excelenti parteneri la partidele de vanatoare. Golden Retriver-ul a fost una dintre rasele din top 10 in anul 2005.

Istoricul si originea

Primele inscrieri istorice cu privire la Golden Retriever dateaza de la inceputurile anilor 1800, cand rasa era un caine de vanatoare popular in Scotia. Rasa a fost creata in peninsulele britanice, cel mai probabil in urma incrucisarii unui retriever cu parul lung, bej, a Tweed Water Spaniel-ilor cu par scurt, a altor spaniel-i, setter-i si chiar a Newfoundland-ului sau Bloodhund-ului. Rasa si-a facut pentru prima data aparitia intr-o expozitie canina sub denumirea de Golden Flat-Coat. Ca si caine de talie medie, robust, rasa a fost apreciata pentru abilitatea sa de a vana atat pe teren, cat si in apa. Vanatorii ii admirau calitatile atletice si sarguinta, in timp ce membrii familiilor lor ii apreciau caracterul prietenos si tandru. La sfarsitul anilor 1800, Golden Retriever-ul era bine cunoscut in America de Nord si a fost inregistrat in American Kennel Club in 1925.

De-a lungul anilor, Golden Retriever-ii au devenit utili ca si caini-calauza pentru orbi, surzi sau alte persoane cu diferite handicapuri datorita inteligentei, disciplinei si temperamentului lor echilibrat, precum si datorita abilitatii lor de a se intelege de minune cu oamenii. Ei sunt antrenati ca si caini de terapie pentru a aduce alinarea persoanelor internate in azile si a copiile cu tulburari de natura emotionala.

Grupa: cainilor de vanatoare sau sportivi - de agrement (AKC).
Rasa este recunoscuta de urmatoarele organizatii si oficii internationale: CKC, FCI, AKC, UKC, KCGB, CKC, ANKC, NKC, NZKC, APRI, ACR.
Aspectul exterior si dimensiunile

Golden Retriever-ul este un caine de talie medie, robust, bine proportionat, cu un cap moderat de rotund, mai mult lat decat lung si ochi in diferite nuante de maron, cu gene inchise la culoare. Botul este conic, dar lat, prevazut cu un nas de culoare neagra. Stopul frontal este evident. Urechile sunt de dimensiuni medii, triunghiulare si pendulante, cazand pana aproximativ la nivelul falcii. Gatul si coapsele sunt musculoase. Pieptul este adanc. Coada este lunga, dar niciodata racusita, imbracata de un par abundent, care ii da aspectul unui steag.
Parul exterior impermeabil este gros, dens si moale, desi nu prea matasos. Puful de blana este moderat de dens. Asa cum indica si numele rasei, culoarea robei este aurie sau o nuanta apropiata de auriu. Parul mai lung de o nuanta mai deschisa, cunoscut ca si coama, este prezent pe fata posterioara a membrelor anterioare si coapsa, abdomen, pe jumatatea anterioara a gatului si pe partea inferioara (de dedesubt) a cozii. Blana nu trebuie sa fie roscata.

Golden Retriever-ul adult prezinta o inaltime la greaban de 56-61 cm la mascul si 51-56 cm la femela si o greutate de 27-36 kg la mascul si 25-32 kg la femela.
Personalitatea

Golden Retriever-ul este un companion plin de viata si afectuos cu o personalitate calina. Daca nu ar fi de talie medie, Golden Retriever-ii ar fi "caini de poala" (lapdog). Desi, in general, nu este un caine zgomotos, acest animal de casa va anunta sosirea vizitatorilor. Foarte usor de educat si dresat, Golden Retriever-ul va fi intotdeaua rabdator si gentil cu copiii. Sunt loiali, dragalasi si doritori de a-ti face mereu pe plac.

Prietenos cu toata lumea, inclusiv cu alti caini, Golden Retriever-ul are instincte diminuate de caine de protectie. Desi e putin probabil sa atace, Golden-ul este un caine de paza bun, atentionand sonor in cazul apropierii vreunui strain. Acest caine trebuie sa fie in permanenta in centrul atentiei oamenilor pentru a fi pe deplin fericit. Daca este izolat de oameni sau lasat singur perioade lungi de timp, Golden-ul poate deveni rautacios si neascultator. Pot fi exuberanti si distrugatori cand se plictisesc. Printre talentele Golden Retriever-ului se numara: vanatoarea, luarea urmei, recuperarea diferitelor obiecte, detectarea narcoticelor, indrumarea persoanelor cu handicapuri (orbi, surzi, etc.), agilitatea si perspicacitatea. Sunt foarte buni caini inotatori.

Relatiile cu familia si casa

Golden Retriever-ul este un excelent caine de companie adresat familiilor cu copii sau alte animale de casa. Acest caine este o alegere potrivita pentru cei care detin pentru prima data un animal de companie demonstrand ca proprietarul este capabil sa intretina un caine de talia si forta sa. Va fi multumit sa traiasca intr-un apartament, daca i se va acorda suficient timp pentru miscare. Sunt moderat activi in interior si se vor multumi cu cel putin o curte de dimensiuni medii.

Dresajul

Golden Retreiver-ul este un caine inteligent si foarte usor de dresat. In afara de faptul ca sunt vanatori excelenti, aceasta rasa a fost antrenata pentru a acompania persoanele invalide (caini-calauza pentru orbi). Golden Retriever-ii au fost, de asemenea, utilizati pentru detectarea drogurilor si in actiunile de cautare si salvare.

Aspecte particulare

Golden Retriever-ii care vaneaza pe uscat si carora li se permite sa inoate necesita o atentie speciala. Alergarea prin paduri poate determina ca corpurile straine de dimensiuni mici cum ar fi ciulini si alte plante sa patrunda sub pleoape sau in urechi. Suprafata ochiului sau urechea cainelui pot deveni iritata si inflamatea.

Golden Retriever-ii trebuie, de asemenea, sa beneficieze de un periat regulat cu o perie din par de porc, o data pe zi daca este posibil, acordand o atentie deosebita pufului profund, des. Perierea contribuie la mentinerea unei blani sanatoase si lucioase a cainelui si la diminuarea caderii parului. Acesta este, de asemenea, un moment oportun pentru a descoperi eventualele mite de par care pot fi neplacute pentru cainele dumneavoastra de companie. Este mai sigur ca latele lungi din blana cainelui sa fie indepartate de un frizer profesionist sau un medic veterinar. In perioadele de naparlire sezoniera, parul va fi periat mai des. Toaletarea robei se va face cu sapun uscat sau prin imbaiere numai cand este necesar.

Golden Retriever-ul necesita miscare zilnica, adorand sa recupereze mingiile sau alte jucarii. Astfel, miscarea necesara este foarte usor de asigurat. Acest caine trebuie plimbat suficient si nu-l hraniti in exces, pentru ca are tendinta la supraponderabilitate.

Boli si afectiuni curente

In general, Golden Retriever-ul este un caine sanatos cu putine probleme medicale. Totusi, urmatoarele boli sau afectiuni au fost relatate: Torsiunea (dilatatia) gastrica este o afectiune brusca ce pune in pericol viata cainelui, asociata umplerii stomacului cu aer si torsionarii acestuia. Displazia de sold este o malformatie a articulatiei coxofemurale ce are ca rezultat durerea, schiopatura si artrita consecutive. este o afectiune a sistemului nervos care se dezvolta intre varsta de 2-5 ani. Alimentatia necorespunzatoare determina la acest caine o leziune a pielii, cu naparlire si exudat numita "egzema umeda alimentara" . EpilepsiaCataracta determina o pierdere a transparentei normale a cristalinului. Afectiunea se poate produce la unul sau la ambii ochi si poate conduce in timp de pierderea vederii. Diabetul este o afectiune pancreatica asociata unei insuficiente in producerea de insulina. Entropionul este o afectiune a pleoapelor ce implica rasucirea spre interior a marginii libere a acestora. Genele de la nivelul marginii libere a pleoapelor irita suprafata globului ocular, putand duce la probleme mult mai grave. Hemangiosarcomul este un tip de cancer care poate avea ca rezultat tumori ale vascularizatiei splinei, ficatului sau cordului. In completare, Golden Retriever-ii sunt predispusi la displazie de cot, dwarfism, osteocondroza, atopie, afectiuni cardiace, boala de sange van Willebrand si diferite tipuri de canceruri. Durata medie de viata este de 10-13 ani.

ai cainele meu preferat e acesta

La mine e pe locul 2.Pe locul 1 este husky.

[Maria212212]

Fiindca nimeni nu a stiut la ghicitoarea lui Irina,pun eu alta:

Origine Anglia

Inaltime 54.0 - 61.0 cm

Greutate 25.0 - 34.0 kg



Personalitate Este un caine inteligent, cu o memorie buna, echilibrat, nu prea galagios, sensibil, tenace, vigilent. Este atasat, ascultator si devotat stapanului, afectuos si iubitor cu copiii, vigilent si precaut cu strainii.Se intelege foarte bine cu alti caini si alte animale din gospodarie.



Conditii de viata Este un caine cu un nivel destul de ridicat de activitate caruia ii place sa faca zilnic miscare, sa alerge pe langa o bicicleta, sa inoate, sa faca aport, sa participe la concursuri de dresaj, agilitate, fly-ball. Se poate adapta la conditiile oferite, chiar si intr-un apartament cu conditia sa faca zilnic msicarea de care are nevoie fizic si psihic. Are nevoie de dresaj, socializare.



Dresaj Acest caine invata cu usurinta si nu va uita niciodata ce a invatat. Este un caine sensibil iar dresajul trebuie sa fie bland, cat mai variat pentru ca pot invata si au mult de oferit. Este bina daca se urmeaza un curs de dresaj.



Indiciu minor:

Rasa incepe cu litera G

[Alexandru2002]

Golden Retriever

[razvan51]

ma inscriu

[Alexandru2002]

Ma inscriu

[Maria212212]

Golden Retriever

Corect,acum tu pui.

[Alexandru2002]

Este o specie de caine salbatic din Australia. Spre deosebire de celelalte mamifere din Australia, el nu are marsupiu. Acest fapt a provocat confuzie in randul oamenilor de stiinte. Unii au sugerat ca acesti caini sunt descedentii unei specii domestice de caine, revenita la stadiul salbatic in urma cu 8000 de ani.

[Maria212212]

[Maria212212]

Aceasta rasa este?

[Alexandru2002]

Corect, este cainele dingo! Acum tu spui.

[Maria212212]

Origine Irlanda

Inaltime 43.0 - 48.0 cm

Greutate 14.0 - 18.0 kg





Ingrijire Cainii din aceasta rasa nu naparlesc, dar trebuiesc pieptanati din cand in cand pentru a nu se incalci blana. Blana nu se tunde nici nu se smulge.



Utilitate Este folosit la vanatoarea de animale salbatice mici, ca paznic al fermelor si locuintelor, ca un placut si devotat companion.



Descriere Fizica Este un caine de talie medie, robust, iute, plin de forta, cu un aspect patrat.Capul este lung, plat , stop bine definit, acoperit cu un par bogat si moale.

[Alexandru2002]

Terrier.

[Maria212212]

Da.Acum tu pui.

[Alexandru2002]

Origine: Siberia

Greutate:20-27 kg

Inaltime 55-60 cm

[canary]

HUsky

[Alexandru2002]

Corect. Acum tu spui.

[canary]

Pai e nu pra ma pricep dar o sa incerc sa pun o ghicitoare!!E buna?

[Maria212212]

Dap...

Este husky siberian.

[Alexandru2002]

Da

[Continut sponsorizat]