Re: Clubul Ham!

[Misterio]

Corect.
Acum tu pune.

ii place apa si e prietenos,un caine de familie.desi e caine de vanatoare,e foarte dragut si inteligent dar pritenos si cu alte animale,apropae cu toata lumea!se dreseaza chiar usor iar ei trebuie sa alerge zilnic face, parte din viata lor!rasa a fost creata pe peninsulele birtanice,iar prima data a fost popular in scotia,la inceputul secolului XIX! Unii caini de aceasta rasa ajuta pe orbi,surzi sau cu alte probleme ca ahndicap sa mearga,ii ajuta,etc.au si din nastere talentul de salvatori.un mascul adult poate ajung doar la 60 de centimetri iar o femela adulta,50 centimetri.ii place sa se joace cu mingea,fiind mereu activ.nu poate astepta chiar pea mult un lcuru. iar greutatea acestor caini poate fi de la 25 pana pe la 32

iubesc rasa asta

[zinzimima]

Labrador Retriever?

[Irina]

Corect.
Acum tu pune.

ii place apa si e prietenos,un caine de familie.desi e caine de vanatoare,e foarte dragut si inteligent dar pritenos si cu alte animale,apropae cu toata lumea!se dreseaza chiar usor iar ei trebuie sa alerge zilnic face, parte din viata lor!rasa a fost creata pe peninsulele birtanice,iar prima data a fost popular in scotia,la inceputul secolului XIX! Unii caini de aceasta rasa ajuta pe orbi,surzi sau cu alte probleme ca ahndicap sa mearga,ii ajuta,etc.au si din nastere talentul de salvatori.un mascul adult poate ajung doar la 60 de centimetri iar o femela adulta,50 centimetri.ii place sa se joace cu mingea,fiind mereu activ.nu poate astepta chiar pea mult un lcuru. iar greutatea acestor caini poate fi de la 25 pana pe la 32

iubesc rasa asta

ciobanesc german

[Irina]

Kuvasz

nstinctele protectoare naturale ale Kuvasz-ului il fac sa fie una dintre cele mai bune rase pentru paza turmelor de oi, in ziua de astazi. Kuvasz-ul este un caine alb splendid originar din Tibet, care este un excelet protector si caine de paza. Adesea confundat cu Ciobanescul de Pirinei, Kuvasz-ul nu prezinta doi pinteni la nivelul labelor din spate.

Istoricul si originea

Kuvasz-ul (Kuvoszok - la plural) este un caine uluitor, remarcabil originar din Tibet si s-a crezut ca ar fi inrudit cu Komondor-ul. Initial, folosit la pazirea oilor si vitelor, cainele a fost, de asemenea, utilizat la vanarea mistretilor. Cu secole in urma, rasa s-a raspandit treptat in intreaga Europa, fiind utilizata in mod extensiv in Ungaria ca si caine de paza si de vanatoare. Impresionantul si inteligentul Kuvasz a fost adesea un insotitor al nobilimii si ai familiilor regale. Nu era inca anul 1500 si acest caine devenise popular si in clasele sociale de jos. Totul s-a petrecut in Ungaria, astfel rasa perfectionandu-se in cainele pe care il stim noi astazi.

Numele „kuvasz" este o denaturare, o stalcire a cuvantului turcesc „kawasz", insemnand protector. Rasa isi utilizeaza, in zilele noastre, instinctele protectoare naturale fiind una dintre cele mai bune rase de paza pentru turmele de oi. Kuvasz-ul este rapid, puternic si agil - calitati importante in apararea oilor de coioti, lupi si alte animale potential periculoase.

Kuvasz-ul este recunoscut de American Kennel Club ca un membru al grupei utilitare.
Aspectul exterior si dimesniunile

Kuvasz-ul este un caine puternic si robust cu un cap superb. Urechile sunt in forma literei „V" cu varfurile usor rotunjite, cazute inainte. Ochii sunt inchisi la culoare, migdalati, iar capul este lung, dar nu ascutit. Corpul este bine imbracat cu musculatura si viguros, avand o coada purtata in jos. Blana tuturor Kuvasz-ilor prezinta un colorit pe o nuanta de alb. Moderat in lungime, parul ce formeaza blana (roba) este dublu si poate fi drept sau ondulat.

Inaltimea la greaban este de 71-76 cm la mascul si de 66-71 cm la femela. Greutatea corporala este de 42-52 kg masculul si 32-41 kg la femela.
Personalitatea

Kuvasz-ul este un protector innascut si poate fi intrucatva posesiv. Fiecare membrul al familiei sale este considerat un membru al haitei sale, iar Kuvasz-ul isi va apara haita pana la ultima suflare. Rasa tinde sa devina independenta si necesita o implicare cat se poate de mare, timpurie, in directia dezvoltarii unor aptitudini sociale adecvate.
Relatiile cu familia si casa

Ca si caine de paza innascut, Kuvasz-ul isi va proteja fiecare membrul al familiei. Nefiind cea mai buna alegere pentru familiile cu copii mici, aceasta rasa are tendinta sa devina mai buna, cu calitati superioare in preajma mai multor adulti din familie decat a unuia. Kuvasz-ul tinde a fi un caine solicitant din punct de vedere emotional, afectiv si poate fi incapatanat. Rasei ii place sa petreaca un timp egal atat in casa, cat si afara, in aer liber si suporta bine atat ambiantele excesiv de calde, cat si pe cele excesiv de reci.

Dresajul Kuvasz-ul nu necesita vreun antrenament special pentru a fi un caine de paza, dar necesita socializare si cultivarea supunerii pentru a se comporta adecvat.

Aspecte particulare

Daca nu este expus la posnele copiilor, inca din copilarie, Kuvasz-ul poate fi intolerant si potential agresiv. Aceasta rasa necesita un volum complet de miscare pentru a preveni aparitia plictiselii si a problemelor de comportament. Socializarea timpurie a acestui caine este cruciala pentru prevenirea dezvoltarea unui comportament distant, rece, nesociabil si independent.

Blana alba, frumoasa a Kuvasz-ului necesita o periere regulata pentru a o mentine in cea mai buna forma. Imbaierea deasa nu este necesara deoarece aceasta poate antrena aparitia unei pieli uscate si a problemelor la nivelul firului de par. O periere meticuloasa efectuata zilnic va mentine cainele un aspect uluitor.

Boli si afectiuni curente

Torsiunea (dilatatia) gastrica este o afectiune brusca ce pune in pericol viata cainelui, asociata umplerii stomacului cu aer si torsionarii acestuia. Displazia de sold este o malformatie a articulatiei coxofemurale ce are ca rezultat durerea, schiopatura si artrita consecutiva. Maladia von Willebrand este o tulburare care are ca rezultat imposibilitatea de coagulare a sangelui. Cainii afectati vor sangera excesiv in urma traumatismelor sau a interventiilor chirurgicale. Durata medie de viata a Kuvasz-ilor este de 11-14 ani.

[Irina]

Puli

Puli este un caine cu parul format din snururi lungi, si a avut un rol important in viata pastorilor unguri de secole. Utilizat pentru a mana la pascut si pentru a pazi turma, cainele Puli a fost, de fapt, antrenat sa alerge de-a lungul turmei pentru a o mentine intr-un singur grup.

Istoricul si originea

Puli (la plural pulik) nu este numai un caine de rasa cu aspect interesant, dar, de asemenea, are si o istorie interesanta. Se crede ca la sfarsitul secolului al IX-lea, cand maghiarii au ajuns in Ungaria, si-au adus cu ei si cainii ciobanesti. Acesti caini, care au venit in ambele variante de talie, mica si mare, erau folositi pentru a pastori si pazi oile, dar, Puli, de asemenea, a devenit un companion inteligent si dorit. Se considera ca ei sunt stramosii Puli-ului, Komondor-ului, Kuvasz-ului si, chiar, a Poodle-ului.

Dezvoltarea diferitelor tipuri de caini ciobanesti s-a bazat pe rolul lor in pastorirea oilor. Cainii ciobanesti de culori deschise, care, in cele din urma, au devenit Kuvasz-ii si Komondor-ii de astazi, au fost utilizati pentru pazirea turmelor pe timpul noptii, fiind mai usor de sesizat dupa lasarea intunericului in comparatie cu Puli. Puli-ul negru era mai des utilizat pentru manarea la pascut a oilor pe timpul zilei. Oile se pare ca urmau mai bine instructiile date de un caine de culoare mai inchisa, iar ciobanul putea sa-si sesizeze cainele mult mai usor decat in cazul unui caine de culoare asemanatoare cu a oilor. Cainele Puli era apreciat pentru miscarile sale agile si lente, care ii confereau calitatea de pastor si conducator al turmelor.

In timpul secolului al XVI-lea, Ungaria a fost invadata si aproape distrusa, astfel incat cativa din cainii lor ciobanestii speciali au ramas. In secolul al XVII-lea, cetateni din diferite colturi ale Europei, au inceput usor sa se restabileasca in acum, mai putin populata Ungarie, luandu-si si proprii caini ciobanesti cu ei. Acesti caini ciobanesti europeni s-au imperecheat cu cativa Puli-i locali, avand ca rezultat aparitia rasei de caini Pumi. Acest lucru duce la o confuzie semnificativa intre cele doua rase. Pentru un timp, numele de puli si pumi a fost utilizat in mod alternativ, iar caracteristicile esentiale, pure ale Puli-ului au fost aproape pierdute.

Multumita eforturilor lui Emil Raitsits la inceputul anilor 1900, Puli a fost readus la viata, fiind o rasa complet separata in comparatie cu Pumi. American Kennel Club a recunoscut Puli-ul in 1936 ca membru al clasei ciobanestilor.

Grupa: Ciobanesti. Rasa este recunoscuta de urmatoarele organizatii si oficii internationale: CKC, FCI, AKC, UKC, KCGB, ANKC, NKC, NZKC, APRI, ACR.

Aspectul exterior si dimensiunile

Puli este cel mai mic dintre cainii ciobanesti unguresti, de talie medie. Cainele prezinta un corp compact si musculos, care se incadreaza intr-un patrat, acoperit cu o blana formata din parul dispus in snururi (sireturi). Capul acestui caine este rotund sau oval din profil, fiind acoperit de acelasi tip de par. Puli are ochii migdalati, de culoarea cafelei, urechi de dimensiuni medii, pedunculate, pigmentate in negru si o coada indoita, purtata "covrig" pe spate, care nu este sesizabila. Blana acestui caine este unica. Puful este moale, des si lanos (mitos). Parul exterior este lung si abundent. Puli-i sunt nascuti cu o blana formata din moate. Odata cu cresterea, puful creste si se amesteca cu parul exterior. Acest lucru are drept rezultat formarea snururilor lungi, caracteristice. Aceste snururi lungi sunt, in principiu, impermeabile si ofera o protectie ridicata cainelui. La adult, blana poate ajunge pana la pamant. Puli se gaseste in diferite varietati de culori negru ruginiu, negru, crem si alb, dar, in principiu, negrul este cea mai des intalnita culoare.

Personalitatea

Puli este un caine tandru si inteligent. Odata ce necesarul de pastori canini a scazut, Puli, a devenit usor un companion apreciat. Intotdeauna dorind sa fie ocupat, Puli este un caine de talie medie, agil care adora sa aiba o activitate. Plin de viata, prietenos, Puli este foarte loial familiei sale. Inteligenta lor nativa ii face foarte usor de educat si dresat, dar, de asemenea, le da posibilitatea de "gandi" si de a actiona pe cont propriu, la bunul plac.

Sunt caini atat supusi, cat si independenti, unele exemplare putand deveni agresive cu copiii si strainii, daca nu au socializat la timpul cuvenit. Desi este precaut cu strainii, nu este niciodata agresiv, dar poate latra amenintator daca simte ca proprietarul este in pericol.

Relatiile cu familia si casa

Sunt caini excelenti pentru familii, adaptandu-se la majoritatea mediilor de viata si circumstantelor. Ii va placea sa locuiasca atat la tara, cat si intr-un apartament. Sunt destul de activi in interiorul caminului, dar se vor adapta fara a necesita o curte. Puli este un caine energic, prietenos si protector cu stapanul sau si cu proprietatea acestuia. Se pare ca prefera sa traiasca afara, in aer liber. Se va adapta oricaror climate, fie mai reci, fie mai calduroase.

Puli este un caine foarte protector cu teritoriul sau, ceea ce il face un excelent caine ciobanesc si de paza pentru ferma. Nu sunt recomandati familiilor cu copii mici, care i-ar putea necaji sau ar putea fi rautaciosi cu ei, desi, daca sunt crescuti de pui cu acestia ii vor tolera cu siguranta.

Dresajul

Puli-ul este o rasa activa, energica careia ii place antrenamentul de supunere si cel de recuperare din apa. Sunt caini usor de dresat datorita inteligentei lor si devotamentului fata de stapan.

Aspecte particulare

Blana cu "sireturi" se formeaza in jurul varstei de 6 luni, moment in care puful profund, moale si lanos se amesteca cu parul exterior, mai aspru. Dupa cum probabil va asteptati, Puli necesita o ingrijire corespunzatoare a blanii pentru a-i mentine aspectul si mirosul in bune conditii. Parul incalcit care s-ar putea forma in aceasta perioada, trebuie desfacut cu ajutorul mainii. Ghemurile formate vor fi inlaturate de la baza firului de par.

Fiecare blana este diferita, dar ca idee generala, aceste "snururi" nu trebuie sa fie mai subtiri decat diametrul unui creion. Ingirjirea blanii este un proces relaxant si placut atat pentru caine, cat si pentru proprietar, iar daca este facut periodic, ia putin timp. Unii aleg sa desfaca snururile si sa da un aspect flocos cainelui. Altii lasa blana asa cum este ea in mod natural, intretinerea fiind mult mai usoara din moment ce trebuie ingrijita doar blana din jurul snururilor si doar din cand in cand spalata. Daca este lasata in starea naturala, Puli-ul va necesita imbaieri regulate pentru a indeparta mirosul puternic care poate aparea.

Ochii si urechile acestui caine trebuie toaletate periodic, iar unghiile scurtate. Rasa nu isi inlatura parul (nu naparleste), ci va trebui tunsa periodic.Necesita un timp suficient pentru miscare. Cainii Puli sunt energici si plini de viata, fiind in extaz cand li se permite sa se joace si sa se zbenguie, in special, daca proprietarul sau alt companion canin i se alatura. Unii dintre ei sunt indragostiti de apa si sunt inotatori foarte buni, dar nu toti exceleaza in aceasta calitate, motiv pentru care daca li se permite sa inoate vor trebui supravegheati.Daca dresajul de supunere nu este realizat, acest caine poate dezvolta o personalitate dominanta.

Boli si afectiuni curente

Puli este, in general, un caine foarte rezistent, prezentand putine sensibilitati native. Displazia de sold este o malformatie a articulatiei coxofemurale ce are ca rezultat durerea, schiopatura si artrita consecutiva. Atrofia retiniana progresiva este o boala care determina degenerarea celulelor nervoase de la nivelul retinei. Afectiunea, de obicei, debuteaza la cainii in varsta si poate conduce la orbire. Durata de viata a unui Puli este de 12-16 ani.

[Misterio]

Corect.
Acum tu pune.

ii place apa si e prietenos,un caine de familie.desi e caine de vanatoare,e foarte dragut si inteligent dar pritenos si cu alte animale,apropae cu toata lumea!se dreseaza chiar usor iar ei trebuie sa alerge zilnic face, parte din viata lor!rasa a fost creata pe peninsulele birtanice,iar prima data a fost popular in scotia,la inceputul secolului XIX! Unii caini de aceasta rasa ajuta pe orbi,surzi sau cu alte probleme ca ahndicap sa mearga,ii ajuta,etc.au si din nastere talentul de salvatori.un mascul adult poate ajung doar la 60 de centimetri iar o femela adulta,50 centimetri.ii place sa se joace cu mingea,fiind mereu activ.nu poate astepta chiar pea mult un lcuru. iar greutatea acestor caini poate fi de la 25 pana pe la 32

iubesc rasa asta

ciobanesc german

nu...

[Misterio]

Labrador Retriever?

daaa ii iubesc,pe cei golden

[zinzimima]

Am ghicit!

Pun o ghicitoare in 3 minute.

[Misterio]

Am ghicit!

Pun o ghicitoare in 3 minute.

ok

[zinzimima]

Talie: medie
Tara de origine: Germania 1908
Culori: negru, maro, cafeniu
Inaltime: 55-71 cm
Greutate: 30-40 kg
Durata vietii: 12-15 ani
Boli frecvente: probleme cu coloana vertebrala, cu inima
Temperament: indraznet, energic, alert, loial

[Irina]

Corect.
Acum tu pune.

ii place apa si e prietenos,un caine de familie.desi e caine de vanatoare,e foarte dragut si inteligent dar pritenos si cu alte animale,apropae cu toata lumea!se dreseaza chiar usor iar ei trebuie sa alerge zilnic face, parte din viata lor!rasa a fost creata pe peninsulele birtanice,iar prima data a fost popular in scotia,la inceputul secolului XIX! Unii caini de aceasta rasa ajuta pe orbi,surzi sau cu alte probleme ca ahndicap sa mearga,ii ajuta,etc.au si din nastere talentul de salvatori.un mascul adult poate ajung doar la 60 de centimetri iar o femela adulta,50 centimetri.ii place sa se joace cu mingea,fiind mereu activ.nu poate astepta chiar pea mult un lcuru. iar greutatea acestor caini poate fi de la 25 pana pe la 32

iubesc rasa asta

ciobanesc german

nu...

Eu stiam ca numai ciobanescul german ajuta pe orbi , surzi sau alte probleme cu handicap, nu stiam si de labrador o___e ma rog, nu conteaza. :-J Si zinzy, doberman..

[zinzimima]

corect

[Irina]

sa puna altcineva in locul meu..

[zinzimima]

Talie: foarte mica
Tara de origine: Mexic 1904
Culori: orice culoare si amestec de culori
Inaltime: 15-22 cm
Greutate: 1-3 kg
Durata vietii: 15 ani sau chiar mai mult
Boli frecvente: probleme oftalmologice, genunchii
Temperament: inteligent, loial

[Irina]

Talie: foarte mica
Tara de origine: Mexic 1904
Culori: orice culoare si amestec de culori
Inaltime: 15-22 cm
Greutate: 1-3 kg
Durata vietii: 15 ani sau chiar mai mult
Boli frecvente: probleme oftalmologice, genunchii
Temperament: inteligent, loial

Chihuahua...

[zinzimima]

da

[Irina]

CIOBANESC BELGIAN

Ciobanescul Belgian este un caine vigilent si constiincios cu un instinct protector puternic si teritorial. Aceasta rasa exceleaza nativ ca si caine politist si caine de paza.

Istoricul si originea

De-a lungul timpului, belgienii au utilizat diferiti caini pentru a le pazi turmele de animale. In urma incercarilor si erorilor de crestere si selectie, au reusit in cele din urma sa creeze un caine care era agil, puternic, inteligent si loial. In anul 1891, acesti caini erau cunoscuti ca si ciobanesti belgieni. Pana in acest an, patru versiuni diferite de Ciobanesc Belgian au fost create. Ele aveau aceeasi conformatie, dar prezentau tipuri diferite de blana, ca si aspect si colorit. In Belgia si Franta, acesti caini au fost inregistrati ca o singura rasa, ca si Chien de Berger Belge (Ciobanesc Belgian). Sunt considerati o singura rasa cu patru varietati. In alte parti ale lumii, inclusiv in Statele Unite, fiecare varietate este considerata o rasa diferita de sine statatoare. Ciobanescul Belgian este una dintre ele.

In afara de Ciobanescul Belgian sau Groenendael (cu blana lunga si neagra), ceilalti caini ciobanesti belgieni sunt reprezentati de Belgian Malinois (blana scurta si neteda), Belgian Tervueren (blana lunga de orice nuanta de negru) si Belgian Laekenois (blana sarmoasa). Dintre acestia, numai Laekenois nu este recunoscut de catre American Kennel Club.

Ciobanescul Belgian, in general, a fost creat in Belgia. Rasa Ciobanesc Belgian, in particular, a fost initial asociata cu orasul Groenendael si a fost creata de Nicholas Rose, un crescator belgian. El a infiintat prima canisa de ciobanesti belgieni formata din doua exemplare din aceasta rasa, Petite si Picard de Uccle. Descendentii lor au format stocul de prasila al rasei. Acest caine a fost format pentru a fi un companion inteligent si loial si pentru a fi utilizat in operatiunile de cautare si salvare, in serviciile politienesti si ca si mesageri si caini de ambulanta in timpul Primului Razboi Mondial. Astazi, Ciobanescul Belgian este mai des utilizat ca si caine de companie.

Cele patru rase belgiene au fost recunoscute de catre American Kennel Club in 1912 ca membre ale grupei ciobanestilor. In 1959, ele au fost recunoscute ca rase separate, cu exceptia Laekenois.

Astazi, rasa Ciobanesc belgian este recunoscuta de urmatoarele oficii si organizatii internationale: CKC, FCI, AKC, UKC, KCGB, CKC, ANKC, NKC, NZKC, APRI, ACR.

Aspectul exterior si dimensiunile

Ciobanescul Belgian este un caine musculos, dar uscativ, cu corpul care se incadreaza perfect intr-un patrat si armonios. Ochii sunt migdalati si caprui. Urechile sunt triunghiulare si purtate ridicat, iar botul este lung si conic, dar nu ascutit. Pieptul nu este nici lat, nici ingust, dar este adanc, ajungand pana la nivelul cotului. Membrele din spate sunt musculoase, dar nu butucanoase. Membrele anterioare sunt drepte si paralele intre ele, cu labe rotunde asemanatoare pisicii. Pintenii sunt inlaturati de la membrele din spate putand fi scosi si de la cele din fata. Coada Ciobanescului Belgian este lunga si stufoasa.

Blana Ciobanescului Belgian este lunga si dreapta, deasa fiind prevazuta cu un strat pufos profund. La nivelul gatului, blana formeaza un guler si franjuri pe lateralele corpului, la nivelul membrelor si a cozii. Fata si extremitatea membrelor sunt acoperite cu par scurt. Culoarea blanii este neagra la acest caine si poate fi prevazuta cu unele marcaje albe, putin alb fiind acceptat la nivelul pieptului, barbiei si degetelor. Aceast caine se adapteaza cu usurinta la temperaturile extreme.

Ciobanescul Belgian adult poate atinge o inaltime la nivelul greabanului de 61-65 cm la mascul si de 56-61 cm la femela. Greutatea corporala la mascul este in jur de 29-34 kg, in timp ce la femela poate ajunge pana la 27-32 kg.

Personalitatea

Ciobanescul Belgian este un caine inteligent cu un instinct protector nativ care il ajuta sa exceleze in pastorirea animalelor si in apararea proprietatii. Majoritatea sunt afectuosi si blanzi, dar unii pot fi mai speriosi sau chiar agresivi, in special, daca nu sunt socializati inca din copilarie. Ciobanescul Belgian este un caine excelent de paza. La fel de bine, Ciobanescul Belgian este si un companion excelent. Este vigilent, ager si credincios, nedezlipindu-se de stapanul sau. Ciobanescul Belgian are multa energie pe care trebuie sa si-o consume, motiv pentru care va fi intotdeauna fericit cand i se va acorda o misiune de indeplinit. Are tendinta de a-si crea legaturi puternice cu unul sau doi dintre membri familiei sale. Ciobanescul Belgian are nevoie de un proprietar experimentat care sa-l controleze si sa-i tempereze accesele.

Relatiile cu familia si casa

Ciobanescul Belgian este un caine adresat familiei, afectuos si loial, care tanjeste dupa compania omului si multa activitate. Unele exemplare pot deveni peste masura de protective cu membrii familiei sale si sunt indicati familiilor cu copii de varsta mai mare. Se poate intelege cu alte animalute de companie daca sunt crescuti alaturi de acestia, dar pot „haitui” animalutele mici, iar unele exemplare pot fi chiar agresive. Aceast caine prefera sa traiasca intr-o casa cu curte mare si alaturi de o familie activa, dar se poate adapta si traiului intr-un apartament, daca este scos frecvent pentru plimbari lungi. Trebuie sa stiti ca Ciobanescul Belgian este un caine extrem de energic, care poate deveni distructiv, daca nu este antrenat suficient.

Dresajul

Ciobanescul Belgian este un caine inteligent care necesita atat un dresaj de baza si avansat, cat si o socializare timpurie, inca din copilarie. Este un companion loial, demn de incredere care exceleaza in operatiunile politienesti si ca si caine de paza. Din acest motiv, Ciobanescul Belgian necesita un stapan ferm, consecvent, dar gentil si nu trebuie sa i se permita sa domine membrii familiei. Aceasta rasa este usor de educat si dresat sa efectueze diferite sarcini si adora sa aiba intotdeauna ceva de facut.

Aspecte particulare

Ciobanescul Belgian necesita multa miscare si antrenament, altfel el poate deveni necontrolabil si distructiv. Acestui caine nu-i place sa fie lasat singur pentru perioade lungi de timp, putand gasi posibilitati intolerabile pentru a scapa de plictiseala. Ciobanescul Belgian necesita o socializare timpurie pentru a preveni dezvoltarea tulburarilor de comportament cum ar fi agresivitatea sau salbaticirea acestuia.

Ciobanescul Belgian are o blana lunga, dreapta, prevazuta cu un puf profund des care necesita o ingrijire si o periere zilnica. O ingrijire suplimentara trebuie acordata in timpul perioadelor de naparlire. Indepartati parul incurcat care se formeaza la nivelul gulerului sau la nivelul extremitatilor membrelor. Ciobanescul Belgian este un caine care naparleste abundent sezonier, de doua ori pe an.

Boli si afectiuni curente

In general, Ciobanescul Belgian este un caine robust si rezistent cu putine probleme de ordin medical. Totusi, urmatoarele boli si afectiuni au fost relatate:

Torsiunea (dilatatia) gastrica este o afectiune brusca ce pune in pericol viata cainelui, asociata umplerii stomacului cu aer si torsionarii acestuia.

Displazia de sold este o malformatie a articulatiei coxofemurale ce are ca rezultat aparitia durerii, schiopaturii si artritei consecutive.

Epilepsia este o afectiune a sistemului nervos care se dezvolta intre varsta de 2-5 ani.

Ciobanescul Belgian este, de asemenea, predispus alergiilor, dermatitelor, afectiunilor oculare, displaziei de cot, dezechilibrelor comportamentale (prea timid sau prea agresiv) si obezitatii, motiv pentru care nu trebuie hranit in exces.

Durata medie de viata a Ciobanescului Belgian este de 12-14 ani.

[zinzimima]

Origine China

Inaltime 20.0 - 23.0 cm

Greutate 4.0 - 6.0 kg

[Irina]

Origine China

Inaltime 20.0 - 23.0 cm

Greutate 4.0 - 6.0 kg

Pechinez :
Talie: mica
Tara de origine: UK 1885
Culori: negru, alb, cafeniu
Inaltime: 33-38 cm
Greutate: 18-27 kg
Durata vietii: 10-12 ani
Boli frecvente: tendinta spre obezitate, infectii la urechi, nasterea se face de obicei prin cezariana
Temperament: independent, sociabil, gentil

[Irina]

Ciobanesc Belgian Malinios

Ciobanescul belgian Malinois este una dintre cele patru varietati distincte de ciobanesc belgian care au fost create, toate cu aceleasi caracteristici conformationale, dar cu blanuri diferite.Ciobanescul belgian Malinois este o rasa de paza impunatoare si foarte constiincioasa, cu un instinct puternic al protectiei si al teritoriului. Aceasta rasa exceleaza ca si caine politist, in operatiunile de cautare si salvare si ca protector innascut.

Istoricul si originea

De-a lungul timpului, belgienii au folosit diferiti caini pentru a-i ajuta la pastorirea si paza turmelor de vite. Dupa incercari si erori de imperechere, au reusit ca in cele din urma sa creeze un caine care sa fie agil, puternic, inteligent si loial. In 1891, acesti caini erau cunoscuti ca ciobanestii belgieni. De atunci, patru varietati diferite de ciobanesc belgian au fost create. Ei aveau in mare cam aceleasi trasaturi conformationale, dar diferite tipuri de blanuri. In Belgia si Franta, acesti caini au fost inregistrati ca apartinand aceleasi rase, respectiv, ciobanescul belgian, fiind considerati o singura rasa cu patru varietati diferite. In multe alte parti ale lumii, inclusiv in Statele Unite, fiecare varietate este considerata o rasa separata si distincta. Ciobanescul belgian Malinois este una dintre ele. In afara ciobanescului belgian Malinois (blana scurta si neteda), ceilalti ciobanesti belgieni sunt reprezentati de ciobanescul belgian sau groenendael (blana lunga si neagra), ciobanescul belgian Tervuren (cu blana lunga si de orice culoare cu negru) si ciobanescul belgian Laekenois (blana sarmoasa). Dintre acestia, numai Laekenois sunt este recunoscut de catre American Kennel Club. Ciobanescul belgian Malinois, ca si ceilalti ciobanesti belgieni, a fost conceput in Belgia. Aceasta versiune de ciobanesc belgian a fost, initial, asociata orasului Malines. Acesta rasa a fost creata pentru a fi un caine inteligent si loial familiei sale, fiind foarte indragit in tinuturile sale natale. In 1911, primul ciobanesc belgian Malinois era importat in Statele Unite si recunoscut de catre American Kennel Club. In 1963, a avut loc un al doilea import de ciobanesti belgieni, iar popularitatea acestuia a crescut cu repeziciune. In 1965, American Kennel Club recunostea ciobanescul belgian Malinois, incadrandu-l in grupa cainilor utilitari si, 22 de ani mai tarziu, rasa a fost acceptata in clasa cainilor ciobanesti si de cireada. Astazi, rasa este recunoscuta de urmatoarele oficii si organizatii internationale: CKC, FCI, AKC, UKC, KCGB, CKC, NKC, NZKC, ANKC, APRI, ACR.

Aspectul exterior si dimensiunile

Ciobanescul belgian Malinois este un caine uscativ, bine imbracat in musculatura, cu un corp patratos, bine proportionat. Privirea lui exprima mandrie si eleganta. Capul este plat, fiind paralel cu planul botului. Ochii sunt migdalati si caprui, cu o privire alerta si intrebatoare. Urechile sunt triunghiulare si purtate ridicat, iar botul este conic, dar nu ascutit. Nasul este negru. Pieptul nu este nici lat si nici ingust, dar este adanc ajungand pana in regiunea coatelor. Membrele posterioare sunt musculoase, dar fara a parea masive. Membrele anterioare sunt foarte drepte si paralele intre ele, terminandu-se cu labe rontunjite, asemanatoare celor de pisica. Pintenii sunt amputati de la membrele posterioare si pot fi inlaturati si de la cele anterioare. Coada ciobanescului belgian Malinois este lunga si stufoasa, purtata rasucita. Blana sa este scurta si deasa cu un puf profund bogat, de culoare cafeniu si mahon cu masca, buzele si urechile negre. Cateva pete albe sunt acceptate pe piept si pe labe. Parul din jurul gatului este un pic mai lung, formand un guler. Ciobanescul belgian Malinois adult poate atinge la maturitate o inaltime la nivelul greabanului de circa 61-66 cm la mascul si de 56-61 cm la femela si o greutate corporala in jur de 24-29 kg.

Personalitatea

Ciobanescul belgian Malinois este un caine inteligent cu caracter protector instinctiv care-l ajuta sa exceleze in pastorirea animalelor si in apararea proprietatii. Majoritatea sunt afectuosi si blajini, dar unii pot fi de-a dreptul speriosi sau agresivi, mai ales daca nu socializeaza de timpuriu, inca din copilarie. Ciobanescul belgian Malinois este un caine de paza si protectie excelent. Acesti caini sunt utilizati pentru detectarea narcoticelor si a bombelor, in luarea urmei, pentru paza si protectie, in operatiuni de cautare si salvare.

Relatiile cu familia si casa

Ciobanescul belgian Malinois este un caine cu un caracter dominant care are nevoie de un stapan experimentat. Ciobanescul belgian Malinois este un bun protector pentru copii si proprietate datorita instinctului lui nativ de a anticipa pericolele. Cu toate acestea, ei nu sunt cei mai toleranti caini cu alte animalute de casa. Ciobanescul belgian Malinois adora plimbarile lungi si prefera climatele mai reci. Sunt caini de companie foarte buni, dar necesita o socializare timpurie si un dresaj de supunere. Ciobanescul belgian Malinois prefera sa creasca intr-o casa cu o curte mare, alaturi de o familie activa, dar se poate adapta si vietii intr-un apartament, daca este scos la plimbari lungi si dese. Este moderat activ in interiorul caminului, astfel ca o curte de dimensiune rezonabila este bine venita. Atentie ca ciobanescul belgian Malinois este un caine extrem de energic, care poate deveni distrugator daca nu beneficiaza de suficienta miscare pentru a-si consuma energia. Ciobanescul belgian Malinois prefera climatele mai racoroase, dar se adapteaza si altora.

Dresajul

Ciobanescul belgian Malinois este un caine inteligent, care necesita atat un dresaj de baza, cat si unul avansat, alaturi de o socializare timpurie. Ciobanescul belgian Malinois are nevoie de un stapan ferm, consecvent, dar blajin si nu trebuie sa i se permita sa-si domine membrii familiei. Aceasta rasa poate fi invatata sa efectueze o multitudine de trucuri si este cea mai fericita cand are ceva de facut.

Aspecte particulare

Ciobanescul belgian Malinois are o blana scurta, usor de intretinut care trebuie sa fie periata zilnic pentru a o mentine curata si stralucitoare. Perierea regulata cu o perie din peri de porc si imbaierea numai cand situatia o impune sunt suficiente. Aceasta rasa naparleste putin si constant, dar isi inlocuieste complet parul de doua ori pe an.Ciobanescul belgian Malinois are nevoie de multa miscare si antrenament, altfel va deveni de necontrolat si distructiv.

Boli si afectiuni curente

In general, ciobanescul belgian Malinois este un caine sanatos cu cateva probleme de sanatate. Totusi, urmatoarele afectiuni si tulburari au fost semnalate cu o frecventa crescuta:

- Torsiunea (dilatatia) gastrica este o afectiune brusca ce pune in pericol viata animalului asociata umplerii stomacului cu aer si torsionarii acestuia.

- Displazia de sold este o malformatie a articulatiei coxofemurale ce are ca rezultat aparitia durerii, schiopaturii si artritei consecutive.

- Epilepsia este o afectiune a sistemului nervos care se manifesta cu predilectie in jurul varstei de 2-5 ani. Ciobanescul belgian Malinois este, de asemenea, predispus catorva tipuri de cancer, dermatitelor alergice, afectiunilor oculare si displaziei de cot.

Durata medie de viata a ciobanescului belgian Malinois este de 12-14 ani.

[zinzimima]

da

[Irina]

Old English SheepDog

Bobtail-ul, de asemenea cunoscut si ca Old English Sheepdog, este un caine cu infatisare de ursulet de plus, pufos. Adora sa se zbenguie si sa se joace cu copiii, dar la fel de mult ii place sa-si petreaca cateva momente din zi singur, fara sa fie deranjat. Blana sa deasa si flocoasa necesita multa ingrijire sau vizite periodice la salonul de cosmetica canina.

Istoricul si originea

Se crede ca Bobtail-ul a fost creat la inceputul anilor 1800 in sud-vestul Angliei. Rasele utilizate la crearea acestei rase unice sunt controversate. Una dintre teoriile cu privire la originile rasei sustinea ca Bobtail-ul este rezultatul imperecherii dintre rasele Barbone si Deerhound. Alta sustine ca Bobtail-ul este rezultatul incrucisarii Briard-ului cu Bergamasco, iar a treia teorie este de parere ca aceasta rasa ar descinde dintr-un caine flocos de nationalitate rusa denumit „Owtchar”, care fusese adus de corabierii din tinuturile baltice in Marea Britanie. Se presupune ca Bobtail-ul ar fi fost crescut si ameliorat de catre fermierii englezi, care aveau nevoie de un caine care sa le pazeasca si pastoreasca turmele de vite si de oi. Inca de la inceputurile rasei, cozile Bobtail-ilor erau scurtate ca o modalitate de identificare a cainilor utilitari scutiti de taxe, de unde si denumirea de Bobtail. Blana lor deasa si flocoasa era adesea tunsa in fiecare primavara, toarsa si utilizata pentru teserea de paturi sau alte confectii.

In secolul al XIX-lea, Bobtail-ul ajunsese sa fie intens utilizat in agricultura. In 1873, Bobtail-ul era pentru prima data prezent intr-o expozitie canina in Anglia.

Pana in 1880, Bobtail-ul era importat in Statele Unite unde a devenit destul de popular in randul celor mai instarite familii americane. In 1905, Bobtail-ul a fost recunoscut de catre American Kennel Club ca membru al grupei cainilor ciobanesti si de cireada.

Astazi, rasa este recunoscuta de urmatoarele oficii si organizatii internationale: CKC, FCI, AKC, UKC, KCGB, CKC, ANKC, NKC, NZKC, APRI, ACR.

Aspectul exterior si dimensiunile

Bobtail-ul este un caine compact cu linia spinarii care se inclina in fata de la nivelul soldurilor spre omoplati, aspect foarte rar intalnit la rasele de caini. Capul este mare si plat cu urechi mici, blegi. Ochii pot fi albastri sau caprui, unele exemplare putand fi chiar ceacare. Nasul este mare si negru. Corpul Bobtail-ului este robust, bine proportionat si musculos. Toracele este lat si adanc. Membrele anterioare sunt drepte si sunt prevazute cu labe mici si rotunjite. Coada este scurtata aproape de baza, daca exemplarul dumneavoastra nu se naste cu ea scurta. Blana sa flocoasa este o caracteristica a rasei. Este dubla si lunga. Culoarea robei poate fi albastruie, gri, gri albastruie sau blue merle cu pete albe. Bobtail-ul are mersul asemanator cu cel al ursului.

Bobtail-ul adult poate atinge o inaltime la nivelul greabanului de circa 56-61 cm la mascul si de circa 51-54 cm la femela. Bobtail-ii, la maturitate, pot atinge o greutate corporala de peste 27 kg, unele exemplare putand ajunge si pana la 45-47 kg.

Personalitatea

Bobtail-ul este un caine urias bland si iubaret. Majoritatea sunt foarte afectuosi, dar unele exemplare pot fi agresive cu strainii daca nu socializeaza adecvat inca din copilarie. Este un caine cu un temperament echilibrat si usor adaptabil. Bobtail-ii sunt prietenosi, inteligenti, loiali si protectori, pastrandu-si instinctul gregar nativ.

Relatiile cu familia si casa

Bobtail-ul este cel mai multumit intr-o familie cu copii. Nimic nu-l face mai fericit decat sa se joace cu copiii, dar are nevoie si de anumite clipe de singuratate. Bobtail-ii au un instinct gregar puternic, avand tendinta „de a pastori” copiii mici. Desi este un caine de talie mare, el nu este atat de activ, astfel ca e foarte posibil sa-l gasiti de multe ori lancezind pe canapea.

Bobtail-ul se poate adapta traiului intr-un apartament daca este scos zilnic la plimbari sau intr-o curte imprejmuita. Bobtail-ul este destul de activ in interiorul caminului si va fi cel mai fericit daca i se ofera o curte de dimensiuni rezonabile in care sa zburde liber.

Dresajul

Unele exemplare pot fi incapatanate si independente, facand dresarea acestora un pic mai dificila. Bobtail-ul trebuie sa fie educat de catre un stapan ferm, consecvent si rabdator.

Aspecte particulare

Bobtail-ul are mult par, care necesita o pieptanare si o periere zilnica pentru a preveni incurcarea si matuirea acestuia. Moatele si parul incalcit care se formeaza vor fi indepartate prin tundere, cu atentie, astfel incat sa nu fie lezata pielea. Daca exemplarul dumneavoastra nu participa la expozitiile canine, atunci, pentru a va inlesni ingrijirea si intretinerea acestuia, este indicat sa-l tundeti scurt la circa 3-4 luni. Parul din jurul ochilor si de la nivelul extremitatilor membrelor va fi trimat cu o foarfeca boanta. In general, primavara (aprilie-mai), Bobtail-ul naparleste masiv.

Boli si afectiuni curente

Bobtail-ul este, in general, o rasa robusta si rezistenta, special conceputa pentru a infrunta cu stocism toate intemperiile. Ca si in cazul altor rase, nici el nu este scutit de anumite sensibilitati de ordin medical:

- displazia de sold este o malformatie a articulatiei coxofemurale ce are ca rezultat aparitia durerii, schiopaturii si artritei consecutive.

- cataracta determina o pierdere a transparentei normale a cristalinului. Afectiunea se poate produce la unul sau la ambii ochi si poate conduce treptat la orbire.

- torsiunea (dilatatia) gastrica este o afectiune brusca ce pune in pericol viata animalului asociata umplerii stomacului cu aer si torsionarii acestuia.

- atrofia retiniana progresiva este o boala care determina degenerarea celulelor nervoase ale retinei. Afectiunea debuteaza adesea la cainii in varsta si poate conduce la orbire.

- entropionul este o afectiune a pleoapelor ce implica rasucirea spre interior a marginii libere a acestora. Genele de la nivelul marginii libere a pleoapelor irita suprafata globului ocular, putand duce la probleme mult mai grave.

- demodecia este o afectiune parazitara a pielii.

- anemia hemolitica imun-mediata este o tulburare sangvina grava, care are ca rezultat aparitia anemiei profunde.

- suntul portosistemic este o malformatie a circulatiei sangvine asociata ficatului. Sangele este suntat departe de ficat, avand ca rezultat acumularea toxinelor sangvine si, consecutiv, inrautatirea starii generale, profunde.

- intoxicatia cu ivermectina – sensibilitatea la ivermectina, un medicament antiparazitar uzual, poate aparea datorita unei anomalii genetice. Acest medicament trebuie utilizat cu precautie la aceasta rasa.

- instabilitatea vertebrala cervicala, sindromul Wobbler, este o malformatie a coloanei vertebrale din regiunea gatului care induce infirmitate, nesiguranta in mers si, eventual, paralizie.

Bobtail-ul este, de asemenea, predispus criptorhidiei, surditatii si diabetului.

Speranta medie de viata a Bobtail-ului este de 10-12 ani.

[Irina]

Ciobanesc Anatolian

Ciobanescul anatolian este considerat de multi ca fiind cel mai bun caine de paza din intreaga lume, in special in ceea ce priveste vitele. Cu origini stravechi in Turcia, aceasta rasa este menita sa reziste climatelor aspre si vietii nomadice. Din acest motiv, ciobanescul anatolian prefera sa traiasca in aer liber. Pe platoul anatolian, cand verile sunt fierbinti si iernile racoroase, ciobanescul anatolian traieste in aer liber pe tot parcursul anului.

Istoricul si originea

Ciobanescul anatolian este o rasa veche, cu un istoric datand de cel putin 6000 de ani. Rolul principal al acestei rase era de a insoti ciobanii turci nomazi si de a pazi turmele de oi. Ciobanescul anatolian era utilizat ca prim mijloc de aparare impotriva pradatorilor, fiind apt sa reziste climei aspre din Turcia.

Cand aceasta rasa de paza a fost pentru prima data introdusa in Marea Britanie, ea era cunoscuta ca si Karabash-ul anatolian. In cele din urma, numele rasei a fost schimbat, devenind astfel cunoscut in intreaga lume ca si ciobanescul anatolian.

In ciuda lungii sale existente, ciobanescul anatolian nu a fost introdus in Statele Unite pana in anii 1950. Ulterior, rasa avea sa fie acceptata de catre American Kennel Club ca membra a grupei cainilor utilitari, ciobanesti.

Astazi, rasa este recunoscuta de urmatoarele oficii si organizatii internationale: FCI, AKC, UKC, KCGB, NKC, SKC, NZKC, CKC, APRI, ACR.

Aspectul exterior si dimensiunile

Ciobanescul anatolian este un caine de talie mare cu un cap mare si lat, semanand foarte bine cu un ciobanesc de Pirinei sau cu un Kuvasz, mai zvelt si mai agil. Botul rectangular este butucanos, mai scurt decat capul si, in general, negru. Regiunea craniana este lata si usor rotunjita, cu un stop sters. Urechile triunghiulare de dimensiuni medii, de cele mai multe ori de culoare neagra sunt pendulante si situate sub planul crestetului capului. In Turcia, frecvent, urechile ciobanescului anatolian sunt cupate. Ochii mici, bine asezati in orbite, pot fi de nuante de la auriu pana la maron. Cainii cu blana visinie au genele si nasul maron. Gatul gros si musculos prezinta o mica salba. Pieptul ajunge pana la nivelul coatelor. Membrele anterioare sunt drepte si bine distantate. Cand cainele este alertat, coada sa stufoasa se face covrig pe spate. In alte circumstante, ea atarna printre picioare si formeaza la extremitate un mic carlig.

Blana este deasa si scurta, in general, in jur de 2-2,5 cm lungime. Parul de la nivelul gatului este mai lung, formand o coama. Coloritul cel mai frecvent intalnit este cel cafeniu, dar alte culori, cum ar fi maron, rosu, visiniu si vargatul pe fond cenusiu sunt de asemenea observate.

Ciobanescul anatolian este un caine masiv, avand o inaltime la nivelul greabanului in jur de 71-76 cm la mascul si de 66-71 cm la femela si o greutate corporala de circa 45-68 kg la mascul si de 41-59 kg la femela.

Personalitatea

Ciobanescul anatolian este curajos, extrem de inteligent si devotat serviciului lor de paza si protectie. Rasa este bine cunoscuta ca fiind puternica si de neinduplecat, avand calitati inegalabile de protector, in special in ceea ce priveste paza si protectia turmelor de vite. El pazeste si protejeaza, dar nu pastoreste oile si vitele. Sunt caini care beneficiaza de un simt al mirosului si al auzului foarte fin, calitati care-i ajuta in activitatile lor.

Ciobanescul anatolian este un caine loial, vigilent si posesiv. Inteligenta sa remarcabila il face un caine usor de educat si dresat, nefiind un caine adresat incepatorilor. El are nevoie de un stapan care sa se impuna. Calm, ferm si curajos, dar nu agresiv, ciobanescul anatolian trebuie dresat cat mai repede cu putinta, intrucat un caine complet dezvoltat poate fi prea puternic si prea mare pentru a mai putea fi controlat, motiv pentru care acesta poate deveni independent si dominant, ne mai avand interesul de a-i satisface stapanului sau toate capriciile.

Ciobanestii anatolieni sunt caini cu o dezvoltare tardiva, atingand maturitatea corporala in jurul varstei de 4 ani. Socializarea precoce si extensiva, dresajul de supunere si ascultare, precum si un stapan ferm, consecvent si dominant sunt aspecte esentiale de care trebuie sa tineti cont cand doriti sa achizitionati un ciobanesc anatolian.

Relatiile cu familia si casa

Ciobanescul anatolian este un caine extrem de loial. Incredibil de inteligent, el are nevoie de stimulare mentala pentru preveni plictiseala. Acest ciobanesc este extrem de teritorial si nu este prea prietenos cu strainii, dar, in general, nu este agresiv. Ciobanescul anatolian este posesiv cu casa si proprietatea sa si nu va permite nimanui sa patrunda pe proprietatea familiei sale daca stapanul sau nu este acasa, exceptie facand cu persoana sau persoanele cu care a avut contacte frecvente, fiind extrem de prietenos cu acelea cu care este familiarizat. Ciobanescul anatolian este rabdator si protector cu copiii familiei lui, dar ii poate tranti la pamant, accidental, din joaca. Acesta va fi intotdeauna supravegheat cand se afla in preajma copiilor si, mai ales, in preajma celor mici. De asemenea, el este tolerant cu alte animalute de casa, mai ales daca creste alaturi de acestea, dar are tendinta de a fi dominant cu alti caini.

Ciobanescul anatolian tanjeste dupa un mediu de viata exterior si nu este prea fericit daca este crescut intr-un apartament de bloc. Daca este antrenat corespunzator, ciobanescul anatolian se poate adapta traiului intr-o casa mare. Este relativ inactiv in interiorul caminului, motiv pentru care trebuie sa-i puneti la dispozitie o curte mare pentru a-si consuma din energie. El este cel mai fericit cand are ceva de pazit si protejat. Firea lor retrasa si talia lor impresionanta, nu ii fac o alegere reusita pentru familiile cu copii mici.

Dresajul

Ciobanescul anatolian este o rasa independenta care nu are nevoie de prea mult antrenament pentru a fi caine de paza. In alte domenii de antrenament, ciobanescul anatolian raspunde mai lent la comenzi. Socializarea timpurie si dresajul de supunere sunt absolut necesare pentru a reduce potentialul comportament agresiv.

Aspecte particulare

Ciobanescul anatolian este incapatanat si neascultator, motiv pentru care necesita mult antrenament si stimulare mentala pentru a preveni dezvoltarea comportamentelor defectuoase. Unii ciobanesti anatolieni pot avea tendinta de a sapa gropi. Daca socializeaza inadecvat, unii caini pot deveni agresivi cu strainii sau cu alti caini.

Ciobanescul anatolian necesita o minima ingrijire. Blana sa necesita o periere minutioasa in special in timpul celor doua sezoane de naparlire. Ciobanescul anatolian naparleste masiv si sezonier.

Boli si afectiuni curente

Ca si in cazul altor rase, ciobanescul anatolian nu este scutit de anumite sensibilitati de ordin medical. Dintre acestea cu o frecventa crescuta au fost semnalate urmatoarele:

Torsiunea (dilatatia) gastrica este o afectiune brusca ce pune in pericol viata animalului asociata umplerii stomacului cu aer si torsionarii acestuia.

Displazia de sold este o malformatie a articulatiei coxofemurale ce are ca rezultat aparitia durerii, schiopaturii si artritei consecutive.

Hipotiroidismul apare atunci cand glanda tiroida nu functioneaza adecvat. In lipsa unei cantitati suficiente de hormon tiroidian, imbolnavirea se poate produce.

Entropionul este o problema a pleoapei in care marginea libera a acesteia se rasuceste spre globul ocular. Genele de la nivelul marginii libere a pleoapei irita suprafata globului ocular, putand duce la probleme mult mai grave.

De asemenea, ciobanescul anatolian prezinta o sensibilitate la anestezice si o imunitate mai slaba, motiv pentru care trebuie sa primeasca un rapel suplimentar de vaccin impotriva parvovirozei canine fata de celelalte rase.

Speranta medie de viata a ciobanescului anatolian este de circa 12-15 ani.

[Irina]

Talie: mica
Tara de origine: UK 1885
Culori: negru, alb, cafeniu
Inaltime: 33-38 cm
Greutate: 18-27 kg
Durata vietii: 10-12 ani
Boli frecvente: tendinta spre obezitate, infectii la urechi, nasterea se face de obicei prin cezariana
Temperament: independent, sociabil, gentil

[Irina]

Briard

Considerat a fi originar din provincia Brie, Franta, Briard-ul a fost initial creat pentru o oferi protectie impotriva atacurilor lupilor. In cele din urma, ei au devenit animale de companie indragite si caini ciobanesti si de cireada. Charlemagne, Napoleon, Thomas Jefferson si Lafayette, toti au fost proprietarii unui Briard.
Istoricul si originea

Una dintre cele mai vechi rase de caini utilitari, Briard-ul are o istorie bogata. Briard-ul este recunoscut in anumite cercuri drept cainele ciobanesc de Brie. Prima data descrisa in secolul al XIV-lea, aceasta rasa a fost infatisata pe tapiteriile care dateaza inca din secolul al VIII-lea. Provincia Brie se considera a fi tinutul sau de origine, dar nu exista dovezi clare in aceasta directie.

Unii cunoscatori sunt de parere ca Briard-ul poate fi rezultatul incrucisarii Beauceron-ului (cainele de cireada francez) cu Barbet-ul (cainele de apa francez). Initial, ei erau intrebuintati pentru a apara oamenii de atacurile lupilor si ale braconierilor. Cu timpul, armata franceza a utilizat Briard-ul ca si caine mesager si pentru cautarea ranitilor in timpul razboiului.

Dupa Revolutia Franceza, treptat, ei au ajuns sa efectueze activitati mai facile in organizarea vitelor la pascut. Acesti caini si-au castigat popularitatea ca si animale de companie la inceputul anilor 1900. Unii dintre cei mai faimosi detinatori de Briard sunt Charlemagne, Napoleon si Thomas Jefferson.

Cursul istoric al Briard-ului in Statele Unite nu este pe deplin cunoscut. Thomas Jefferson are reputatia de a fi introdus aceasta rasa in Statele Unite, dar unele documente ii atribuie acest lucru lui Marquis de Lafayette. Briard-ul a fost inregistrat de catre American Kennel Club in 1922. Clubul american al Briard-ului a fost infiintat in 1928. Briard-ul a fost utilizat de catre soldatii americani in operatiunile militare dupa Primul Razboi Mondial. Astazi, Briard-ul este utilizat ca si caine de cireada, de paza si protectie, companion, in operatiunile de cautare si salvare si in activitatile militare.

Astazi, rasa este recunoscuta de catre urmatoarele oficii si organizatii internationale: CKC, FCI, AKC, UKC, KCGB, CKC, ANKC, NKC, NZKC, APRI, ACR.

Aspectul exterior si dimensiunile

Cele mai evidente caracteristici ale Briard-ului sunt sprancenele, mustata si barba. Asociate cu un mic carlig in varful cozii, numit croseta, Briard-ul are o infatisare total aparte, care-l face usor de recunoscut dintre rasele de caini.

Blana Briard-ului este ondulata, dubla, cu o lungime in jur de 5-6 cm. Coloritul variaza de la cafeniu pana la negru. Coada este in general stufoasa. Parul care acopera urechile purtate ridicat este scurtat, dandu-le acestora un aspect rotunjit.

Briard-ul are un corp puternic si viguros. Gatul sau puternic si nasul patratos ii confera o tinuta impunatoare. Ochii sunt bine distantati, exprimand siguranta de sine. Urechile pot fi cupate sau lasate in forma naturala. Botul este patratos si lung, iar nasul este negru. American Kennel Club impune ca acesti caini sa aiba cate doi pinteni la fiecare membru posterior.

Briard-ul adult poate atinge la maturitate o inaltime la nivelul greabanului de circa 62-68 cm la mascul si de 56-64 cm la femela si o greutate corporala in jur de 33-35 kg.

Personalitatea

Briard-ul este o rasa foarte inteligenta. Sunt credinciosi si supusi, ceea ce ii face usor de educat si antrenat. Au un instinct gregar foarte puternic, astfel ca vor incerca sa „pastoreasca” copiii de varste mici sau alte animalute care le tin companie in casa. Sunt foarte grijulii si blanzi cu membrii „turmei” lor.

Briarzii pot fi foarte protectori cu copiii, dar trebuie intensiv socializati de la o varsta cat mai frageda. Un Briard putin sau deloc socializat poate fi independent, incapatanat si chiar salbatic. Majoritatea sunt circumspecti cu strainii. Sunt intotdeauna doritori sa va faca pe plac, dar stapanii lor trebuie sa fie fermi si consecventi. Acestor caini le place sa se faca utili. Briard-ul are un auz extrem de fin, ceea ce-l face un caine de paza excelent.

Acesti caini pot fi agresivi cu alti caini. Trebuie sa li se distraga atentia si necesita multa activitate pentru a-i mentine preocupati. Un Briard plictisit este un Briard distructiv.

Relatiile cu familia si casa

Briard-ul are tendinta de a nu fi prietenos cu strainii. Nu este un companion bun daca nu este socializat adecvat, simtind nevoia sa fie alaturi de familia sa. Alaturi de stapanul potrivit, Briard-ul poate fi un animal de casa exceptional.

Au nevoie de multa miscare, fiind companionii ideali pentru adolescentii activi. Daca nu beneficiaza de un antrenament adecvat pentru a-si consuma energia, Briard-ul poate dezvolta anumite probleme de comportament sau poate deveni greu de controlat. Sunt excelenti companioni pentru persoanele care fac jogging, dar se vor bucura la fel de mult daca-i invitati la o baie in piscina.

Briard-ul se va acomoda traiului intr-un apartament daca este scos la plimbari lungi sau la jogging. Este moderat activ in interiorul caminului si va fi cel mai fericit daca i se pune la dispozitie o curte de dimensiune medie. Acest caine este total nepotrivit cresterii intr-un padoc.

Dresajul

Briard-ul invata foarte repede daca i se aplica un dresaj consecvent. Dresajul prematur este recomandat. Ca si in cazul altor caini, dresajul trebuie sa uziteze de o corectie pozitiva, intrucat rasa nu raspunde bine pedepselor. Briard-ul are o memorie de invidiat si este extrem de maleabil si tolerant. Briard-ul exceleaza in luarea urmei, vanatoare, activitatile militare, ca si caine politist si in operatiunile de cautare si salvare.

Daca nu este dresat adecvat, Briard-ul poate deveni agresiv. Cel mai recomandat este sa va consultati cu un dresor profesionist inainte de a incepe orice dresaj cu Briard-ul dumneavoastra.

Aspecte particulare

Cresterea acestei rase active poate fi o adevarata provocarea. Interiorul pavilioanelor urechilor trebuie mentinut in perfecta stare de curatenie, iar parul in exces de la acest nivel sau dintre degete trebuie indepartat.

Blana Briard-ului este aspra si rezistenta cu o textura similara celei de capra. Daca este bine intretinut, Briard-ul naparleste putin si sezonier. Blana Briard-ului se incurca foarte rapid daca nu-i acordati timp pentru a o ingriji.

Boli ai afectiuni curente

In general, Briard-ul este un caine rezistent si robust cu cateva sensibilitati de ordin medical. Totusi, cateva afectiuni au fost semnalate cu o frecventa crescuta:

- atrofia retiniana progresiva este o boala care determina degenerarea celulelor nervoase ale retinei. Afectiunea debuteaza adesea la cainii in varsta si poate conduce la orbire.

- cataracta determina o pierdere a transparentei normale a cristalinului. Afectiunea se poate produce la unul sau la ambii ochi si poate conduce treptat la orbire.

- torsiunea (dilatatia) gastrica este o afectiune brusca ce pune in pericol viata animalului asociata umplerii stomacului cu aer si torsionarii acestuia.

- displazia de sold este o malformatie a articulatiei coxofemurale ce are ca rezultat aparitia durerii, schiopaturii si artritei consecutive.

- boala von Willebrand este o tulburare a sangelui care poate induce sangerare incontrolabila.

In plus, Briard-ul este predispus artritelor, alergiilor, limfosarcomului si afectiunilor tiroidiene.

Speranta medie de viata a Briard-ului este de 10-13 ani.

[Irina]

Beauceron

Beauceron-ul este o rasa rar intalnita. Acesti caini sobri si mandri sunt la origine caini de cireada frantuzesti, dar, astazi, sunt cu predilectie caini de paza si animale de companie indragite. Rezervat cu strainii, Beauceron-ul este afectuos si credincios familiei sale.
Istoricul si originea


Beauceron-ul este originar din Franta, fiind considerat un caine de cireada. Este o rasa veche cu o istorie lunga, fiind utilizat de secole pentru a pazi si pastori turmele de oi. Cea mai veche consemnare a unui caine similar Beauceron-ului dateaza inca din vremea manuscrisului renascentist din 1578. La jumatatea anilor 1800 (1863), Pierre Megnin semnala diferenta intre doua tipuri principale de caini care erau utilizati pentru paza si pastorit. Acestia erau impartiti intr-o rasa cu blana mai lunga si una cu blana mai scurta. Cainele cu blana mai lunga a devenit Briard-ul (Berger de Brie), in timp ce cainele cu parul mai scurt a devenit cunoscut ca si Beauceron-ul (Berger de Beuce). Beauceron-ul a fost prezentat in prima expozitie canina din Paris in 1863, iar in 1897 era fondat primul club de caini ciobanesti, incluzand ambele varietati, respectiv, Beauceron-ul si Briard-ul. In 1889, Beauceron-ului i se recunoastea numele oficial si se finaliza un standard al rasei. In 1911, era fondat un club separat al crescatorilor si admiratorilor rasei Beauceron. Calmul sau si abilitatea sa de a urma comenzile fara a ezita au fost pe deplin exploatate in timpul ambelor razboaie mondiale. Militarii utilizau Beauceron-ii pentru expedierea mesajelor, detectarea minelor, sustinerea actiunilor commando, gasirea ranitilor si pentru transportarea hranei si munitiilor in liniile de front. Cainii isi efectuau indatoririle nelasandu-se influentati sau speriati de exploziile bombelor sau de focul artileriei.

Astazi, Beauceron-ul este inca utilizat ca si caine de paza si de cireada si in multe dintre activitatile politienesti in diferite regiuni ale Frantei, devenind din ce in ce mai popular in afara tarii sale natale, in special, in vestul Europei si nordul Americii ca si caine de paza si companion.

La 1 martie 2007, Beauceron-ul a fost acceptat pentru a fi inregistrat de catre American Kennel Club, putand concura in grupa cainilor de cireada in cadrul expozitiilor chinologice tinute incepand cu 27 iunie 2007.

Astazi, rasa este recunoscuta de urmatoarele oficii si organizatii internationale: FCI, UKC, NKC, NABC (North American Beauceron Club), APRI, ACR.
Aspectul exterior si dimensiunile


Atleticul Beauceron da impresia de forta, libertate a miscarilor si vioiciune, fara a parea supraponderal. Din punct de vedere structural conformational, Beauceron-ul este asemanator ciobanescului belgian Malinois, cu singura exceptie ca Beauceron-ul este de talie mai mare. Beauceron-ul este un caine de talie mare, musculos, cu o aparitie care emana forta si fermitate. Capul este lung cu un nas negru, iar ochii sunt mari, de forma ovala si caprui inchis. Urechile Beauceron-ului sunt adesea cupate, dar sunt acceptate si exemplarele cu urechile necupate, in forma si dimensiunile naturale. In mod natural, urechile Beauceron-ului sunt usor ridicate si nu stau blege pe langa cap. Pieptul este adanc si lat. Coada sa este lunga si purtata in jos printre membrele posterioare, formand un carlig in forma literei „J” in varf. Beauceron-ii trebuie sa aibe cate doi pinteni la nivelul fiecarui membru posterior. Pintenii nu trebuie amputati, daca exemplarul dumneavoastra participa in cadrul expozitiilor canine.

Blana Beauceron-ului este dreapta, relativ scurta si aspra, formand in anumite regiuni franjuri. Rasa are un puf profund protector des care-i confera o anumita rezistenta la conditiile meteorologice. Culorile principale ale blanii sunt negru, negru cu cafeniu roscat si gri cu cafeniu roscat.

Beauceron-ul adult atinge o greutate de circa 42-50 kg si o inaltime la nivelul greabanului de circa 32-70 cm.
Personalitatea


Beauceron-ul este un caine curajos si sufletist cu un instinct nativ gregar. Aceasta rasa este inteligenta si loiala, dar intr-oarecare masura rezervata cu strainii. Beauceron-ul poate avea o atitudine independenta si exceleaza ca si caine de paza. Unele exemplare pot fi chiar agresive cu strainii sau cu alte animale daca nu socializeaza inca din copilarie.

Neinfricat, vigilent si rabdator, Beauceron-ul are aptitudinile necesare pentru probele de ascultare si agilitate si este renumit pentru capacitatea sa de a intelege rapid si pe deplin cerintele stapanului sau. Calm, ascultator si foarte loial, Beauceron-ul este intotdeauna dispus sa-si multumeasca stapanul. Beauceron-ul poate fi exagerat de protector, astfel ca dresajul complet efectuat de catre un proprietar ferm si consecvent este absolut necesar. Beauceron-ul nu trebuie lasat singur pentru perioade lungi. Puii de Beauceron sunt foarte activi si se maturizeaza tardiv.
Relatiile cu familia si casa


Prietenos si loial familiei sale, Beauceron-ul este o buna alegere pentru familiile active cu adolescenti, mai ales daca creste alaturi de ei. Unele exemplare pot deveni excesiv de protectoare cu membrii familiei lor, nefiind foarte tolerante cu strainii. Se vor intelege bine cu alti caini, daca cresc alaturi de acestia, dar au tendinta de a fi teritoriali si potential agresivi cu instrusii. In general, se inteleg foarte bine cu pisicile, mai ales daca cresc alaturi de acestea.

Fiind un caine extrem de energic, Beauceron-ul necesita multa miscare. Se acomodeaza cel mai bine intr-o curte ingradita, dar pot fi crescuti si intr-un apartament daca sunt scosi la cateva plimbari pe zi. Beauceron-ii sunt moderat activi in interiorul caminului, fiind cei mai fericiti daca beneficiaza de o curte imprejmuita de dimensiuni rezonabile in care sa poata alerga in voie.
Dresajul


Beauceron-ul este un caine inteligent care este usor educat sa fie supus si chiar agil, dar necesita un stapan ferm, dar bland si perseverent. Cand sunt dresati corespunzator, isi vor urma stapanul ca o umbra. Sunt innascuti caini de paza si exceleaza in luarea urmei, tinerea laolalta a vitelor, activitatile militare si politienesti.
Aspecte particulare


Beauceron-ului nu-i place sa fie lasat singur pentru perioade lungi de timp, putand deveni distructiv. Beauceron-ului trebuie sa i se ofere multa atentie si miscare. Aceasta rasa trebuie sa aiba intotdeauna o activitate de satisfacut si suficient spatiu sa se exprime si sa-si consume energia. Unele exemplare pot fi extrem de teritoriale si protective cu domeniul si membrii familiei sale. Acest lucru poate fi o problema atunci cand se apropie vreun strain sau vreun animal. Beauceron-ului nu trebuie sa i se permita sa hoinareasca liber din lesa decat in spatiile imprejmuite si sigure.

Blana Beauceron-ului nu necesita multa atentie pentru a o mentine ingrijita. O atentie deosebita trebuie acordata blanii in perioadele in care Beauceron-ul isi schimba parul. Rasa naparleste moderat si sezonier.
Boli si afectiuni curente


Beauceron-ul este o rasa robusta si rezistenta, cu putine maladii raportate. Totusi, urmatoarele afectiuni au fost semnalate cu o frecventa crescuta:

Displazia de sold este o malformatie a articulatiei coxofemurale ce are ca rezultat aparitia durerii, schiopaturii si artritei consecutive.

Torsiunea (dilatatia) gastrica este o afectiune brusca ce pune in pericol viata animalului asociata umplerii stomacului cu aer si torsionarii acestuia.

Atrofia retiniana progresiva este o boala care determina degenerarea celulelor nervoase ale retinei. Afectiunea debuteaza adesea la cainii in varsta si poate conduce la orbire.

Entropionul este o afectiune a pleoapelor ce implica rasucirea spre interior a marginii libere a acestora. Genele de la nivelul marginii libere a pleoapelor irita suprafata globului ocular, putand duce la probleme mult mai grave.

Ectropionul este o afectiune a marginii libere a pleoapelor, care consta in rasucirea spre exterior a acesteia, fiind cel mai frecvent afectata portiunea centrala (mijlocie) a pleoapei inferioare.

Speranta medie de viata a Beauceron-ului este de 10-12 ani.

[Misterio]

Talie: mica
Tara de origine: UK 1885
Culori: negru, alb, cafeniu
Inaltime: 33-38 cm
Greutate: 18-27 kg
Durata vietii: 10-12 ani
Boli frecvente: tendinta spre obezitate, infectii la urechi, nasterea se face de obicei prin cezariana
Temperament: independent, sociabil, gentil

cum era...rasa cainelui tau Vasy...saint bernard?

[fan2004]

[
am avut un webkinz buldog. din nefericire l-am pierdut era cel mai bun prieten al meu .am sunat la firma importatoere , am cautat sa-l cumpar de la diverse magazine .daca-l vedeti in vreun magazin va rog sa ma anuntati pe adresa rizescu_iulian@yahoo.com

[Misterio]

[
am avut un webkinz buldog. din nefericire l-am pierdut era cel mai bun prieten al meu .am sunat la firma importatoere , am cautat sa-l cumpar de la diverse magazine .daca-l vedeti in vreun magazin va rog sa ma anuntati pe adresa rizescu_iulian@yahoo.com

bine

[Maria212212]

Abia astept,vad ca am avut succes cu acest joc de inteligenta .

[Maria212212]

a refer la faptul ca abia astept sa vad ce ghicitori puneti...

[Maria212212]

Cirneco dell'Etna
( Cainele sicilian )




Origine Italie
Inaltime 42.0 - 50.0 cm
Greutate 10.0 - 14.0 kg

Istoric rasa Este o rasa foarte veche. Se pare ca stramosul ar fi Cainele faraon adus din Egipt de negustorii fenicieni. Prin incrucisari si selectii repetate intre Cainele faraonilor si cainii locali s-au obtinut exemplarele actuale.

Descriere Fizica Caine cu linie clasica de ogar, cu osatura usoara si de format patrat. Capul este fin, format triunghiular, cu bot lung, subtire, nas de culoarea pielii.Ochii sunt mici, putin ovali, de culoare cenusie.Urechile sunt triunghiulare, destul de mari, purtate drept si rigide. Coada este subtire, lunga si lasata, cu varful intors in repaos si ridicata sus deasupra spatelui in stare de alerta. Blana are un par scurt, fin, bine lipit de corp si poate avea orice nuanta de rosu, uneori cu o pata alba( foarte rar ).

Personalitate Este un caine inteligent, linisit, prietenos. Este foarte afectuos si devotat stapanului, iubitor si rabdator cu copii, pe straini ii anunta cu un latrat .este rezervat cu alti caini, dar se intelege bine cu cei din aceeasi rasa. Nu sunt probleme cu animalele din gospodarie, dar cu cele straine vor fi.

Ingrijire In perioada de naparlire se va peria blana cu o manusa de cauciuc pentru a indeparta firele de par moarte si deprinse

Conditii de viata Cainele din aceasta rasa se simte bine la curte, intr-un spatiu ingradit unde sa poata alerga dupa dorinta, alaturi de o familie activa. Se poate acomoda si intr-un apartament, daca i se asigura zilnic cel putin o ora de miscare, alergat langa bicicleta. Poate fugi de langa stapan sau poate sari gardul daca nu este suficient de inalt atunci cand simte mirosul vanatului.Are nevoie de socializare, dresaj.
Dresaj Este un caine destul de usor de dresat. Dresajul trebuie sa fie bland, consecvent, echilibrat.
Utilitate Este un caine de vanatoare dar si un devotat companion.

[Irina]

Talie: mica
Tara de origine: UK 1885
Culori: negru, alb, cafeniu
Inaltime: 33-38 cm
Greutate: 18-27 kg
Durata vietii: 10-12 ani
Boli frecvente: tendinta spre obezitate, infectii la urechi, nasterea se face de obicei prin cezariana
Temperament: independent, sociabil, gentil

cum era...rasa cainelui tau Vasy...saint bernard?

Rasa lui Vasy era ciobanesc german xD si nu e saint bernard..

[Irina]

Cainele de Cireada Australian

Cainii de Cireada Australieni sunt animale inteligente si dragalase. Dupa cum sugereaza si numele, aceasta rasa este originara din Australia.
Istoricul si originea

Initial, colonistii si crescatorii de vite aveau nevoie de un caine energic si viguros, care sa poata rezista climei aspre si activitatilor din ferma. S-au facut speculatii potrivit carora acesti caini ar descinde din cainele dingo, dalmatian, Bull Terrier, Australian Kelpie si din Collie-ul Scotian, varietatea merle cu parul neted.

Cand colonistii australieni s-au stabilit in Outback, au adus cu ei animalele de ferma si cainii pe care-i utilizau in activitatile gospodaresti. Acesti caini, denumiti Smithfield, au fost initial utilizati pentru paza turmelor de oi in insulele Britanice. Smithfield-ul era robust, negru si cu coada cat un ciot. Din nefericire, acesti caini nu au putut indura asprimea climei din Outback, de asemenea, ei erau si foarte galagiosi si aveau tendinta sa atace si sa muste vitele.

Sunt multi care-si atribuie originile Cainelui de Cireada. Un barbat pe nume Timmons se pare ca ar fi fost primul care ar fi inceput cresterea unui caine de cireada linistit si docil. El ar fi imperecheat rasa Smithfield cu cainele dingo. Dupa aceea, de-a lungul secolului al XVIII-lea fermierii au inceput incrucisarea Smithfield-ului cu Collie, dalmatienii si multe alte rase de caini, aparand in cele din urma Cainele de Cireada Australian pe care il stim noi astazi.

Astazi, rasa este recunoscuta de urmatoarele oficii si organizatii internationale: FCI, AKC, UKC, KCGB, CKC, ANKC, NKC, NZKC, CKC, APRI, ACR.
Aspectul exterior si dimensiunile

Cainii de cireada australieni se gasesc varietati de doua culori - rosu si albastrui. Puii sunt nascuti albi cu pete pe fata si corp care se mentin si la cainele adult. Odata cu cresterea, culorile rosu sau albastrui sunt inlocuite aproape in totalitate cu alb. Cainii de Cireada Australieni au blana dubla. Puful profund, protector este des si aspru, in timp ce parul exterior este scurt si drept.

Acesti caini sunt vigurosi si corpolenti cu un piept lat, adanc si labe mari. Scund, indesat si musculos, Cainele de Cireada Australian este mai mult lung decat inalt. Capul este lat si usor rotunjit la nivelul fruntii. Urechile, purtate ridicate sunt bine distantate. Ochii ovali, caprui inchis, reflecta inteligenta lor nativa. Coada este usor rasucita la varf, ajungand pana in treimea mijlocie a membrelor posterioare. Membrele anterioare ar trebui sa fie perfect drepte cand sunt privite din fata.

Majoritatea Cainilor de Cireada Australieni ating o greutate corporala de 15-16 kg masculul si de 14-16 kg femela si o inaltime la nivelul greabanului de circa 43-51 cm masculul si 43-48 cm femela.
Personalitatea

Cainii de Cireada Australieni sunt extrem de inteligenti. Ei pot fi instruiti sa efectueze aproape orice activitate cu usurinta. Sunt caini independenti si loiali. Cainele de Cireada Australian isi creaza o legatura puternica cu membrii familiei sale pe care ii va proteja cu inversunare.

Acesti caini sunt foarte timizi si rezervati cu strainii, dar pot fi la fel de bine si agresivi cand vine vorba de teritoriul lor si nu se vor sfii sa muste vreun instrus.

Cainii de cireada sunt extrem de activi. Ei sunt intotdeauna in miscare. Daca lasati un caine de cireada australian sa se plictiseasca, veti avea un monstru distrugator in propria casa. Daca va doriti un animal de companie, evitati sa cumparati unul dintre exemplarele din liniile exclusiv utilitare, intrucat acesti caini sunt extrem de activi.
Relatiile cu familia si casa

Cainele de Cireada Australian simte nevoia sa stea in compania familiei sale. El isi formeaza o legatura stransa cu membrii familiei sale, insistand sa fie inclus in toate activitatile acestora. Acesti caini sunt extrem de loiali si demni de toata increderea. Sunt toleranti cu copiii si alte animalute de companie cu care sunt falimiarizati, dar trebuie supravegheati cand se afla in preajma strainilor.
Dresajul

Cainii de cireada exceleaza in diferite sporturi. Competitiile de frisbee si flyball sunt preferatele cainilor de cireada australieni. Inteligenta lor rar intalnita ii face sa fie usor de dresat.
Aspecte particulare

Cainii de cireada australieni sunt incredibil de energici, motiv pentru care necesita un antrenament intens pentru a-si consuma energia. Miscarea are o importanta majora in definitivarea comportamentului rasei. Daca nu beneficiaza de suficient antrenament, cainele de cireada australian se plictiseste si devine distrugator.

Blana scurta si rezistenta la intemperii a cainelui de cireada australian necesita o minima ingrijire si este foarte usor de intretinut. Pieptanarea si perierea cu o perie din par de porc si imbaierea numai atunci cand este absolut necesar sunt singurele lucruri pe care trebuie sa le respectati pentru a-i mentine companionului dumneavoastra blana in excelente conditii. Cainele de cireada australian naparleste o data sau de doua ori pe an.
Boli si afectiuni curente

In general, cainele de cireada australian este o rasa robusta si rezistenta cu putine sensibilitati de ordin medical. Totusi, urmatoarele afectiuni au fost semnalate cu o frecventa crescuta:

Displazia de sold este o malformatie a articulatiei coxofemurale ce are ca rezultat aparitia durerii, schiopaturii si artritei consecutive.

Cataracta determina o pierdere a transparentei normale a cristalinului. Afectiunea se poate produce la unul sau la ambii ochi si poate conduce treptat la orbire.

Atrofia retiniana progresiva este o boala care determina degenerarea celulelor nervoase ale retinei. Afectiunea debuteaza adesea la cainii in varsta si poate conduce la orbire.

Luxatia de cristalin este reprezentata de detasarea sau deplasarea cristalinului din pozitia sa anatomica in interiorul ochiului.

Cainele de cireada australian este, de asemenea, predispus surditatii.

Speranta medie de viata a Cainele de Cireada Australian este de 12-15 ani.

[Misterio]

Talie: mica
Tara de origine: UK 1885
Culori: negru, alb, cafeniu
Inaltime: 33-38 cm
Greutate: 18-27 kg
Durata vietii: 10-12 ani
Boli frecvente: tendinta spre obezitate, infectii la urechi, nasterea se face de obicei prin cezariana
Temperament: independent, sociabil, gentil

cum era...rasa cainelui tau Vasy...saint bernard?

Rasa lui Vasy era ciobanesc german xD si nu e saint bernard..

pug?sau ciobanesc german?

[Irina]

Talie: mica
Tara de origine: UK 1885
Culori: negru, alb, cafeniu
Inaltime: 33-38 cm
Greutate: 18-27 kg
Durata vietii: 10-12 ani
Boli frecvente: tendinta spre obezitate, infectii la urechi, nasterea se face de obicei prin cezariana
Temperament: independent, sociabil, gentil

cum era...rasa cainelui tau Vasy...saint bernard?

Rasa lui Vasy era ciobanesc german xD si nu e saint bernard..

pug?sau ciobanesc german?

nuuuuuu xD indiciu : este chiar in avatarul tau xD

[Misterio]

cum era...rasa cainelui tau Vasy...saint bernard?

Rasa lui Vasy era ciobanesc german xD si nu e saint bernard..

pug?sau ciobanesc german?

nuuuuuu xD indiciu : este chiar in avatarul tau xD

hound dog?

[Irina]

cum era...rasa cainelui tau Vasy...saint bernard?

Rasa lui Vasy era ciobanesc german xD si nu e saint bernard..

pug?sau ciobanesc german?

nuuuuuu xD indiciu : este chiar in avatarul tau xD

hound dog?

Ala-i hound dog? XD yo credeam ca-i altceva... binee... dau alt indiciu, ca p'ala l-am dat gresit, este preferatul lui Dory <3

[Misterio]

Rasa lui Vasy era ciobanesc german xD si nu e saint bernard..

pug?sau ciobanesc german?

nuuuuuu xD indiciu : este chiar in avatarul tau xD

hound dog?

Ala-i hound dog? XD yo credeam ca-i altceva... binee... dau alt indiciu, ca p'ala l-am dat gresit, este preferatul lui Dory <3

nu stiu...

[Irina]

pug?sau ciobanesc german?

nuuuuuu xD indiciu : este chiar in avatarul tau xD

hound dog?

Ala-i hound dog? XD yo credeam ca-i altceva... binee... dau alt indiciu, ca p'ala l-am dat gresit, este preferatul lui Dory <3

nu stiu...

Deci tu te dai batut xD iti zic prin mp > ; P

[Misterio]

nuuuuuu xD indiciu : este chiar in avatarul tau xD

hound dog?

Ala-i hound dog? XD yo credeam ca-i altceva... binee... dau alt indiciu, ca p'ala l-am dat gresit, este preferatul lui Dory <3

nu stiu...

Deci tu te dai batut xD iti zic prin mp > ; P

da

[Irina]

Ciobanescul Belgian Tervueren

Ciobanescul belgian Tervuren este o rasa de paza impunatoare si foarte constiincioasa, cu un puternic instinct protectiv si teritorial. Aceasta rasa exceleaza ca si caine politist, in operatiunile de cautare si salvare, in detecarea narcoticelor, bombelor si de asemenea, este un protector innascut. Ciobanescul belgian Tervuren este utilizat ca si caine insotitor al persoanelor cu disabililitati, al celor in etate sau al altor persoane bolnave. Desi nu este o rasa de caini adresata oricarei persoane, socializat si dresat corespunzator, acest caine extrem de energic va va fi cel mai bun prieten sau un membru indragit al familiei.
Istoricul si originea

De-a lungul timpului, belgienii au folosit diferiti caini pentru a-i ajuta la pastorirea si paza turmelor de vite. Dupa incercari si erori de imperechere, au reusit, in cele din urma, sa creeze un caine care sa fie agil, puternic, inteligent si loial. In 1891, acesti caini erau recunoscuti ca ciobanestii belgieni. De atunci, patru varietati diferite de ciobanesc belgian au fost create. Ei aveau in mare cam aceleasi trasaturi conformationale, dar diferite tipuri de blanuri. In Belgia si Franta, acesti caini au fost inregistrati ca apartinand aceleasi rase, astfel ca, ciobanescul belgian a fost si este considerat o singura rasa cu patru varietati diferite. In multe alte parti ale lumii, inclusiv in Statele Unite, fiecare varietate este considerata o rasa separata si distincta. Ciobanescul belgian Tervueren este una dintre ele.
In afara de ciobanescul belgian Tervueren (cu blana lunga, de orice culoare in combinatie cu negru), ceilalti ciobanesti belgieni sunt reprezentati de ciobanescul belgian sau Groenendael (blana lunga si neagra), ciobanescul belgian Malinois (blana scurta si neteda) si ciobanescul belgian Laekenois (blana sarmoasa). Dintre acestia, numai Laekenois este recunoscut de catre American Kennel Club.
Ciobanescul belgian Tervueren, ca si ceilalti ciobanesti belgieni, a fost conceput in Belgia, in orasul cu acelasi nume, Tervueren. Rasa a aparut in urma incrucisarii Malinois-ului cu parul lung cu Groenendael-ul, fiind un caine polistist excelent, pretabil operatiunilor de cautare si salvare si in conditiile de razboi. Brewer M. Corbeel este consemnat ca fiind fondatorul varietatii Tervueren, al carui caine de culoare cafenie a fost imperecheat cu un caine cu parul lung si negru, care-i apartinea lui M. Donhieux. Rezultatul acestei imperecheri a devenit prototipul ciobanescului belgian Tervueren standard. Astazi, rasa este, in primul rand, un companion foarte indragit, apoi un caine utilitar.

Cele patru varietati ale ciobanescului belgian au fost recunoscute in 1912 de catre American Kennel Club, fiind incadrate in grupa cainilor ciobanesti si de cireada. In 1959, ele au fost acceptate ca rase distincte, cu exceptia Laekenois-ului. Primul ciobanesc belgian Tervuren a fost inregistrat in AKC in 1918.

Astazi rasa este recunoscuta de urmatoarele organizatii si oficii internationale: CKC, FCI, AKC, UKC, KCGB, CKC, ANKC, NKC, NZKC, APRI, ACR.
Aspectul exterior si dimensiunile

Ciobanescul belgian Tervueren este un caine uscativ, bine imbracat in musculatura, cu un corp patratos, frumos proportionat. La prima vedere, el seamana foarte bine cu ciobanescul german. Ochii mici, migdalati si caprui au o expresie alerta si intrebatoare. Urechile sunt triunghiulare (similare unui triunghi echilateral) si purtate ridicat, iar botul este conic, dar nu ascutit. Craniul este plat si paralel cu planul botului. Toracele nu este nici lat si nici ingust, dar este adanc, ajungand pana la nivelul regiunii cotului. Membrele anterioare sunt foarte drepte si paralele intre ele, cu labe rotunde asemanatoare celor de pisica. Membrele posterioare sunt musculoase, fara a parea butucanoase. Pintenii de la toate cele patru membre trebuie amputati. Coada ciobanescului belgian Tervuren este lunga si stufoasa, ajungand pana la nivelul calcaiului (jaretului).

Blana ciobanescului belgian Tervuren este dreapta, de lungime medie, cu un puf des, formand un guler in jurul gatului. Aceasta rasa se adapteaza usor temperaturilor extreme. Blana sa este castanie pana la mahon cu „vesta” de culoare neagra, acceptandu-se cateva pete albe pe piept, degete si barbie. Parul de pe cap, picioare si fata externa a urechilor este mai scurt. De asemenea, blana sa are tendinta de a se inchide ca nuanta odata cu inaintarea in varsta.

Ciobanescul belgian Tervueren adult atinge o inaltime la nivelul greabanului de circa 61-66 cm la mascul si de 56-61 cm la femela. Greutatea cainelui adult nu trebuie sa depaseasca 29-34 kg la mascul si 27-32 kg la femela.
Personalitatea

Ciobanescul belgian Tervueren este un caine inteligent cu instinct protector nativ care-l ajuta sa exceleze in pastorirea animalelor si in apararea proprietatii. Majoritatea sunt afectuosi si blajini, dar unii pot fi speriosi sau agresivi, mai ales daca nu socializeaza din timp, inca din copilarie. Ciobanescul belgian Tervueren este un caine de paza si protectie excelent.

Ciobanestii belgieni Tervueren tanjesc dupa compania umana, nedezlipindu-se de membri familiilor lor. Ciobanescul belgian Tervueren simte nevoia sa fie considerat un membru al familiei sale si nu sa fie inchis intr-o cusca. Va fi cel mai fericit daca i se acorda timp, atentie, antrenament si companie. Daca este ignorat, ciobanescul belgian Tervueren isi va gasi diferite modalitati de a se intretine, de cele mai multe ori pe cheltuiala dumneavoastra. Aceasta rasa este foarte energica, avand nevoie in permanenta sa i se ofere o sarcina. Ciobanescul belgian Tervueren este un caine extrem de solicitant, avand nevoie de un stapan experimentat. El poate deveni cu usurinta de necontrolat, daca stapanul sau nu se descurca sa-l domine si sa-l educe.

Relatiile cu familia si casa

Ciobanescul belgian Tervueren este un companion afectuos si loial, care tanjeste dupa compania umana si dupa o activitate bogata. Unii dintre ei pot fi peste masura de protectori cu membri familiilor lor si sunt mai indicati pentru familiile cu copiii de varste mai mari (adolescenti). Fiind o rasa de caine ciobanesc la origine, ciobanescul belgian Tervueren poate avea tentatia sa stranga copiii la gramada in timpul jocului. El se poate intelege bine si tolereaza alte animalute de casa, daca vor creste alaturi de acestea, dar poate avea tendinta de a haitui micile animalute, unii dintre ei manifestand chiar un caracter agresiv.

Ciobanescul belgian Tervueren prefera sa creasca intr-o casa cu o curte mare, alaturi de o familie activa, dar se poate adapta si vietii intr-un apartament, daca este scos la plimbari lungi si dese. Este moderat activ in interiorul caminului. Atentie ca ciobanescul belgian Tervueren este un caine extrem de energic, care poate deveni distrugator daca nu beneficiaza de suficienta miscare pentru a-si consuma energia.

Ciobanescul belgian de Tervueren este un caine utilitar, care este obisnuit cu o viata activa in mediul exterior. Din acest motiv are nevoie de mult antrenament. Aceasta rasa prefera climatele mai racoroase, dar se adapteaza cu usurinta si in alte climate. Poate fi crescut si afara, in curte, dar prefera mai degraba sa fie alaturi de membri familiei sale.
Dresajul

Ciobanescul belgian Tervueren este un caine inteligent, care necesita atat un dresaj de baza, cat si unul avansat, alaturi de o socializare timpurie. Ciobanescul belgian Tervueren are nevoie de un stapan ferm, consecvent, dar blajin si nu trebuie sa i se permita sa-si domine membri familiei. Aceasta rasa poate fi invatata sa efectueze o multitudine de trucuri si este cea mai fericita cand are ceva de facut.
Aspecte particulare

Ciobanescul belgian Tervueren necesita multa miscare si antrenament altfel poate deveni de necontrolat si distructiv. Nu-i place sa fie lasat singur pentru perioade lungi de timp, putand gasi modalitati intolerabile sa-si aline plictiseala. Ciobanescul belgian Tervueren necesita o cat mai ampla socializare si inceputa cat mai timpuriu in timpul copilariei pentru a preveni dezvoltarea problemelor de comportament extreme (prea fricos sau prea agresiv).

Ciobanescul belgian Tervueren are un par exterior de protectie, drept si de lungime medie si un puf profund des care necesita o periere si o pieptanare zilnica. Parul incalcit care s-ar putea forma va fi indepartat prin tundere si, in special, cel de la nivelul gulerului sau al membrelor. Tot din acest motiv, parul dintre degete si de pe fata interna a pavilionului urechilor va fi scurtat periodic. Aceasta rasa naparleste putin si constant, masculii naparlind masiv o data pe an, iar femelele de aproximativ doua ori pe an.

Boli si afectiuni curente

In general, ciobanescul belgian Tervueren este un caine sanatos si rezistent, cu putine probleme de ordin medical. Totusi, urmatoarele afectiuni au fost semnalate cu o frecventa crescuta:
Displazia de sold este o malformatie a articulatiei coxofemurale ce are ca rezultat aparitia durerii, schiopaturii si artritei consecutive.
Epilepsia este o afectiune a sistemului nervos care se manifesta cu predilectie in jurul varstei de 2-5 ani.
Torsiunea (dilatatia) gastrica este o afectiune brusca ce pune in pericol viata animalului asociata umplerii stomacului cu aer si torsionarii acestuia.
Ciobanescul belgian Tervueren este, de asemenea, predispus alergiilor, displaziei de cot si obezitatii.

Durata medie de viata a ciobanescului belgian Tervueren este de 12-14 ani.

[Irina]

Ciobanescul Olandez

Ciobanescul Olandez, cunoscut si ca Dutch Shepherd sau ca Hollandse Herdershond este un caine de talie medie, foarte asemanator ca infatisare cu Ciobanescul Belgian. Originar din Olanda, Ciobanescul Olandez nu a reusit inca sa-si castige prea multi admiratori in afara tarii sale natale, desi este un exceptional caine utilitar. Acest lucru se datoreaza cel mai probabil numarului destul de redus de exemplare din aceasta rasa.
Istoricul si originea

Ciobanescul Olandez seamana foarte mult cu verisorul sau belgian – Ciobanescul Belgian, dar are mai degraba sange de Ciobanesc German la origini. In realitate, Ciobanestii Olandezi si cei Belgieni sunt arbitrati dupa aceleasi criterii standard, exceptie facand coloritul. Un lucru ciudat este, insa, faptul ca in timp ce confratii lui, Ciobanestii Belgieni, au devenit foarte cunoscuti in Statele Unite si in Europa, acest excelent caine utilitar nu s-a bucurat de aceeasi popularitate in afara tarii sale natale, Olanda. Aproape necunoscut in afara Olandei, Ciobanescul Olandez este foarte pretuit pentru abilitatile sale de caine ciobanesc si pentru reflexele sale rapide. Aceasta rasa, cu diferitele texturi ale blanii, s-a dezvoltat la inceputul anilor 1800 in partea sudica a Olandei, in special in provincia Brabant si in invecinata Belgie, care la momentul respectiv era o parte a Olandei. Separarea pe baza texturii blanii s-a produs cu 100 de ani in urma, atunci cand au debutat expozitiile de caini. Pui de Ciobanesc Olandez cu cozile scurte si cu marcaje albe apar frecvent in cuiburile de fatare, dar nu sunt apreciati in ringurile expozitiilor chinologice.

Astazi, rasa este recunoscuta de urmatoarele asociatii si organizatii internationale: CKC, FCI, NKC, APRI, ACR.
Aspectul exterior si dimensiunile

Exista trei varietati de Ciobanesc Olandez: cu parul lung (lung, drept, neted si aspru), cu parul scurt (fin si des) si cu parul sarmos (lungime medie si sarmos). Cainii de expozitie nu trebuie sa prezinte un colorit alb prea extins pe piept si picioare. Desi textura blanii variaza, coloritul acesteia ramane acelasi invariabil: diferite nuante de dungat, incluzand cenusiu, galben, argintiu, rosu si auriu brindle si albastru. Varietatea cu parul scurt este larg raspandita in Olanda, in timp ce varietatea cu parul sarmos este mai putin intalnita, iar cea cu parul lung este foarte rara.

Corpul ciobanescului olandez este musculos si simetric. Botul este lung, iar dantura este puternica si uniforma. Ochii sunt inchisi la culoare si usor oblici, iar urechile relativ mici sunt purtate ridicat. Coada ciobanescului olandez este usor arcuita. Toracele si abdomenul sunt adanci. Labele sunt relativ mici si nu prezinta pinteni. Degetele sunt bine arcuite. Unghiile si pernitele sunt negre, iar printre degete poate fi sesizat parul de protectie.

Ciobanescul Olandez adult poate atinge o inaltime la nivelul greabanului in jur de 55-63 cm si o greutate corporala de circa 26-31 kg.
Personalitatea

Ciobanestii Olandezi sunt de departe cei mai priceputi dintre toti ciobanestii la probele de agilitate, prindere, obedienta, paza si aparare, pastorit si la probele pentru animalele de companie. Este atasat de teritoriul sau si este un utilitar entuziast. Acesti caini afectuosi sunt supusi, ascultatori, calmi si foarte loiali stapanului si familiei acestuia. Prietenos, tandru, jucaus si extrem de energic, ciobanescul olandez este un companion de nadejde. Despre acest caine se spune ca este foarte vesel si ca zambeste tot timpul.
Relatiile cu familia si casa

Ciobanescul olandez tinde sa se inteleaga mai bine cu copiii de varste mai mari care sunt in stare sa-i respecte orele de liniste. Vizitatorii nepoftiti vor fi opriti cu promptitudine, in timp ce prietenii familiei vor fi intamplinati cu entuziasm. Ciobanescului olandez ii face placere compania altui caine si se va intelege bine si cu alte animalute de casa.

Ciobanescul olandez se va adapta bine traiului intr-un apartament de bloc daca beneficiaza de un regim de miscare adecvat. Blana lor pentru orice tip de vreme le permite sa reziste in climatele racoroase, motiv pentru care Ciobanescul Olandez poate fi crescut atat afara, cat si in casa. Acest caine poate deveni sedentar daca este tinut in casa pentru perioade prelungite de timp, iar inactivitatea poate compromite sanatatea cainelui vostru si poate conduce la imbolnaviri serioase.
Dresajul

Foarte inteligent, Ciobanescul Olandez este usor de educat pentru a fi supus si ascultator, astfel ca, pentru el dresajul de disciplina de baza va fi floare la ureche. Invata noile comenzi rapid si le executa cu aceeasi repeziciune. Acest caine poate fi un caine de paza si aparare excelent. Activ, plin de viata si vigilent, Ciobanescul Olandez, varietatea cu parul scurt, este din ce in ce mai des utilizat in cadrul activitatilor Politiei, deoarece el are nevoie de o minima ingrijire si poate rezista climatelor neprielnice extreme.
Aspecte particulare

Ciobanestii Olandezi trebuie sa fie stimulati atat fizic, cat si mental. Ei trebuie scosi zilnic la plimbare si la alergare. De asemenea, ei pot fi companioni extraordinari pentru jogging. Lasati-i sa alerge pe langa bicicleta sau duceti-i intr-o padure ori pe o pajiste, unde sa poata alerga cat le doreste inima.

Ambele varietati, fie cu parul lung, fie cu parul scurt, necesita o ingrijire periodica pentru a inlatura parul mort. De asemenea, parul in exces din urechi trebuie inlaturat. Varietatea cu parul sarmos nu trebuie sa fie periata niciodata, numai pieptanarea fiind recomandata, dar cu moderatie. Acesti caini vor fi imbaiati numai cand este necesar, intrucat prin aceasta procedura se inlatura uleiurile naturale de la nivelul pielii, care-i confera blanii impermeabilitatea.
Boli si afectiuni curente

Fiind o rasa inca prea putin popularizata nu se cunosc foarte multe lucruri cu privire la afectiunile genetice ale acesteia. Din minimele consemnari, s-a putut sesiza o incidenta mai mare a displaziei de sold, a dilatatiei (torsiunii) gastrice si a dermatitelor.

Speranta medie de viata a Ciobanescului Olandez este de 12-14 ani.

[Irina]

Ciobanescul de Shetland

Shetland Sheepdog (Ciobanescul de Shetland) este una dintre cele mai populare rase de caini de talie mica. Asemanator unui Collie in miniatura, acest caine este un animal de companie extraordinar, care se adreseaza cu predilectie familiilor.


Istoricul si originea

Shetland Sheepdog, cunoscut de asemenea si ca Sheltie, este numit dupa numele insulei din care isi are originea inca din jurul anilor 1700. Insulele Shetland sunt localizate la nord-vest de peninsulele britanice, intre Scotia si Norvegia. Lana si mieii sunt principalele bunuri de larg consum in insulele Shetland, iar Sheltie a fost, initial, crescut pentru a supraveghea turmele de oi. Climatul aspru si relieful insulelor necesitau formarea unui caine de talie mica, viguros care sa faca fata acestor conditii si sa pazeasca turmele de oi. Fermierii cresteau caini ciobanesti din peninsulele britanice cu alti Collie, cum ar fi Border Collie, si, astfel, prin incrucisarea acestora a aparut Sheltie.
Acesti caini de talie mica erau suficient de inteligenti si independenti incat sa poata supraveghea turmele, in timp ce fermierii nu erau prin preajma. Insulele Shetland sunt, in general, utilizate pentru pasunat, de aceea, in cea mai mare parte a anului ele nu sunt populate.

In anii 1900, Sheltie a fost imperecheat cu Rough Collie si cu diferiti spanielii pentru a aparea Sheltie pe care il stim noi astazi. Rasa a fost recunoscuta pentru prima data in Anglia in 1909. In 1911, Ciobanescul de Shetland era recunoscut de catre American Kennel Club, fiind introdus in grupa cainilor ciobanesti. Printre calitatile Ciobanescului de Shetland se enumera: luarea urmei, pastorirea oilor, abilitati de caine de paza si protectie, agilitatea si capacitatea de a invata usor.

Astazi, rase este recunoscuta de urmatoarele oficii si organizatii internationale: CKC, FCI, AKC, UKC, KCGB, CKC, ANKC, NKC, NZKC, CCR, APRI, ACR.
Aspectul exterior si dimensiunile

Ciobanescul de Shetland este un caine puternic, sprinten, cu o constuituie fina si cu un cap alungit, conic. Prezinta un bot lung, cu un stop bine evidentiat. Varful botului trebuie sa fie intr-un plan paralel cu cel al craniului. Nasul trebuie sa fie de culoare neagra. Urechile imblanite (acoperite cu par) sunt mici, mobile, avand varfurile indoite.

Sheltie prezinta o blana impermeabila si izolanta, formata din doua straturi. Coloritul robei se poate gasi in urmatoarele varietati: merle (culoarea mierlei), negru si samur cu pete albe.
Blana este de lungime medie, pana la lunga cu picioarele si coada bine imbracate de par. Parul este moale si neted, necesitand o periere zilnica. Ochii migdalati pot fi deschisi la culoare in cazul varietatii samur, dar trebuie sa fie de culoare inchisa la celelalte varietati.

Comparativ, Sheltie este mai scund decat Collie. Majoritatea Ciobanestilor de Shetland prezinta o inaltime de circa 33-41 cm la nivelul greabanului si o greutate corporala de circa 6-12 kg.
Personalitatea

Tandru, sensibil, docil, vivace, inteligent si usor de educat, Ciobanescul de Shetland este una dintre cele mai istete rase de caini. Mereu va fi dornic sa va faca pe plac si sa va asculte, fara a depune vreun efort in directia asta. Ciobanescul de Shetland este bine-cunoscut pentru faptul ca nu se lasa atins de persoanele necunoscute, latrand zgomotos pentru a-si avertiza stapanul. Aceasta rasa se simte cel mai bine in preajma oamenilor, motiv pentru care trebuie crescut intr-o casa in care sa aiba cat mai multa companie.

Ciobanestilor de Shetland le place sa munceasca, fiind dispusi intotdeauna sa va faca pe plac. Pot deveni irascibili, daca se plistisesc, dar sunt, in principiu, echilibrati. Sunt animale de companie foarte loiale si afectuoase. Unii dintre ei sunt precauti cu strainii, fiind excelenti caini de paza. Sunt toleranti, ceea ce ii face sa fie ideali pentru familiile cu copii. Multi dintre Ciobanestii de Shetland pastreaza inca instincte puternice de caine ciobanesc, placandu-le sa alerge dupa diferite obiecte. Din nefericire, ei au tendinta de a alerga si dupa masini, fiind predispusi accidentelor rutiere tragice. Din acest motiv, Ciobanescului de Shetland nu trebuie sa i se permita sa alerge liber in apropierea soselelor circulate.
Relatiile cu familia si casa

Ciobanestii de Shetland se inteleg foarte bine cu copiii si alte animalute de casa. Datorita taliei lor mici, aceasta rasa se acomodeaza usor traiului intr-un apartament sau sa imparta un domeniu. Sunt caini multilaterali, completi si dragalasi. Unii crescatori sustin ca masculii sunt caini de companie mai buni si mai afectuosi decat femelele.

Ciobanestii de Shetland se preteaza cresterii intr-un apartament, daca beneficiaza de suficient timp in aer liber. Sunt foarte activi in interiorul caminului, astfel ca nu vor suferi daca nu le puteti oferi o curte.
Dresajul

Acestor caini inteligenti le place sa invete si sa asculte, astfel ca sunt foarte usor de educat si dresat. De asemenea, ei sunt agili, protectori si supusi.
Aspecte particulare

Blana Ciobanescului de Shetland este mult mai usor de intretinut decat v-ati putea inchipui, dar perierea periodica este necesara. Umeziti blana cu putina apa inainte de a o pieptana si incercati sa descalciti parul incurcat. Aceasta rasa naparleste masiv si sezonier. Puful profund este inlocuit de doua ori pe an, primavara si toamna.
Boli si afectiuni curente

Ca si alte rase, nici Ciobanescul de Shetland nu este scutit de anumite probleme de ordin medical, iar dintre acestea cu o frecventa crescuta au fost semnalate urmatoarele:

Epilepsia - afectiune a sistemului nervos care se manifesta clinic mai frecvent in jurul varstei de 2-5 ani.

Cardiopatia se produce atunci cand valvulele inimii nu mai functioneaza normal. Fara tratament, se poate produce insuficienta cardiaca.

Hipotiroidismul apare atunci cand glanda tiroida nu functioneaza normal. In lipsa unei secretii suficiente de hormon tiroidian, afectiunea mentionata se poate produce.

Cataracta determina o pierdere a transparentei normale a cristalinului. Afectiunea se poate produce la unul sau la ambii ochi si poate conduce treptat la orbire.

Criptorhidismul este o tulburare manifestata prin lipsa migrarii unuia sau a ambelor testicule in scrot.

Displazia de sold este o malformatie a articulatiei coxofemurale ce are ca rezultat aparitia durerii, schiopaturii si artritei consecutive.

Persistenta arcului arterial este o maladie genetica din care rezulta prezenta unui defect la nivelul inimii.

In plus, pe langa cele mai frecvente probleme se mai pot intalni urmatoarele afectiuni:

Atrofia retiniana progresiva - boala care determina degenerarea celulelor nervoase ale retinei. Afectiunea debuteaza adesea la cainii in varsta si poate conduce la orbire.

Surditatea poate aparea de la nastere si este cel mai frecvent intalnita la Ciobanestii de Shetland cu coloritul merle.

Displazia renala reprezinta o dezvoltare anormala, defectuoasa a rinichilor. Problemele debuteaza adesea, atunci cand animalutul are varsta mai mica de un an de zile si includ diminuarea apetitului, oprirea in crestere sau scaderea in greutate, letargie, consumarea apei si urinarea in cantitati mult mai mari decat in mod obisnuit, precum si aparitia vomitarilor.

Distrofia corneeana se manifesta prin aparitia unor pete pe suprafata corneei. Aceasta afectiune, de regula, implica ambii ochi si nu afecteaza vederea.

Boala von Willebrand este o tulburare a sangelui care poate induce sangerare incontrolabila.

In plus, rasa Ciobanesc de Shetland este predispusa la distrofie musculara, luxatie de patela, pemphigus foliaceous, poliartrita, dwarfism (osteocondroza – tulburare de dezvoltare a oaselor lungi), lipsa unirii buzei sau a palatului (cheiloschizis sau palatoschizis), hemofilie si lupus.

Durata medie de viata a Ciobanescului de Shetland este de 12-14 ani.

[Irina]

Ciobanesc alb elvetian

Este un caine temperamental, fara a fi nervos, este atent, vigilent, gentil, un companion de incredere. In imprejurari necunoscute, este un caine prudent si retinut, initial, apoi devine curios.

Aspect exterior si dimensiuni - continuare

Urechile sunt erecte , prinse sus pe craniu, purtate drept, paralel si orientate spre inainte , de forma alungita, iar la virf au forma unui triunghi usor rotunjit. Gatul acestui caine este de lungie medie, musculos, cu o prindere armonioasa de trunchi, fara evidensierea jonctiunii gat-trunchi. Este arcuit armonios si elegant, iar capul este purtat moderat de sus, elegant. Trunchiul cainelui este puternic, musculos, de lungime medie , cu greabanul proeminent, iar spatele ferm, drept.Salele sunt puternice, musculoase. Crupa este lunga, de largime medie , fiind usor cazuta antero-posterior. Pieptul nu este prea larg, dar adanc , atingand coatele.

Cutia toracica a acestui caine este ovala, extinsa mult spre spate. Sternul este proeminent. Flancurile sunt zvelte, ferme, cu abdomenul usor ridicat. Coada este acoperita cu un par des, stufos, are forma de sabie si se termina cu un varf ascutit. Este prinsa mai degraba jos, atingand punctul jaretului, apoi atarna drept in jos sau are o curbura asemanatoare unei sabii in ultima treime. In miscare este purtata sus, dar niciodata deasupra liniei spinarii. Membrele sunt nervoase, musculoase, puternice, cu osatura medie. Membrele anterioare , privite din fatasunt drepte , mediu departate unul de altul , privite din profil sunt bine angulate.

Umerii acestui caine prezinta spata lunga, bine inclinata posterior, bine angulata. Intreg umarul este foarte musculos. Bratul este proportionat de lung, cu mucuclatura puternica. Coatele sunt bine apropiate de corp. Antebratul este lung, drept, viguros.metacarpul este ferm, usor oblic. Membrele possterioare , privite din spate sunt drepte, paralele, asezate nu prea departat. Vazute din profil preinta o angulatie moderata.

Coapsa este de lungime medie, musculoasa, puternica. Gamba de asemenea de lungime medie , oblica, cu osatura puternica, musculoasa. Articulatia jaretului este puternica, bine angulata . Laba piciorului este de forma ovala, cea din spate usor mai lunga decat cea anterioara, pernutele sunt compacte ferme, negre, cu degete strans lipite, bine arcuite, cu unghii negre.

Mersul este ritmat, cu trapul lejer, ce acopera distante mari, cu usurinta. Pielea acestui caine trebuie sa fie intinsa, fara cute sau riduri, cu pigmentatie neagra. Roba are parul de lungime medie, dens, cu subpar sau fara. Subparul acestui caine este abundent, acoperit de un par de protectie drept . Urechile si membrele anterioare sunt acoperite cu un par mai scurt . Pe gat si pe spatele membrelor parul este usor mai lung. Este acceptat si un par aspru, usor ondulat. Culoarea robei este alba. Ca si defecte minore pot apare, si sunt acceptate o culoare capriorie a robei (galbui sau crem), om partiala depigmentatie a trufei, buzelor sau pleoapelor.

Defecte mai grave sunt considerate o constitutie prea greoaie, nerespectarea caracterelor morfologice de sex (femele prea robuste sau masculi prea fini), absenta unia sau mai multor dinti (PM1 sau M3), linia superioara usor descendenta, coada incarligata, sau purtata deasupra nivelului spatelui, parul de acoperire moale, matasos, buclat, de consistenta lanoasa. Defecte eliminatoare sunt : agresivitatea sau timiditatea excesive, unul sau ambii ochi albastri, entropion sau ectropion, depigmentarea totala a trufei, buzelor sau pleoapelor, depigmentarea totala a pieli si pernutelor, albinismul.

Personalitate

Este un caine temperamental, fara a fi nervos, este atent, vigilent, gentil, un companion de incredere. In imprejurari necunoscute, el este prudent si retinut, initial, apoi devine curios. Este utilizat in numeroase actiuni , inclusiv ca si ghid al persoanelor nevazatoare, ca si caine de turma, de lucru, in cautari ale persoanelor disparute, distingandu-se prin agilitatea sa deosebita.

Relatiile cu familia si casa

Este un excelent caine de familie, foarte devotat tuturor membrilor familiei, este un caine echilibrat si usor de educat. Are o atitudine foarte prietenoasa fata de copii, este un paznic de nadejde, atent, vigilent.

Aspecte particulare

Aceasta rasa este incadrata in Standardul Federatiei Chinologice Internationale , la numarul 347. Face parte din grupa cainilor utilitari , ciobanesti si caini de turma.

[Irina]

Dobermann Pinscher

Doberman pinscher-ul este o rasa de caini relativ noua, fiind oficial recunoscuta in 1900. Desi a fost creat initial pentru a fi un caine de paza si protectie feroce, temperamentul Dobermanului a fost mult atenuat, el devenind astazi un caine de companie iubitor si devotat, dar inca protector cu membrii familiei sale.

Istoricul si originea

La sfarsitul anilor 1800, in Thueringen, Germania, Louis Dobermann facea incercari pentru a crea cainele de paza perfect. Desi sursele de formare sunt adesea controversate, multe persoane sunt de parere ca Rottweilerul, pinscher-ul german cu parul neted si terrierul negru cu cafeniu au contribuit la dezvoltarea rasei.

In 1890, Dobermanul a luat nastere si pana in 1900, rasa a fost oficial recunoscuta. Curand, rasa a fost importata in Statele Unite. In 1921, a fost fondat clubul american al Doberman pinscher-ului, iar cainele a castigat rapid popularitate ca si rasa de caini utilitari.

Aspectul exterior si dimensiunile

Dobermanul da impresia de noblete si eleganta. Acest caine de talie medie este compact si bine proportionat. Blana sa este scurta, neagra cu ruginiu, negru cu cafeniu sau rosu inchis cu ruginiu. Noile varietati de culoare sunt reprezentate de cafeniu cu pete mai deschise la culoare (varietatea Isabella) si albastru cu pete mai deschise.

Dobermanul este un caine ce are capul de forma conica, iar urechile pot fi sau nu cupate. Urechile neclupate, in mod natural, atarna. Coada este amputata.

Inaltimea la greaban este de 66-71 cm la mascul si 61-66 cm la femela. Greutatea corporala este de 30-40 kg, la ambele sexe.

Personalitatea

Doberman pinscher-ul a fost creat pentru a fi atat un caine de paza, cat si un companion. Primii Dobermani erau mult mai agresivi decat cainele de astazi. In prezent, Dobermanul este mult mai prietenos, dar este in continuarea este un caine de paza si protectie excelent. Cu o socializare adecvata, Dobermanul este afectuos si loial, isi va pazi stapanul pana la ultima suflare.





Relatiile cu familia si casa

Dobermanul este un caine caruia ii place compania omului, dar nu este cea mai indicata rasa pentru familiile cu copii mici. In ciuda faptului ca este un caine loial si protector, daca este crescut sau educat inadecvat, rasa poate fi rautacioasa, neascultatoare si chiar agresiva. Dobermanul este un caine inteligent, dar poate fi dominator, nefiind cea mai indicata rasa pentru persoanele care detin pentru prima data un caine.

Dobermanul are tendinta de a raci cu usurinta, motiv pentru care trebuie tinuti in interiorul caminului in noptile mai racoroase. Oricat ar parea de ciudat, Dobermanul este un caine excelent pentru persoanele care locuiesc intr-un apartament.

Dresajul Dobermanul exceleaza in dresajul de supunere, dar, datorita unei doze de independente, rasa necesita o indrumare ferma si consecventa. Abilitatea rasei de a invata rapid a condus la utilizarea acesteia ca si caine-ghid pentru orbi si surzi.

Aspecte particulare

Popularitatea Dobermanului a condus la o crestere inadecvata. Aceasta a dus la dezvoltarea unui comportament agresiv in cazul unor exemplare. Asigurati-va sa va achizitionati Dobermanul de la crescatori cu reputatie.

Boli si afectiuni curente

Maladia Wobbler reprezinta o malformatie a oaselor gatului care determina durere la acest nivel si un mers vaccilant caracteristic (nesiguranta in mers).

Torsiunea (dilatatia) gastrica este o afectiune brusca ce pune in pericol viata cainelui, asociata umplerii stomacului cu aer si torsionarii acestuia. Displazia de sold este o malformatie a articulatiei coxofemurale ce are ca rezultat durerea, schiopatura si artrita consecutiva.

Dilatatia cardiaca este o afectiune cardiaca care are ca rezultat marirea, subtierea muschiului cardiac ce formeaza peretii inimii.

Hipotiroidismul apare atunci cand glanda tiroida nu functioneaza adecvat. In lipsa unei cantitati suficiente de hormone tiroidian, imbolnavirea se poate produce.

Alopecia este o tulburare care se manifesta prin caderea parului cainelui.

Cataracta determina o pierdere a transparentei normale a cristalinului. Afectiunea se poate produce la unul sau la ambii ochi si poate conduce in timp de pierderea vederii.

Diabetul este o boala a pancreasului asociata unei productii insuficiente de insulina.

In plus, Dobermanul este predispus maladiei von Willebrand, acneei, osteosarcomului si displaziei de cot.

Durata medie de viata a Doberman pinscher-ului este de 12-15 ani.

[Irina]

Dog Argentinian

Este un caine mare, musculos, din tipul Mastiff-ului. Roba are parul scurt, lucios, gros, fara subpar, intotdeauna de culoare alba, usor de intretinut .Este un caine foarte inteligent, puternic, independent, ce necesita inceperea dresajului de supunere de la o varsta timpurie.

Dogul argentinian cunoscut, de asemenea, si ca mastiff-ul argentinian este rezultatul unui vis. Doi frati era hotarati sa creeze un vanator sociabil, dar care sa intimideze prin aparitie, capabil sa vaneze pume si mistreti. Dupa cateva eliminari succesive, visul celor doi frati a devenit realitate si Dogul argentinian a luat nastere.
Istoricul si originea

Dogul argentinian este originar din Argentina. In 1925, fratii Antonio Nores Martinez si Agustin Nores Martinez isi doreau cu inflacarare o rasa de caini capabila sa vaneze vanatul de talie mare in tinuturile rurale argentiniene. Dorinta lor de a avea un caine care sa fie in acelasi timp atat un companion, cat si un vanator eficient, i-a condus la dezvoltarea unei noi rase de caini prin imbinarea caracteristicilor unice a zece rase.

Cainele de lupta de Cordoba, care astazi nu mai exista, a fost utilizat ca parte a stocului de formare a rasei. Acest caine a fost apoi imperecheat cu mastiff-ul pentru ai conferi forta si cu bulldog-ul englez pentru robustete si un piept lat. Bull Terrier-ul a fost inclus pentru curaj si boxer-ul pentru loialitate si blandete. Pointer-ul a fost inclus in dezvoltarea rasei pentru finetea mirosului. Dogul german a fost adaugat pentru a-i conferi marimea, Irish wolfhound pentru instinctul de vanator, dogul de Bordeaux pentru falcile puternice si marele de Pirinei pentru blana alba, matasoasa.

Din toate aceste rase provine magnificul vanator, cunoscut astazi ca dogul argentinian. Fratii au inceput definitivarea rasei cu 10 femele si au introdus masculii care se potriveau standardelor pe care ei le fixasera pentru noua rasa. In 1928, Antonio a conceput primul standard al rasei. In 1956, din nefericire, Antonio a fost ucis si nu a mai apucat sa-si vada visul implinit. Agustin a preluat afacerea si a mutat sediul din Cordoba in Esquel, oras localizat in Pantagonia, in sudul Argentinei. Fiind ambasadorul Argentinei in Canada, Agustin a folosit aceasta oportunitate pentru a raspandi rasa in intreaga lume.

In cele din urma, dupa 50 de ani de activitate asidua, fratii Martinez au reusit sa creeze o rasa magnifica cu aptitudini pentru vanatoare, luarea urmei si un caine de paza si protectie vigilent. In 1985, dogul argentinian in cele din urma ajunge in Statele Unite.
Aspectul exterior si dimensiunile

Dogul argentinian da impresia unui caine bine conformat si musculos, impunator si elegant. Ca idee, rasa este similara unui pit bull alb, de talie mare. Dogul argentinian este un caine elagant cu conformatia unui mastiff, cu maxilare puternice, urechile clupate (scurtate) si cu un cap masiv cu botul scurt si puternic. Ochii Dogului argentinian sunt de culoare inchisa, negri sau caprui, cu o expresie care indica inteligenta si vigilenta. Trufa este intotdeauna neagra, iar parul care acopera botul este scurt, des si matasos.

Inaltimea la nivelul greabanului este de 61-69 cm, iar greutatea corporala este de 36-45 kg.
Personalitatea

Dogul argentinian are un temperament echilibrat. Rasa este prietenoasa, dar isi va proteja feroce familia daca simte pericolul. Dogul argentinian, de obicei, accepta alte animalute, in special, daca acestea sunt supuse si prietenoase. Din nefericire, dogul argentinian si-a creat o reputatie de caine agresiv, fiind prohibit in cateva state.

Dogul argentinian nu este un caine care se adreseaza proprietarilor incepatori si neexperimentati. Aceasta rasa necesita o socializare timpurie si un dresaj adecvat pentru a fi ascultator si supus.
Relatiile cu familia si casa

Dogul argentinian poate fi un caine de companie prietenos si iubitor. Sunt loiali familiei si paznici excelenti ai caminului lor. Socializarea precoce este importanta pentru a-si dezvolta o legatura puternica cu membrii familiei lor. Dogul argentinian este o rasa care se maturizeaza tardiv si care trebuie sa creasca alaturi de celelalte animalute din casa dumneavoastra pentru a invata sa le accepte ca membrii ai familiei.

Dresajul

Agresivitatea acestor caini poate constitui o problema, de aceea trebuie sa fie atent si intens socializati cu alti caini, de la o varsta timpurie. Nu trebuie tinuti cu un alt caine de acelasi sex. De asemenea, nu trebuie tinuti in compania pisicilor sau a altor animale mici de casa, decat daca au fost crescuti impreuna cu acestea.

Avand o vointa puternica si un temperament independent, dar totodata fiind foarte inteligent, Dogul Argentinian isi va respecta stapanul, dar acesta trebuie sa fie ferm, staruitor si demn de incredere. Datorita stramosilor sai care erau caini de vanatoare, Dogul Argentinian va fi permanent intrigat de mirosurile incitante din jurul sau , de aceea, trebuie ca atentia sa sa fie mentinuta prin dresaj , mereu asupra stapanului.

Aspecte particulare

Datorita reputatiei sale din luptele de caini, aceasta rasa este sub restrictii legislative stricte in marea Britanie si in alte tari. Legea cainilor periculosi data in 1991, mentioneaza cele trei rase, si anume Fila Brasiliero, Dogul Argentinian si TossaInu Japonez ca fiind total interzise de a aparea in locurile publice. O a patra rasa de caini, Pit Bull Terrier-ul American este permis numai in conditiile unor restrictii severe. Trebuie sa fie inregistrat, castrat, tatuat, microcipat, trebuie sa aiba asigurare, nu poate fi inmultit , nu poate fi importat, iar in public trebuie sa poarte botnita si sa fie tinut in lesa si insotit de o persoana de peste 16 ani.
Boli si afectiuni curente

Torsiunea (dilatatia) gastrica este o afectiune brusca ce pune in pericol viata animalului asociata umplerii stomacului cu aer si torsionarii acestuia.

Displazia de sold este o malformatie a articulatiei coxofemurale ce are ca rezultat durerea, schiopatura si artrita consecutiva.

In plus, Dogul argentinian este predispus surditatii.

Durata medie de viata a Dogului argentinian este intre 10-11 ani.

[Irina]

Voi mai pune date si maine...

[Irina]

Dog German

Numit si Marele Danez (Great Dane) este un excelent companion, dar, datorita marimii sale,acest caine necesita un spatiu extins pentru a trai si a face miscare. Dogul German este un caine remarcabil, extraordinar, splendid, magnific. Puternic si elegant, rasa este adesea cunoscuta ca "Uriasul Gentil".
Istoricul si originea

Marele Danez (Dogul German) este o rasa veche al carui aspect exterior il deoasebeste fata de alti membrii ai raselor de talie gigantica, utilitari, fiind cunoscut ca „Apollo al tuturor cainilor". La fel ca si in cazul altor rase, istoricul Marelui Danez este dubios. Imaginea unui caine foarte similar ca infatisarecu Marele Danez de astazi, este gravata pe o moneda greceasca ce dateaza dinainte de 36 i.Hr. Se crede ca in 407 i.Hr., German Gaul-ul si parti din Italia si Spania, au fost invadate de alani (populatie asiatica), care si-au adus dulaii puternici. In cele din urma, ciobanescul irlandez si buldogul englez au fost utilizati in crearea acestei rase, iar rasa si-a castigat popularitatea ca un excelent caine de vanatoare pentru mistreti.
Marele Danez este cunoscut sub nume diferite in intreaga lume. Este cunoscut ca mastiff-ul german si Grand Danois, etc. Desi, exista o mica disputa in ceea ce priveste originea germana a Marelui Danez, englezii au ales sa-l numeasca dupa numele sau frantuzesc de Grand Danois. In Germania, in special, unde aceste animale magnifice, capabile sa dovedeasca ursi si mistreti erau foarte pretuite, s-a inceput un program de selectie. Cainii obtinuti erau incrucisati cu ogarii irlanderi. In ciuda faptului ca sunt denumiti „danezi" in limba engleza, acesti caini nu au nici o legatura cu Danemarca. In 1885, Clubul „Marele Danez" din Anglia s-a infiintat, iar pana in 1891, Clubul „Marelui Danez" din America se organizeaza, rasa standard fiind atestata. Din acest moment, rasa Marele Danez a devenit bine cunoscuta in intreaga lume. American Kennel Club recunoaste Marele Danez ca rasa apartinand clasei utilitarilor.
Unele dintre calitatile acestei rase sunt: luarea urmei (caini detectivi, copoi), sunt caini de paza si caini de transport (carausi) buni.

Grupa: Mastiff sau a utilitarilor (AKC).
Rasa este recunoscuta de urmatoarele organizatii si oficii internationale: CKC, FCI, AKC, UKC, KCGB, CKC, ANKC, NKC, NZKC, CCR, APRI, ACR.
Aspectul exterior si dimensiunile

Marele Danez, cu talia si eleganta sa impresionanta, este caracterizat ca „Apollo" al cainilor. Este un caine de talie gigantica, care imbina nobletea cu robustetea si forta cu eleganta. Capul Marelui Danez trebuie sa fie mai mult lung decat lat, cu o alura expresiva si un stop frontal accentuat. Ochii sunt de marime medie, de culoare inchisa (caprui, negri), rotunzi si dispusi adanc in orbite, cu o expresie inteligenta. Negrul trebuie sa apara intotdeauna pe marginea libera a pleoapelor si in coloratia sparncenelor Marelui Danez. Trufa este toata neagra, exceptie facand varietatile Blue si Arlechin. Urechile pot fi cupate sau necupate. Daca sunt cupate, urechile sunt lungi, ascutite si stau ridicate. Daca sunt necupate, urechile atarna in jos, pe partile laterale ale capului. Dantura permanenta, de un alb imaculat, formeaza o muscatura in care arcadele dentare se suprapun in brate de foarfeca. Gatul este lung si musculos. Membrele anterioare sunt perfect drepte, iar coapsele sunt musculoase si bine definite. Laba piciorului are forma rotunda si se termina cu unghii de culoare inchisa. Coada Marelui Danez este lunga si conica spre coapsa datorita corpului muscular, ajungand pana la nivelul gambei. Marele Danez are un par lucios, moale, subtire, des si scurt. Roba se intalneste in urmatoarele varietati vargata (dungata), cafenie, albastruie, neagra, Boston si Arlechin, Merle, precum si in alte nuante. Varietatea Merle este rezultatul obisnuit in urma imperecherii exemplarelor din varietatea Arlechin, dar nu este o varietate recunoscuta si acceptata, inca.

Greutatea la mascul poate fi intre 54-90 kg, iar la femela 45-59 kg.
Inaltimea la nivelul greabanului este de 76-86 cm la mascul si de 71-81 cm la femela. Exemplarele de talie si mai mare sunt si mai apreciati.
Personalitatea

Marele Danez este inzestrat cu noblete si curaj, cu rezistenta si rapiditate. Sunt animale prietenoase, agere si demne de incredere, loiale, echilibrate, dar pot fi sperioase si agresive daca sunt provocate de om sau alt animal.
Nu latra mult si devine agresiv doar atunci cand circumstantele o impun. Calitatile sale il fac un bun caine de paza.
Unii indivizi sunt agresivi in mod nativ, in special cu cainii de acelasi sex.
Relatiile cu familia si casa

Marele Danez este bland si devotat familiei sale. Rasa este atenta, afectuoasa si prietenoasa, calitati ce fac din ea o rasa de caini excelent de protectivi care se comporta cu tact. Marele Danez este un bun companion, dar sunt masivi si necesita spatiu extins pentru o viata obisnuita si miscare.

Se va adapta sa traieasca si intr-u apartament daca nu va fi privat de timpul adecvat pentru miscare. Este relativ inactiv in interiorul domiciliului si se va fi multumit daca i se va asigura o curte mai mare.

Usor de remarcat, prietenos, dragalas si afectuos, Dogul German este jucaus si tolerant cu copiii. Indrageste usor pe toata lumea si simte nevoia de a fi in jurul oamenilor.
Este tolerant cu alti caini, daca este crescut alaturi de acestia inca din copilarie.
Dresajul

Marele danez are un temperament echilibrat, prietenos, astfel ca veti resusi sa-l educati relativ usor cu un dresaj docil, adecvat. Unele exemplare pot fi putin mai dificil de dresat.
Din nefericire, datorita educatiei sarace si a dresajului slab, Marele Danez si-a capatat reputatia de a avea un temperament irascibil, tafnos. Cu o socializare adecvata si antermanent, Marele Danez poate reusi in grupele de dresaj specific.
Datorita taliei sale uriase, Dogul German trebuie dresat complet cat este inca tanar pentru a putea fi maleabil si usor de controlat cand va fi adult. Trebuie educat sa nu atace oamenii si, in special, copiii.

Aspecte particulare

Marele Danez este un caine cu par scurt, moale si des care necesita sa fie periat zilnic cu o perie din par de porc pentru a le mentine roba lucioasa. Imbaierea acestui urias este o sarcina grea, neplacuta care poate fi inlocuita printr-o ingrijire adecvata, zilnica.

Unghiile trebuie mentinute curate si ingrijite (curatate, scurtate, etc.). Dogul German naparleste moderat si nu in exces.

Marele Danez nu necesita o ingrijire aparte. La acesti caini trebuie radiografiate din timp soldurile (articulatiile coxo-femurale), deoarece Marii Danezi sunt predispusi problemelor la nivelul soldurilor. Pana la varsta de un an sunt predispusi fracturilor, datorita unei fragilitati osoase juvenile.

Sunt caini ce necesita multa miscare si cel putin o plimbare lunga pe zi.

Boli si afectiuni curente

Nu sunt caini care traiesc foarte mult.

Torsiunea (dilatatia) gastrica este o afectiune brusca ce pune in pericol viata cainelui, asociata umplerii stomacului cu aer si torsionarii acestuia.

Displazia de sold este o malformatie a articulatiei coxofemurale ce are ca rezultat durerea, schiopatura si artrita consecutive.

Hipotiroidismul apare atunci cand glanda tiroida nu functioneaza adecvat. In lipsa unei cantitati suficiente de hormone tiroidian, imbolnavirea se poate produce.

Cataracta determina o pierdere a transparentei normale a cristalinului. Afectiunea se poate produce la unul sau la ambii ochi si poate conduce in timp de pierderea vederii.

Entropionul este o afectiune a pleoapelor ce implica rasucirea spre interior a marginii libere a acestora. Genele de la nivelul marginii libere a pleoapelor irita suprafata globului ocular, putand duce la probleme mult mai grave.

Glaucomul este o afectiune grava si dureroasa care determina cresterea presiunii intraoculare. Poate conduce la orbire daca nu este tratat la timp.

Osteosarcomul este un cancer al oaselor.

Valvulopatia cronica reprezinta o deteriorare progresiva a valvulelor cordului, care poate conduce la zgomote cardiace supraadaugate si insuficienta cardiaca.

Megaesofagul reprezinta o dilatare anormala a esofagului. Cauza este adesea necunoscuta, iar animalele afectate frecvent regurgiteaza alimentele putand dezvolta o pneumonie prin aspiratie.

In plus, Marii Danezi sunt predispusi la surditate, acnee, leziuni ale cozii si cateva boli osoase, incluzand osteodistrofia hipertrofica, instabilitatea vertebrala cervicala, displazia de cot si osteocondroza.

Speranta de viata la Marele Danez (Dogul German) este intre 9-10 ani, desi unii pot trai pana la 12-13 ani.

[Irina]

Bulldog american

Bulldog-ul American este un caine indesat, cu aspect puternic. Tipul Johnson este mai mare, cu botul mai scurt, fata de tipul Scott. Totusi, majoritatea bulldogilor moderni sunt o combinatie a celor 2 tipuri. Este un caine mai inalt pe picioare , mai agil si mai rapid decat Bulldog-ul Englez.

Istoric si origine

Primii bulldogi erau folositi in luptele sangeroase de caini. Unii dintre acestia erau emigranti, impreuna cu stapanii lor, din Anglia, in America. Rasa are la origine Bulldog-ul Englez, dar are o personalitate mai indarjita si o talie mai mare, avand picioarele mai lungi, este mai agil si mai rapid decat acesta.

Rasa exista azi datorita eforturilor lui John D. Johnson din Summerville ,Georgia. Acesta, intors din Al-II-lea Razboi Mondial, a fost foarte dezamagit de disparitia aproape completa a acestor caini, ca si a Mastiff-ului Englez . Atunci a luat decizia sa adune tot ce era mai bun si ce a mai gasit prin sudul rural al Americii si sa-i salveze de la disparitie. El s-a ocupat de inmultirea acestor caini mai mult decat oricine altcineva din lume, si tatal sau fiind crescator al acestor rase de caini. Acum este un batran in varsta de 80ani, dar acesti caini au existat intotdeauna in familia sa. El este singurul caruia rasa ii datoreaza existenta sa astazi, fara eforturile sale, ar fi disparut.

Bulldog-ul American este folosit ca si caine de paza, de vanatoarea de ursi , mistreti, veverite si chiar ratoni. Au fost antrenati chiar sa pazeasca turmele de vite si sa le adune de pe pasuni. Fermierii pretuiesc foarte mult acesti caini, datorita rezistentei, inteligentei, instinctului de protejare si a capacitatii lor de munca. Unii Bulldogi Americani, talentati, sunt caini de vanatoare, de paza, de urmarire, chiar si de tractiune.

Aspect exterior si dimensiuni

Bulldog-ul American este un caine indesat, cu aspect puternic. Tipul Johnson este mai mare, cu botul mai scurt, fata de tipul Scott. Totusi, majoritatea bulldogilor moderni sunt o combinatie a celor 2 tipuri. Este mai inalt pe picioare , mai agil si mai rapid decat Bulldog-ul Englez. Unele exemplare pot face salturi foarte inalte prin aer.

Este un caine foarte voinic, robust, cu cap mare , cu falci foarte puternice. Desi puternic, este foarte agil si se misca cu usurinta. Pieptul este larg, gatul foarte musculos, bine prins de cap si trunchi. Capul este patrat, larg, cu obrajii musculosi , cu o cuta intre ochii rotunzi. Botul foarte puternic are forma unei cutii. Stopul este foarte bine definit si adanc. Dentitia trebuie sa fie completa, solida cu muscatura in foarfece si sa calce perfect. Urechile pot fi purtate lasat sau pot fi cupate si purtate drept. Ochii pot avea orice culoare, dar este de preferat sa fie de nuanta inchisa. Trufa este neagra sau cenusie. La cainii cu trufa neagra, buzele trebuie sa fie de asemenea negre, desi sunt permise si cele roz. Buzele trebuie sa fie cazute, largi. Osatura trenului anterior trebuie sa fie puternica, densa, cu razele osoase drepte . Trenul posterior trebuie sa fie musculos si cu razele osoase foarte largi. Coada este jos-prinsa, groasa la baza, se subtiaza treptat spre varf, terminandu-se ascutit. Parul acestui caine este scurt, aspru, de culoare alb complet, sau in diferite combinatii de alb cu pete maro, roscat sau aramiu. Scheletul robust si puternic , foarte compact, este in general mai greu si mai dens la masculi, dar ceva mai fin, mai rafinat la femele. Talia este cuprinsa intre 55-70 cm la masculi si 52-65 cm la femele, cu o greutate de 32-54 kg masculii si 27-45 kg femelele.

Personalitate

Bulldog-ul American nu trebuie sa fie excesiv de timid sau agresiv cu oamenii si este de preferat ca acest caine sa nu manifeste o agresivitate exagerata fata de alti caini . Ca si temperament, Blldog-ul American nu trebuie confundat niciodata cu American Stafordshire Terrier-ul sau cu American Pit-Bull Terrier-ul. El este un caine curajos si hotarat. Alert si increzator in fortele proprii, acest caine , iubeste copiii si este recunoscut pentru actele sale de eroism pentru stapanul sau. Acesti caini s-au luptat cu cainii salbatici, cu taurii si chiar cu focul.

Se spune ca a te lupta cu acesti caini, e ca si cum te-ai lupta cu un animal care poseda capul unui aligator si corpul unui piton. Totusi, atunci cand sunt chemati de stapan, se supun imediat. Nu e de mirare ca se spune despre ei ca ar avea o adevarata tarie de caracter, devotament total si dragoste adevarata.

Relatiile cu familia si casa

Bulldog-ul American poate fi un excelent caine de familie, in ciuda reputatiei sale. Un Bulldog American este fericit, jucaus, prietenos si servil cu familia si dragut cu strainii, daca ajunge sa cunoasca persoanele straine de familie. Sunt destul de puternic atasati de copii, totusi, nefiind constienti de forta lor, trebuie supravegheati cand sunt in preajma copiilor mici. Este un caine ce se ataseaza puternic de stapan si familia acestuia, dar datorita puternicului instinct de a-si proteja teritoriul, tinde sa aiba o atitudine dominanta, de aceea are nevoie de un stapan puternic, ferm, dar cinstit.

Dresajul

Datorita puternicelor instincte de aparare si protectie, acest caine trebuie socializat de timpuriu si dresajul de supunere de asemenea trebuie inceput devreme. De asemenea, trebuie obisnuiti de mici cu alti caini si cu persoanele straine, pentru a putea fi controlati cand ajung la maturitate. Unele exemplare pot fi agresive cu alti caini si rezervate cu strainii. Au nevoie sa fie tot timpul inconjurati de lume, pentru a fi cu adevarat multumiti si fericiti. Acesti caini au nevoie de spatiu pentru a-si descarca energie, de aceea, ar fi perfect sa fie tinuti intr-o casa cu o curte, pentru a avea spatiu de alergat. Nu sunt intotdeauna foarte bine crescuti cu pisicile, sau alte animale mici de casa, dar socializati de mici cu acestea , cresc sansele sa accepte aceste animale pe langa ei. Tind sa fie incapatanati in timpul dresajului, dar, odata dresati, tind sa se supuna stapanului si sa ii fie credinciosi.

Aspecte particulare

Exista 2 linii distincte de bulldogi americani, si anume, linia Clasica/ Johnson (bully) si linia Standard/ Scott (performance), care sunt de multe ori, gresit confundate cu varul secundar al bulldog-ului, si anume Pit Bull Terrier-ul American, datorita aspectului fizic, dar si cu rudele sale europene, mai mici ca talie, datorita numelui. Dar Bulldog-ul American este o rasa diferita de acestea doua, el fiind un caine mult mai masiv, in comparatie cu Bulldog-ul Francez sau cu cel englez, aducand totusi cu vechiul Bulldog Englezesc. Bulldog-ul American Standard se aseamana cu rasele de Pit-Bull destul de mult, mai ales in ceea ce priveste conformatia musculoasa si atletica.

Boli si afectiuni curente

Ca si alte rase de caini de talie mare, este predispus la aparitia displaziei de sold. Media de viata este de pana la 16 ani.

[Irina]

Cane Corso

Cane Corso este o rasa masiva, care nu prezinta pielea cutata, caracteristica altor mastiffi. Prezinta un cap mare si lat cu urechi care pot fi scurtate si lasate sa atarne ca doua triunghiulete, pe langa cap. Cane Corso are ochi rotunzi, nici prea mari si nici prea mici distantati.

Istoricul si originea

Cane Corso este un caine impunator, care seamana cu un mastiff, dar nu prezinta pielea cutata tipica a altor rase de mastiff. Cane Corso este un caine de paza puternic si eficient.

Cane Corso, de asemenea cunoscut ca si mastiff-ul italian, este considerat a fi o rasa de caini straveche, a carui istorie incepe de la cainii molosi ai romanilor. O alta rasa considerata a proveni din molos este mastiff-ul neapolitan, un caine de talie mai mica si cu un colorit al blanii mai inchis decat Cane Corso. Dintre cele doua rase, Cane Corso este mai rapid si mai agil. Mastiff-ul Neapolitan este cunoscut pentru forta sa.

In afara de faptul ca este un caine descendent al molosului roman, Cane Corso este, de asemenea, considerat ca fiind o remodelare, o recreatie a ciobanescului italian, cunoscut si sub numele de Cane di Macellaio, un caine care, initial, a cunoscut popularitatea in Sicilia. Se stie ca numele cane corso are la origine cuvantul cohors, care inseamna pazitorul curtii.

In timpurile medievale, cainii din rasa Cane Corso erau utilizati la prinderea vanatului de talie mare si la luptele de caini. Din momentul in care nu au mai fost utilizati la vanatoare, cainii Cane Corso au fost intrebuintati ca pastori, avand rolul de a mana animalele la pasunat. Cane Corso este un protector extrem de eficient atat al vitelor, cat si al familiei sale.

Cane Corso nu a aparut in Statele Unite pana in 1987, cand primii caini au fost adusi in New Jersey. De-a lungul anilor, popularitatea lor a crescut, dar aceasta rasa de caini este inca rara si nu este recunoscuta de catre American Kennel Club.

Aspectul exterior si dimensiunile

Cane Corso este un caine de rasa masiv, care nu prezinta pielea cutata, caracteristica altor mastiffi. Prezinta un cap mare si lat cu urechi care pot fi scurtate si lasate sa atarne ca doua triunghiulete, pe langa cap. Cane Corso are ochi rotunzi, nici prea mari si nici prea mici distantati. Ochii de culoare inchisa sunt preferati la aceasta rasa, dar culoarea ochilor corespunde culorii blanii, de la negru la caprui. Blana acestor caini este scurta si deasa, fiind prezenta in urmatoarele varietati: negru, negru-rosu, castaniu, cafeniu, albastru si dungat cu pete albe prezente pe piept, gat, obraz si varfurile degetelor. Coada este, de obicei, scurtata pana la o treime din lungimea sa naturala.

Adultul de Cane Corso prezinta o inaltime medie la nivelul umarului de 64-68 cm la mascul si de 60-64 cm la femela. Greutatea corporala este in jur de 45-50 kg la mascul si de 40-45 kg la femela.

Personalitatea

Cainii Cane Corso au o peronalitate puternica, dominanta si pot fi agresivi cu strainii. Socializarea timpurie a acestor caini este puternic recomandata. Aceasta rasa trebuie stapanita de catre proprietari cu experienta si nu este recomandat persoanelor care nu-l pot controla. Cane Corso este un caine foarte inteligent si loial familiei sale.

Relatiile cu familia si casa

Un Cane Corso bine dresat si sociabil poate fi un companion canin minunat. Sunt caini de casa excelenti, in ciuda taliei lor. Cane Corso este pasnic si tacut pana in momentul in care este perturbat de strainii nedoriti. Sunt caini de paza foarte buni, care-si adora familia. Cane Corso se intelege cu copiii pe care ii cunoaste, devenind prietenos si protector cu acestia.

Dresajul

Cane Corso este o rasa foarte usor de dresat. Sunt caini inteligenti si energici, fiind bucurosi sa le indeplineasca stapanilor toate cerintele. Trebuie sa fie struniti cu fermitate si perseverenta, iar socializarea timpurie este absolut necesara. Crescut si educat adecvat, Cane Corso este un urias gentil si iubitor. Fara dresaj, cainele Cane Corso are potentialul de a deveni agresiv si amenintator, caracteristici ale majoritatii mastiff-ilor. Rasa este un protector nativ si un caine de paza.

Aspecte particulare

Un caine Cane Corso nedresat si nesocializat poate fi dificil de controlat. Indiferent daca este foarte bine dresat, lui Cane Corso nu trebuie sa i se permita sa hoinareasca liber si trebuie tinut in lesa cand este in public. Blana sa scurta si deasa nu necesita o ingrijire speciala pentru a o mentine curata si lucioasa. Perierea periodica a acestor caini este suficienta.

Boli si afectiuni curente

Torsiunea (dilatatia) gastrica este o afectiune brusca ce pune in pericol viata cainelui, asociata umplerii stomacului cu aer si torsionarii acestuia. Displazia de sold este o malformatie a articulatiei coxofemurale ce are ca rezultat durerea, schiopatura si artrita consecutiva. Durata medie de viata a cainilor cane corso este de circa 9-11 ani.

[Maria212212]

Fiindca au aparut certuri minore o voi ruga pe Irina sa aleaga unul dintre membrii care vor sa puna ghicitoriCaci ea si-a facut bine treaba...

[Irina]

Fiindca au aparut certuri minore o voi ruga pe Irina sa aleaga unul dintre membrii care vor sa puna ghicitoriCaci ea si-a facut bine treaba...

Cine vrea xD

[Irina]

Schnauzer Urias

Pentru multe persoane, Schnauzer-ul este considerat cainele de companie ideal pentru familie. Existent in diferite marimi, Schnauzer-ul este un companion constiincios si curajos, precum si protector. Cu barba lor clasica si lungile lui sprancene, aceast caine de rasa este usor de recunoscut in toata lumea.



Relatiile cu familia si casa

Schnauzer-ul este un caine perfect pentru familie si este destul de tolerant cu copii. Acesti caini sunt adesea circumspecti cu starinii si isi vor proteja familia prin alertarea proprietarilor in ceea ce priveste prezenta vreunui intrus.

Dresajul

Schnauzer-ii tind a fi caini independenti si nu tolereaza antrenamentul sever, dur sau mustrarile. Sunt usor de antrenat, atata timp cat sunt utilizate tehnici cu recompensare. Schnauzer-ul urias este adesea antrenat pentru a fi caine de paza sau supraveghetor.

Aspecte particulare

Schnauzer-ii uriasi sunt caini inteligenti care se plictisesc usor, iar, daca sunt lasati singuri pentru perioade prelungite de timp, acesti caini pot dezvolta un comportament distructiv.

Schnauzer-ul urias poate deveni agresiv, daca nu a fost socializat adecvat de timpuriu.

In ideea mentinerii blanii lor curata si neincalcita, neincurcata, perierea si tunderea frecventa sunt necesare. Vizitele acestui caine la frizer sunt de asemenea necesare pentru mentinerea aspectului clasic Schnauzer-ilor de la nivelul fetei.

Boli si afectiuni curente

Displazia de sold este o malformatie a articulatiei coxofemurale ce are ca rezultat durerea, schiopatura si artrita consecutiva.

Hipotiroidismul apare atunci cand glanda tiroida nu functioneaza adecvat. In lipsa unei cantitati suficiente de hormone tiroidian, imbolnavirea se poate produce.

Degenerarea retiniana progresiva este o afectiune care determina degenerarea celulelor nervoase de la nivelul retinei. Boala, de obicei, debuteaza la cainii in varsta si poate duce la orbire.

Epilepsia este o afectiune a sistemului nervos care se dezvolta intre varsta de 2-5 ani.

Cataracta determina o pierdere a transparentei normale a cristalinului. Afectiunea se poate produce la unul sau la ambii ochi si poate conduce in timp de pierderea vederii.

Criptorhidismul este o tulburare manifestata prin lipsa migrarii unuia sau a ambelor testicule in scrot.

Urolitiaza este o tulburare care afecteaza tractul urinar a acestor caini, avand ca rezultat formarea pietrelor la nivelul vezicii urinare.

Diabetul este o boala a pancreasului asociata unei productii insuficiente de insulina.

Pancreatita reprezinta inflamatia pancreasului determinand diminuarea apetitului, stari de voma si durere abdominala.

In plus, Schnauzer-ul este predispus la infectii ale vezicii urinare (cistite) si dermatite alergice. Masculii necastrati pot dezvolta tumori ale celulelor Sertoli, iar Schnauzer-ul urias este susceptibil la torsiune (dilatatie) gastrica.

Torsiunea (dilatatia) gastrica este o afectiune brusca ce pune in pericol viata cainelui, asociata umplerii stomacului cu aer si torsionarii acestuia.

Durata medie de viata a Schnauzer-ului urias este de 10-12 ani.

[Irina]

Ciobanesc de Pirinei

Denumit si Great Pyrenees este considerate una dintre cele mai vechi rase naturale si unii considera ca aceasta rasa dainuieste din jurul anului 3000 i.Hr. Marele de Pirinei are aspectul unui urs alb de talie mare. Cu blana sa dubla si instinctele native de protector, aceasta rasa este atat un paznic excelent pentru turmele de oi, cat si un buna companion.

Relatiile cu familia si casa

Ciobanescul de Pirinei este foarte fericit cand simte ca este o parte a familiei. Nu se simte bine daca este mutat in diferite case sau familii. Sunt caini prudenti cu strainii si au tendinta de a-si face prieteni mai greu, dar cand isi fac unul, este clar ca este pentru toata viata. Daca nu sunt crescuti cu alti caini, Ciobanestii de Pirinei ii pot ataca pe aceia care incearca ca le incalce domeniul. Din moment ce acest caine este de talie mare, el necesita un proprietar puternic si cu experienta. Aceasta rasa nu necesita multa miscare, dar este cel mai fericit intr-o casa cu o curte mare, ingradita.

Dresajul

Ciobanescul de Pirinei este un caine protector nativ, dar necesita un dresaj pentru a fi supus. Pentru a preveni dezvoltarea agresivitatii, aceasta rasa trebuie sa socializeze de timpuriu, inca din copilarie.

Aspecte particulare

Ciobanescul de Pirinei este un caine ce poate intimida prin talia si atitudinea sa si nu este foarte primitor cu strainii care ii incalca domeniul. Unii dintre ei au tendinta de a latra excesiv, daca nu sunt corectati de timpuriu. Daca este tinut, initial, afara, unii au tendinta de a sapa gropi. Ca si in cazul altor rase similare, Ciobanesul de Pirinei saliveaza, baloseste abundent.

Aceasta rasa de caini au o blana formata dintr-un par lung, care trebuie periata cel putin o data pe saptamana pentru a preveni incurcarea acesteia. Intr-adevar, au tendinta sa naparleasca semnificativ.

Boli si afectiuni curente

Cardiopatia se produce atunci cand valvele cordului nu mai functioneaza corespunzator. Fara tratament, se poate produce insuficienta cardiaca.

Torsiunea (dilatatia) gastrica este o afectiune brusca ce pune in pericol viata cainelui, asociata umplerii stomacului cu aer si torsionarii acestuia.

Displazia de sold este o malformatie a articulatiei coxofemurale ce are ca rezultat durerea, schiopatura si artrita consecutiva.

Alimentatia necorespunzatoare determina la acesti caini aparitia eczemei umede.

Otitele, dermatitele alergice si displazia de cot pot aparea, de asemenea. Ciobanescul de Pirinei este, de asemenea, susceptibil la cateva tipuri de cancer. In plus, desi acestea nu apar in mod frecvent, urmatoarele afectiuni au fost semnalate:

Demodecia poate apare la catei sau la caini adulti.

Surditatea a fost semnalata la Ciobanescul de Pirinei. Epilepsia este o afectiune a sistemului nervos care se dezvoltab intre varsta de 2-5 ani.

Entropionul este o afectiune a pleoapelor ce implica rasucirea spre interior a marginii libere a acestora. Genele de la nivelul marginii libere a pleoapelor irita suprafata globului ocular, putand duce la probleme mult mai grave.

Durata medie de viata la cainii sin rasa Ciobanesc de Pirinei este circa 8-10 ani.

[Irina]

Ciobanesc de Berna

Uimitor de aristocratic, Ciobanescul de Berna este unul dintre cei mai atractivi caini utilitari elvetieni, cu roba lor neagra sclipitoare , cu insemne ilustre. Roba acestui caine este moale si matasoasa, cu un subpar gros, abundent.

Istoric si origine

Uimitor de aristocratic, Ciobanescul de Berna este unul dintre cei mai atractivi caini utilitari elvetieni, cu roba lor neagra sclipitoare , cu insemne ilustre. Roba acestui caine este moale si matasoasa, cu un subpar gros, abundent.

Originile acestei rase pot fi urmarite pana in urma cu 2000 ani, cand romanii au invadat Elvetia, pe atunci acesti caini serveau la manarea turmelor de animale, dar ca si caini de paza. Cainii romani, de tip mastiff, au fost probabil incrucisati cu cainii autohtoni ciobanesti, care erau foarte bine adaptati conditiilor climatice vitrege ale Alpilor Elvetieni. Ciobanestii de Berna erau pe atunci folositi si la tractarea carelor ce transportau tesaturi sau produse de bacanie dintr-un sat in altul. Din anul 1800, aceasta rasa aproape a disparut, datorita cresterii interesului pentru rasa Saint Bernard si a lipsei de preocupare pentru realizarea unui program de crestere si inmultire corespunzatoare a acestor caini.

Aceasta situatie s-a mentinut pana la inceputul secolului trecut, cand chinologul elvetian Herr Franz Schertenlieb a inceput sa colinde locurile stravechi in care fusese creata aceasta rasa si a gasit ultimii caini izolati pe vaile Alpilor. El a inregistrat un oarecare succes, mai ales in regiunea Durrbcah, din Berna. A mai fost ajutat de profesorul Albert Heim, de la Universitatea din Zurich. Multumita lor, Ciobanescul de Berna a revenit pe firmament ca si rasa. Initial, acesti caini erau cunoscuti sub numele de "Gelbbackler" (in traducere, obraji galbeni), sau mai simplu, "Durrabachler".

Azi, deoarece ei provin din intreg tinutul Bernei, nu numai din Durrbach, in 1908, clubul deja infiintat al rasei, i-a schimbat denumirea in Ciobanesc de Berna. De la acea data, aceasta rasa a avut o mare cautare in Elvetia, pe continentul european dar si in America, unde a fost recunoscut oficial, in 1936. Canada urmeaza exemplul celorlalte tari si pastreaza denumirea rasei, pe care o si recunoaste oficial in 1970. Cu toate acestea , acesti caini sunt inca destul de rari in Anglia.

Aspect exterior si dimensiuni

Sunt caini puternici, robusti, cu schelet masiv, umeri puternici , cu mers echilibrat, cu pasul lung. Ajung la talia de adult in jurul varstei de 15 luni. Talia este cuprinsa intre 58-66 cm la femele, cu o greutate de 32-46 kg si 64-70mc masculii, cu o greutate de 37-54 kg. Capul este puternic, cu craniul lat, cu o usoara cuta pe frunte si un stop bine definit. Falcile sunt puternice, cu muscatura completa, in foarfece. Ochii sunt migdalati , de culoare caprui inchis. Urechile sunt medii ca marime, prinse sus, aduse usor inainte in atentie. Gatul acestui caine este puternic, musculos, de lungime medie , prins de umerii puternici si oblici printr-un greaban sters.

Trunchiul acestui caine este compact, nu foarte lung, cu pieptul larg si spatele puternic, drept. Membrele anterioare trebuie sa fie drepte , musculoase. Membrele posterioare sunt puternice, largi, musculoase, cu grasetul bine angulat. Labele picioarelor sunt scurte, compacte, rotunde . Coada este stufoasa, ajungand pana sub jaret, ridicata in alerta, dar niciodata deasupra liniei spinarii. Culoarea robei este intotdeauna negru lucios, cu botul alb si pata alba pe frunte, pieptul de asemenea alb, ca si labele si varful cozii. O culoare vie aramie sau cafenie separa albul de negru, ca si albul de pe picioare si obraji.

Personalitate

Ciobanestii de Berna sunt caini foarte placuti, ca si companioni, inteligenti, dornici sa faca pe placul omului, relativ usor de dresat. Ei sunt prieteni pe viata, sunt caini foarte loiali stapanului si pot avea probleme in acomodarea cu un stapan nou, dupa varsta de 18 luni. Sunt caini increzatori in fortele proprii, alerti, foarte buni paznici. Sunt putin prietenosi cu strainii. Nu sunt excesiv de agresivi sau de timizi.

Relatiile cu familia si casa

Sunt caini cu o personalitate placuta, carora le place sa fie inclusi in toate aspectele vietii de familie, fiind companioni foarte placuti. Sunt caini afectuosi, rabdatori si foarte buni cu copiii, pe care ii vor proteja daca este necesar. Au nevoie sa fie in preajma oamenilor si sa li se acorde atentie. Vor latra pentru a semnaliza aparitia vizitatorilor, dar apoi se vor aseza linistiti la locul lor. Socializati de pui cu alte animale de casa, inclusiv cu pisicile, le vor accepta fara probleme. Uneori pot fi dominanti cu alti caini.

Dresajul

Dresajul se poate face cu usurinta, cata vreme cainii sunt tineri. Daca nu se vor dresa de la o varsta timpurie, acesti caini vor deveni violenti, greu de controlat care vor avea impresia ca pot face numai ceea ce vor ei. Sunt caini sensibili, de aceea dresajul trebuie facut cu blandete.

Aspecte particulare

Este necesara perierea zilnica sau daca nu , macar o data pe saptamana, datorita robei abundente si lungi. O atentie deosebita trebuie acordata periajului zilnic mai ales in perioada naparlirii. Este necesara imbaierea sau curatarea blanii cu sampon uscat. Durata medie de viata a acestui caine este de 6-8 ani, fiind in scadere in ultimii ani, de la 10-12 ani. Clubul American al Ciobanescului de Berna a intreprins un studiu asupra sanatatii acestei rase, asupra unui numar de 1332 caini. Media de viata a acestora a fost de 7.2 ani. Cancerul este unul dintre principalele motive ale mortalitatii Ciobanescului de Berna, in intreaga lume, astfel , multe caini din aceasta rasa mor la o varsta tanara, de 3-4 ani.

Boli si afectiuni curente

Ciobanescul de Berna sufera de multe probleme de sanatate, de aceea screeningul ascendentei puilor este obligatoriu. Susceptibilitatea la imbolnaviri este de asemenea mare. Exista o serie destul de mare de maladii genetice care afecteaza acesti caini, in egala masura cu care sunt afectate alte rase pure de caini.

Una dintre cele mai cunoscute si discutate maladii este displazia de sold. Aceasta in unele cazuri se poate manifesta usor, fara schiopatura, dar in alte cazuri, poate debilita complet cainele, devenind vizibila de la varsta de 6 luni in sus. Studiile au demonstrat ca , din pacate, caini indemni de displazie, pot produce descendenti displazici. Displazia de sold se poate diagnostica prin efectuarea radiografiilor de bazin, specifice, care trebuie interpretate de un veterinar calificat si specializat pe aceasta problema.

O alta maladie este displazia de umar, termen folosit pentru a descrie cateva afectiuni care afecteaza articulatia umarului cainelui. Semnele clinice ale bolii, respectiv schiopatura de diferite grade poate aparea de la varsta de 5 luni, sau chiar la maturitate. Diagnosticul se pune de asemenea pe baza examenului radiologic.

Osteocondrita disecanta, este o boala a cartilajelor articulare, care poate duce la modificari artritice la nivelul articulatiilor acestui caine. Panosteita este o boala a oaselor lungi ale membrelor, care afecteaza in mod uzual puii de la 5-8 luni, pana la 2 ani. Boala produce durere si schiopatura, care poate fi intermitenta, cronica si se poate muta de la un picior la altul. Diagnosticul se pune tot pe baza examenului radiologic.

Entropionul si ectropionul (rasucirea pleoapelor spre interior, respectiv spre exteriorul globului ocular) este o afectiune oftalmologica, de asemenea cu determinism genetic care afecteaza rasa. Cataracta de diferite tipuri a fost semnalata destul de frecvent in cazul Ciobanescului de Berna.

Dilatatia si torsiunea gastrica apar frecvent la acest caine, datorita conformatiei toracelui si cavitatii abdominale.

Alergiile, mai ales cele de natura alimentara sunt si ele in topul bolilor caracteristice Ciobanescului de Berna. Mai pot apare relativ frecvent hipotiroidismul, Boala Von Willebrand (o coagulopatie, care se manifesta prin sangerari greu de controlat in cazul plagilor sau interventiilor chirurgicale ), stenoza sub-aortica , boala autoimuna ( ce se poate manifesta prin meningite aseptice foarte greu de diagnosticat si tratat).

Cancerul reprezinta poate cea mai mare provocare , atat pentru medicii veterinari, cat si pentru crescatorii acestor caini. In cazul Ciobanescului de Berna exista cel putin 2 tipuri de cancer care sunt transmisibile genetic, si anume mastocitomul, sau cancerul celulelor mastocitare si histiocitomul malign. Un studiu efectuat in anul 2000 arata ca 50% din cazurile de mortalitate au fost datorate cancerului.

[Irina]

Schnauzer Pitic

Schnauzer-ul pitic este un caine ce apartine grupei terrier-ilor in cadrul clasificarii facute de American Kennel Club. Pentru multe persoane, Schnauzer-ul este considerat cainele de companie ideal pentru familie. Existent in diferite marimi, Schnauzer-ul este un companion constiincios si curajos, precum si protector. Cu barba lor clasica si lungile lui sprancene, aceasta rasa de caini este usor de recunoscut in toata lumea.

Istoricul si originea

Schnauzer-ul este un caine originar din Germania si se imparte in Schnauzer-ul pitic, Schnauzer-ul standard si Schnauzer-ul urias. Dintre aceste trei talii, Schnauzer-ul standard este considerat prototipul, fiind cel mai vechi. Chiar daca aceste tipuri de Schnauzer par a fi similare, toate sunt considerate rase separate.

Toti Schnauzer-ii se crede ca s-au dezvoltat in regatele Wurttemberg si Bavaria, iar Schnauzer-ul standard a fost intalnit peste tot in aceste regate incepand din cel putin 1492. Picturile acelei ere descriu Schnauzer-ul ca un companion al gospodariei. Cainele nu era doar o parte a familiei, dar era utilizat la prinderea sobolanilor si la pazirea carelor in piete.

Schnauzer-ul pitic este cea mai nou si cea mai mica rasa dintre cele trei enumerate anterior si a fost conceput ca un caine de casa. Se crede ca aceasta rasa pitica s-ar fi creat prin incrucisarea Schnauzer-ului standard cu Affenpinscher-ii sau pudelii (caniche-ul).

Inainte de 1910, Schnauzer-ul nu era cunoscut in afara Germaniei. Dupa primul Razboi Mondial, rasa a devenit cunoscuta in intreaga lume. In timpul razboiului, Schnauzer-ul urias a fost utilizat in politie si ca mesager.

Astazi, Schnauzer-ul urias este utilizat in unele zone ale lumii ca si caine politist sau de paza. Schnauzer-ii standard si pitic sunt animale de companie indragite, de familie. Schnauzer-ul pitic este inregistrat in grupa Terrier-ilor in American Kennel Club.

Aspectul exterior si dimensiunile

Schnauzer-ul este un caine robust, compact. Toate taliile prezinta o roba deasa, sarmoasa cu sparncene groase, arcuite, mustati si barba. Cea mai frecvent intalnita coloratie a robei este cea sare cu piper, dar si cea neagra este, de asemenea, prezenta. In Germania, negrul este culoarea cea mai intalnita la acesti caini.

In Germania, majoritatea Schnauzer-ilor au urechile cupate, dar in Statele Unite, se intalnesc Schnauzer-i atat cu urechile cupate, cat si necupate. Urechile necupate stau ridicate la nivelul capului, iar varful le cade inainte.

Inaltime acestui caine la nivelul greabanului este de 30-36 cm, iar greutatea corporala este, in medie, 5-7 kg.

Personalitatea

Toti Schnauzer-ii sunt caini inteligenti, demni de incredere. Sunt foarte protectivi cu familia lor si sunt caini de supraveghere buni.

Relatiile cu familia si casa

Schnauzer-ul este un caine perfect pentru familie si este destul de tolerant cu copii. Sunt adesea circumspecti cu starinii si isi vor proteja familia prin alertarea proprietarilor in ceea ce priveste prezenta vreunui intrus.

Dresajul

Schnauzer-ii tind a fi caini independenti si nu tolereaza antrenamentul sever, dur sau mustrarile. Sunt usor de antrenat, atata timp cat sunt utilizate tehnici cu recompensare.

Aspecte particulare

Schnauzer-ii uriasi sunt caini inteligenti care se plictisesc usor.

In ideea mentinerii blanii lor curata si neincalcita, neincurcata, perierea si tunderea frecventa sunt necesare. Vizitele la frizer sunt de asemenea necesare pentru mentinerea aspectului clasic Schnauzer-ilor de la nivelul fetei.

Boli si afectiuni curente

Hipotiroidismul apare atunci cand glanda tiroida nu functioneaza normal. In lipsa unei secretii suficiente de hormon tiroidian , afectiunea mentionata se poate produce. Degenerarea retiniana progresiva este o afectiune care determina degenerarea celulelor nervoase de la nivelul retinei. Boala, de obicei, debuteaza la cainii in varsta si poate duce la orbire. Epilepsia este o afectiune a sistemului nervos care se dezvolta intre varsta de 2-5 ani. Cataracta determina o pierdere a transparentei normale a cristalinului. Afectiunea se poate produce la unul sau la ambii ochi si poate conduce la orbirea animalului. Criptorhidismul este o tulburare manifestata prin lipsa migrarii unuia sau a ambelor testicule in scrot. Urolitiaza este o tulburare care afecteaza tractul urinar avand ca rezultat formarea pietrelor la nivelul vezicii urinare. Diabetul este o boala a pancreasului asociata unei productii insuficiente de insulina. Pancreatita reprezinta inflamatia pancreasului determinand diminuarea apetitului, stari de voma si durere abdominala. Suntul portosistemic este o malformatie a circulatiei sangvine asociata ficatului. Sangele este suntat departe de ficat, avand ca rezultat acumularea toxinelor sangvine si, consecutiv, inrautatirea starii generale a cainelui. In plus, Schnauzer-ul este susceptibil infectiilor vezicii urinare si dermatitelor alergice. Masculii necastrati pot dezvolta tumori ale celulelor Sertoli. Durata medie de viata a Schnauzer-ului pitic este de 14-16 ani

[Irina]

Pinscher pitic

Pinscher-ul pitic este un caine inteligent si plin de viata. Pinscher-ul pitic este un caine mare in interiorul unui corp de caine mic. Este energic, amuzant si inteligent si nu este versiunea mai mica a Doberman-ului Pinscher.

Istoricul si originea

Pinscher-ul pitic este un caine originar din Germania de cateva secole in urma, si desi arata ca un Doberman Pinscher pitic, nu este inrudit cu acesta. Pinscher-ul pitic este, in realitate, o rasa mai veche decat Doberman-ul Pinscher. Rasa a fost creata in urma imperecherii diferitelor rase incluzand ogarul italian, pinscher-ul german si teckelul si a fost initial utilizat pentru vanarea sobolanilor din grajdurile de vite. Se pare ca ogarul italian s-a utilizat la ameliorarea rasei, pentru a-i conferi aspectul miniatural, uscativ, cu picioare lungi si subtiri. Denumirea cainelui vine de la cuvantul "pinscher" care in limba germana inseamna "terrier".

Popularitatea Pinscher-ului pitic a crescut in Germania spre sfarsitul anilor 1800 si la inceputul anilor 1900. Pana in 1920, pinscher-ii pitic si-au facut aparitia in Statele Unite in urma importurilor. Pana in 1925, Pinscher-ul pitic este acceptat de catre American Kennel Club ca membru al grupei Toy (caini de "jucarie", caini de companie). Astazi, agilitatea si personalitatea acestui caine il fac un companion minunat si fascinant. Calitati: agilitate, caine de paza bun.

Grupa: Terrier sau Toy (AKC). Rasa este recunoscuta de urmatoarele organizatii si oficii internationale: CKC, FCI, AKC, UKC, KCGB, ANKC, NKC, NZKC, APRI, ACR.

Aspectul exterior si dimensiunile

Pinscher-ul pitic este un caine de talie mica, compact, musculos aratand similar unei versiuni mai mici a Doberman-ului Pinscher. Ochii sunt ovali, luciosi si de culoare inchisa. Botul este rectiliniu, lung, iar urechile sunt purtate ridicate, putand fi cupate sau nu. Linia spinarii este fie la acelasi nivel, fie este inclinata usor spre membrele posterioare. Coada cainelui este purtata ridicat si scurtata, iar picioarele sunt mici, similare felinelor. Picioarele din fata sunt drepte, iar pintenii anexati lor se amputeaza. Parul este scurt si lucios, putand fi roscat, negru si cafeniu sau ciocolatiu. Cainele prezinta un neobisnuit mers intepat.

Adultul prezinta o inaltime la greaban de circa 25-30 cm la mascul si de 25-28 cm la femela si o greutate de 4-5 kg la mascul si de circa 4 kg la femela.

Personalitatea

Pinscher-ul pitic este un caine plin de viata si intelient. Foarte jucaus si curajos, Pinscher-ul pitic este uneori foarte incapatanat. Are tendinta de a latra mult, in special, cand simte apropierea vreunui strain. Pinscher-ii sunt caini loiali stapanilor lor, fiind destul de protectivi. Acesti caini nu trebuie rasfatati prea mult pentru ca au tendinta de a deveni tirani. Pinscher-ii invata foarte repede. Veti fi uimiti ce repede va va intelege si asculta. Este indicat ca Pinscher-ul sa socializeze din copilarie atat cu alti caini, cat si cu oamenii. Trebuie sa acordati o atentie deosebita deprinderii Pinscher-ului dumneavoastra sa nu-si faca nevoile in casa, cercetand meticulos spatiile care-i sunt accesibile pentru a sesiza la timp murdaria facuta de acesta, mustruluindu-l pentru a intelege ca nu i se accepta asemenea lucruri. Altfel, va intelege ca sunteti perfect de acord sa-si faca necesitatile in casa, ulterior, fiind greu de dezobisnuit. Adesea, Pinscher-ul este denumit "regele jucariilor". Fiti atenti ca acest "catelus" are tendinta sa mestece obiecte mici pe care le poate inghiti. Nu il hraniti in exces.

Relatiile cu familia si casa

Pinscher-ul pitic este un caine bun pentru persoanele care locuiesc in apartamente. Sunt caini destul de activi in interiorul caminului, dar nu necesita o curte mare, daca sunt plimbati suficient. Daca sunt lasati singuri intr-o curte ingradita, asigurati-va ca gardul care imprejmuieste curtea nu poate fi penetrat, deoarece Pinscher-ul pitic va incerca sa evadeze pentru a se alatura din nou familiei sale. Pinscher-ul isi iubeste familia si ii place sa fie in centru atentiei si sa ia parte la activitatile familiale.

Este un caine loial si destul de posesiv cu familia sa, ceea ce il face un caine de paza bun. Rasa poate fi agresiva sau mai degraba suspicioasa cu strainii, daca nu socializeaza adecvat in copilarie. Unele exemplare pot fi foarte agresive cu alti caini, dar sunt, in general, tolerante cu alte animale de companie si cu copiii, atata timp cat acestia nu sunt sacaitori.

Dresajul

Pinscher-ul pitic este un caine inteligent si usor de educat si dresat cu rabdare si perseverenta. Daca nu este dresat sa fie supus, pinscher-ul pitic poate deveni incapatanat, recalcitrant, neascultator si independent.

Aspecte particulare

Pinscher-ului pitic nu-i place sa fie lasat singur, fara a avea nimic de facut. Sunt caini inteligenti si necesita o stimulare mentala pentru a preveni aparitia comportamentelor deviate, distructive.

Pinscher-ul nu necesita prea multa miscare, dar trebuie sa li se asigure periodic posibilitatea de a alerga si de a se juca.

Blana sa neteda, deasa, scurta si aspra este usor de intretinut. Perierea si pieptanarea cu o perie din par de porc se vor efectua periodic si cu o frecventa crescuta in perioadele de naparlire. Imbaierea sau samponarea blanii acestor caini se va efectua numai cand este strict necesar. Parul rupt poate fi inlaturat cu o carpa umeda, inmuiata in apa calduta. Pinscher-ul naparleste moderat, sezonier. Datorita taliei lor mici si a blanii scurte, pinscher-ul pitic trebuie protejat de frig.

Boli si afectiuni curente

Pinscher-ul pitic este, in general, un caine foarte sanatoas, cu minime griji de ordin medical.

Entropionul este o afectiune a pleoapelor ce implica rasucirea spre interior a marginii libere a acestora. Genele de la nivelul marginii libere a pleoapelor irita suprafata globului ocular, putand duce la probleme mult mai grave.

Degenerarea retiniana progresiva este o afectiune care determina degenerarea celulelor nervoase de la nivelul retinei. Tulburarea poate duce la orbire.

Cataracta determina o pierdere a transparentei normale a cristalinului. Poti vedea o coloratie alba, de aspect tulbure la nivelul pupilei, care este in mod normal neagra. Afectiunea se poate produce la unul sau ambii ochi si poate conduce la orbire.

Maladia Legg-Calve Perthes, o afectiune a articulatiilor coxofemurale, determina durere si schiopatura consecutive.

Discopatia cervicala este o afectiune a discurilor cervicale de la nivelul gatului ce determina durere semnificativa.

Diabetul zaharat este o boala a pancreasului asociata productiei insuficiente de insulina.

Pinscher-ul pitic este, de asemenea, predispus la epilepsie, luxatie patelara si surditate.

Durata medie de viata a Pinscher-ului pitic este de peste 15 ani.

[Irina]

Newfoundland - Terra Nova

Newfoundland-ul sau Terra Nova are o lunga istorie ca si companion al oamenilor. Caine utilitar, Newfoundland este adesea utilizat in operatiunile de salvare din apa. Newfoundland-ul este un protector al familiei, de talie mare, un caine dragalas si afectuos, un confident si, uneori, un salvator.
Istoricul si originea

Originea acestei rase, asemeni altora, este intens disputata. Unii spun ca Terra Nova provine din cainii-ursi de origine scandinava, iar altii sunt de parere ca din molossi adusi de vikingi. Nu este exclus ca “reteta” sa fi cuprins si ceva sange de Leonberger, Ciobanesc de Berna sau Caine de munte de Pirinei.

“Tara de bastina” a rasei Terra Nova este considerata a fi insula cu acelasi nume (Terra Nova sau Newfoundland), din vestul Canadei. Primii europeni care au pus piciorul pe aceasta insula, in jurul anului 1000, au fost vikingii condusi de Leif Erikson. Apoi, in 1497, navigatorul italian Giovanni Cabota redescopera insula, in timp ce explora coastele peninsulei Labrador. Astfel, Terra Nova a devenit colonie engleza (in 1946 a fost declarata provincie canadiana) si a inceput sa fie un important “punct de lucru” pentru pescarii din intreaga lume, in special pentru cei francezi si englezi. Bogatia ei cea mai importanta erau bancurile de moruni, atat de numeroase incat Terra Nova a fost supranumita Insula Morunilor.

Ei bine, acum va intrebati cum si cand niste caini care se incadreaza perfect in tipul molossoizilor de munte au aparut si s-au inmultit pe o insula fara munti?

Specialistii sunt de acord ca Terra Nova este o rasa foarte veche. Desi pe insula s-au descoperit scheletele unor caini gigantici, datand din secolul al V-lea dupa Hristos, se pare ca, totusi, rasa nu este originara din Newfoundland. O speculatie rezonabila se bazeaza pe legenda lui Leif Erikson, despre care se spune ca ar fi avut la bordul corabiei sale un caine mare, negru, semanand cu Terra Nova, pe nume Oolum; iar rasa ar fi rezultatul imperecherii acelui exemplar cu cainii indienilor de pe insula. In sprijinul acestei teorii se mentioneaza si faptul ca, pana pe la inceputul secolului al XIX-lea, existau in Norvegia niste caini mari, negri, folositi la vanatoarea de lupi si ursi.

Prima descriere a rasei dateaza din 1732: “Cainele-urs din Newfoundland este de dimensiuni foarte mari si este foarte vigilent; ocupatia sa este sa pazeasca curtea sau casa, si are o voce ca un tunet”.

Pe de alta parte, este foarte posibil ca Newfoundland-ul sa fi evoluat din molossii cu par lung adusi pe insula de marinarii europeni, incepand cu secolul al XV-lea (de exemplu, pescarii basci au adus exemplare de Caine de Pirinei). Avand in vedere ca distanta dintre Asia si Alaska este foarte mica, nu trebuie neglijata nici teoria ca Terra Nova este rezultatatul incrucisarii unor Dogi de Tibet (veniti din Asia) cu cainii de tip lupoid ai indienilor.

Cainii Terra Nova erau nelipsiti de pe vasele de pescuit ce porneau in larg din provincia canadiana de la care provine numele rasei. Ridicat la rangul de industrie locala, pescuitul a reprezentat intotdeauna un domeniu in care acest caine urias, dar abil, s-a remarcat. Misiunea sa consta in tractarea navoadelor pe mare, urmata de aducerea acestora inapoi la bordul ambarcatiunii, dupa capturarea prazii. La fel de eficient pe uscat ca si in apa, Newfoundland-ul era suficient de puternic pentru a indeplini si rolul de salvamar sau pentru a sparge gheata, capacitatea pulmonara permitandu-i sa inoate pe distante lungi si sa tina piept curentilor oceanului. La sfarsitul unei zile de munca, toata incarcatura era transportata, tot cu ajutorul cainilor, in oras. Alte asemenea exemplare canine asigurau livrarea laptelui la domiciliu sau primirea corespondentei in intreaga insula. Aceste patrupede erau cea mai ieftina si eficienta “mana de lucru”.

Multi caini au fost importati din insula Terra Nova de catre englezi. Asadar, acestia au atras repede atentia chinofililor englezi. Cei de talie mai mica, excelenti aportori si inotatori, au fost “recalificati” drept caini de vanatoare si s-au transformat in actualii Labradori. Cei mari s-au raspandit din Anglia spre intreaga Europa de Vest si au cucerit inimile unor personalitati precum Napoleon, regele George al III-lea, lordul Byron si Richard Wagner. Multi nobili isi luau asemenea caini mari pentru ca erau “ornamentali” si, datorita caracterului lor vesel si “bonom”, erau ideali tovarasi de joaca ai copiilor si chiar babysitteri. Ce imperecheri au facut crescatorii englezi, daca si ce alte rase britanice au folosit, nu se stie. Cert este ca selectia a inceput pe la jumatatea secolului al XIX-lea si, in scurt timp, avand la baza cainii mari adusi din Newfoundland, s-au fixat caracteristicile actualului Terra Nova.

In aceeasi perioada, somptuoasa roba neagra a Newfoundland-ului a inceput sa castige tot mai multi adepti, in timp ce popularitatea celei alb-negru sa scada. Si in Statele Unite, cainii din Terra Nova erau la mare pret si chiar au stat la baza obtinerii unei alte rase: Chesapeake Bay Retriever. Primele exemplare de Terra Nova prezentate intr-o expozitie si-au facut aparitia la Birmingham, in 1860, spre incantarea spectatorilor. Pictorul sir Edwin Landseer a ales un exemplar alb-negru drept model pentru a realiza un celebru tablou. El dorise ca aceasta panza sa fie un omagiu adus tuturor cainilor Terra Nova care, de-a lungul timpului, au salvat mii de oameni de la inec. Dupa aproape un secol de la moartea pictorului, o rasa de caini a primit numele Landseer in memoria lui. Aceasta rasa a fost obtinuta de catre chinologii germani, in cursul secolului al XX-lea, pornind de la exemplare de Terra Nova de colorit alb-negru (precum cel din tabloul lui sir Landseer). Si astazi, necunoscatorii pot usor confunda Landseer-ul cu un Terra Nova alb-negru. La o privire mai atenta (sau citind standardele), se pot observa, insa, diferente esentiale intre cele doua rase: coloritul Landseer-ului este strict alb-negru (si, fata de Terra Nova, are o alta repartitie a culorilor), proportional, este mai usor si mai putin masiv, are picioarele mai inalte.

Cele mai frumoase cuvinte care s-au scris vreodata despre acest devotat slujitor al omului, au fost ale lordului George Gordon Byron – poate cel mai mare dintre poetii romantici englezi. " Acest epitaf a fost scris pe piatra de mormant a cainelui sau, Boatswain, care s-a nascut in Terra-Nova, in mai 1803, si a murit la Newstead, in 18 noiembrie 1808 : "In acest loc se afla ramasitele unei fiinte care era frumoasa fara sa fie vanitoasa, era puternica fara sa fie dispretuitoare, era curajoasa fara sa fie violenta si avea toate celelalte virtuti ale omului, dar fara sa aiba si viciile lui."

Terra Nova a fost printre primele rase recunoscute de catre Kennel Clubul englez, in 1873. Primul exemplar de Terra Nova a fost inscris in cartea de origini franceza in anul 1885. In 1886, s-a redactat primul standard si succesul international nu a intarziat. Europa, dar si America, au fost cucerite de acest urias prietenos, care avea de partea sa atat fizicul placut si impunator, cat si aptitudinile de lucru si temperamentul minunat. De mai multe decenii, cel mai numeros efectiv de Terra Nova se afla in SUA, unde rasa este alintata cu porecla Newfie (prescurtarea de la Newfoundland). In ceea ce priveste Europa, cel mai puternic club al rasei este cel italian (SAT - Societa' Amatori Terranova). De asemenea si clubul danez detine un loc fruntas. In ultimul timp, podiumurile europene si mondiale au fost cucerite de examplare superbe ce provin din Ungaria.

In 1996, FCI a hotarat ca Terra Nova este o rasa canadiana si a inlocuit standardul elaborat de englezi cu cel nou, canadian. Diferentele dintre cele doua standarde au fost minime (cel canadian este mai detaliat), insa disputele intre chinologii de pe cele doua maluri ale Atlanticului nu au intarziat sa apara. Principala polemica a ultimului deceniu opunea partizanii tipului american (mai compact, cu o miscare mai degajata, dar avand capul mai “butucanos”, gen Saint Bernard), aparatorilor tipului englez traditional de Terra Nova, care este mai armonios, dar nu se misca la fel de bine. Din fericire, datorita septelului european, aceasta polemica si-a pierdut sensul.

Incepand cu anii ’80 europenii au importat numeroase exemplare de mare valoare de pe continentul nord-american si multi crescatori s-au orientat dupa tipul american de Terra Nova.

Newfoundland-ul este un caine utilitar, fiind folosit atat pe teren, cat si in apa. Cainii Newfoundland sunt intensiv utilizati in operatiunile de salvare din apa si, mai putin, la ajutarea pescarilor la tractarea si transportarea pachetelor grele. American Kennel Club a acceptat Newfoundland-ul ca rasa in 1979.
Aspectul exterior si dimensiunile

Citind standardul ne imaginam un caine impresionant care degaja forta, curaj si demnitate. Proportiile bune sunt foarte importante. Newfoundland-ul are o blana dubla impermeabila. Parul de acoperire este gros, de lungime medie si drept. Subparul este moale si foarte des.

Terra Nova prezinta mai multe varietati de culoare: negru, maro si alb-negru (cele recunoscute de FCI – Federatia Chinologica Internationala). Negru, culoarea traditionala, trebuie sa fie uniforma, desi usoare nuante de bronz sunt acceptate. Marcajele albe pe piept, barbie, degete si/sau varful cozii sunt de asemenea acceptate. Culoarea maro cuprinde toate nuantele de la ciocolatiu la bronz. Marcajele albe pe piept, barbie,degete si/sau varful cozii sunt acceptate si la culoarea maro. Un Terra Nova alb-negru are blana alba cu marcaje de culoare neagra. Capul tipic este negru sau negru cu alb pe bot, cu sau fara o dunga alba ce se intinde de la bot pana intre ambii ochi. Pe spate se remarca o zona in forma de sa, tot de culoare neagra. Regiunea fesiera (pana spre coada) este de asemenea neagra. Partile corpului ramase sunt de culoare alba si pot sa prezinte o bifare minima. In expozitii, exemplarele unicolore cu marcaje de alta nuanta in afara de alb sunt descalificate. Culorile recunoste de catre AKC (American Kennel Club) sunt de asemenea negru, alb-negru, maro, dar si gri, care nu este acceptata de FCI. In America Terra Nova alb-negru este cunoscut sub denumirea de Landseer, in timp ce in Europa Landseer-ul este cu totul alta rasa, foarte diferita de Terra Nova.

Un pui de Terra Nova creste cu o viteza rapida. Inaltimea (la greaban) medie pentru cainii adulti este de 71 cm la masculi si 66 cm la femele. Greutatea aproximativa a masculilor este de 68 kg, iar a femelelor de 54 kg. Se prefera exemplarele de talie mare, dar nu in detrimentul armoniei formelor, al calitatii generale, al fortei sau al miscarii.

Desi Newfoundland-ul pare a fi la prima vedere un caine linistit, de fapt, el este destul de activ. Ii place si necesita exercitiu fizic zilnic. Caracteristicile lui reunesc forta si curajul iesite din comun, cu blandetea si echilibrul. Companion rabdator si afectuos, Terra Nova este nascut pentru a trai in mijlocul familiei. Terra Nova are un singur tel in viata: sa fie alaturi de stapanul pe care il adora. V-ati putea gandi ca, pentru oricine isi doreste un caine mare, de familie, Terra Nova este alegerea ideala. De vreme ce Newfoundland-ul a demonstratat de-a lungul timpului un simt puternic de responsabilitate, este potrivit pentru a tine companie copiilor de orice varsta, demonstrand un comportament cu mult mai tolerant decat alte rase. Totusi, cei mici nu ar trebui lasati niciodata singuri langa caine, deoarece pot fi usor loviti in joaca din cauza dimensiunilor unui Terra Nova. De asemenea nici un Terra Nova nu ar trebui sa fie “chinuit” de catre un copil. Niciodata sa nu lasati un copil sa urce pe spatele unui pui in crestere sau al unui adult. Terra Nova nu e cainele care sa traiasci la distanta de familie, asa ca nu trebuie lasat sa traiasca singur, uitat intr-un padoc, caci lipsa de dragoste si de atentie il provoaca suferinta. Pe de alta parte, un Terra Nova se adapteaza foarte usor schimbarii caminului sau la orice varsta, cu conditia de a primi aceeasi afectiune si ingrijire.

In ceea ce priveste paza, este putin probabil ca un Terra Nova sa inceapa sa maraie, el se va baza mai mult pe talia sa impunatoare pentru a trasmite un mesaj intrusului nedorit. Este tipic ca un Newfoundland sa ramana neclintit intre familia sa si orice dusman. Nu va ameninta, ci va ramane intr-o pozitie ce indica ca se afla la datorie. Orice caine, alt animal, copil sau vizitator care nu are intentii rele va fi primit cu prietenie de catre un Terra Nova Terra Nova este suficient de inteligent pentru a recunoaste o situtie periculoasa. De-a lungul timpului s-au inregistrat numeroase cazuri in care cainii au salvat oameni de scurgeri de gaze, incendii si alte pericole. Sunt foarte cunoscuti pentru instinctul lor de a salva oamenii de la inec, de aceea unii sunt dresati in acest sens, obtinand adevarate performante. Au atata curaj, incat si din elicopter in apa, ca adevaratii salvamari.

Cei care vor un asemenea companion trebuie sa se gandeasca foarte bine inainte de a se repezi sa-si cumpere puiul. Putine fiinte sunt mai dragalase decat un pui de Newfie, dar sunteti, oare, pregatiti fizic, mental si financiar pentru a creste un caine urias? Inainte de a achizitiona puiul, ar trebui sa petreceti mai mult timp informandu-va si invatand cat mai multe despre rasa. Sunt multe posibilitati de a va educa in acest sens: vizitand expozitiile chinologice, canise, si cel mai important, comparand cainii intre ei de fiecare data cand aveti posibilitatea.

Achizitia oricarui caine trebuie sa fie o decizie de familie facuta cu intentia de a pastra cainele pe o perioada indelungata. Daca va indoiti cat de putin de posibilitatea de a creste un Terra Nova, mai bine nu va luati unul. Avand un Terra Nova va trebui sa-i dedicati ani buni din viata dumneavoastra, primind in schimb ce-i drept, mult mai mult decat ati investit…

Grija pentru noul membru al familiei

Durata medie de viata a unui Terra Nova este de aproximativ 10 ani. Cu o ingrijire responsabila si adecvata, puteti descoperi ca Terra Nova este un caine puternic si robust. Problemele intalnite la puii de Terra Nova sunt de cele mai multe ori cauzate de lipsa de experienta a noilor proprietari. Metoda corecta de a incepe este de a achizitiona un pui sanatos si sa-l pastrati in felul acesta prin vizite regulate la medicul veterinar si o mancare de buna calitate. O carte despre rasa sau cu ingrijirea generala a unui caine este o investitie buna.

Aveti grija ca puiul sa nu topaie, sa nu sara prea mult si nici sa se joace pe suprafete alunecoase: oasele si articulatiile lui nu sunt pregatite pentru eforturi prea mari si pot fi afecatate permanent. Pana la varsta de 18 luni, un “june” nu trebuie sa faca prea mult efort fizic. Indiferent de varsta, este interzis ca un Terra Nova sa alerge sau sa se antreneze dupa ce a mancat sau cand este foarte cald.
Personalitatea

Newfoundland-ii sunt calmi, echilibrati si companioni devotati. Nu sunt cunoscuti ca si caini care latra excesiv. Sunt caini de paza protectori, dar nu agresivi. Sunt considerati caini foarte curajosi, iar cutezanta lor este legendara.

Majoritatea cainilor Terra Nova adora sa inoate. Este un exercitiu excelent pentru ei intrucat le intareste musculatura fara a le suprasolicita articulatiile. Posibilitatea de a inota il va face cu adevarat fericit.

Un Newfoundland saliveaza destul de des. Ce-i drept, mult mai putin decat un St. Bernard de exemplu, dar cand afara este cald, cand alearga sau se joaca, cu siguranta vor saliva mai mult.

In ciuda blanii sale abundente, un Terra Nova se adapteaza si la o temperatura mai ridicata, insa trebuie sa-i oferiti cainelui cat mai multa umbra si apa proaspata. In climatele calde, blana exterioara ramane, insa subparul are o tendinta mai mare de a naparli.

Un Terra Nova care doarme afara trebuie sa dispuna de un padoc ferit de curent, cu podea de lemn. Suprafata minima a unui padoc ar trebui sa fie de 6 mp (2x3), insa catelul ar trebui lasat mai mult liber in curte in timpul zilei.

Parul lui nu este greu de intretinut, dar trebuie pieptanat si periat periodic. Operatia consuma ceva timp, mai ales in perioadele de naparlire. Un Newfoundland naparleste cel putin odata pe an. Toaletajul este foarte important, intrucat parul mort trebuie scos, altfel acesta va forma pasle. Majoritatea exemplarelor naparlesc foarte mult in primavara, si apoi din nou in toamna.

Deoarece Terra Nova are pielea grasa, este predispus la aparitia otitelor si trebuie sa-i curatati urechile cat mai des.

Este foarte tipic sa auzim pe cei care nu cunosc rasa spunand: ”Vai, Doamne, cu siguranta mananca extrem de mult!”. Un Terra Nova adult este un caine mai putin mancacios in comparatie cu alte rase, avand un metabolism foarte lent. Fiind un caine atat de mare, trebuie sa primeasca o alimentatie corecta, atat cantitativ, cat si calitativ. Alimentatia incorecta va compromite definitiv dezvoltarea puiului. Consultati-va cu crescatorul in aceasta privinta, intrucat el va poate sfatui cel mai bine ce hrana sa alegeti, datorita anilor de experienta in hranirea cainilor Terra Nova. Cantitatea de mancare de care are nevoie un Terra Nova nu este proportionala cu greutatea, ci cu talia si activitatea sa. Ratia unui pui de 8 saptamani va fi impartita in 4 mese pe zi; dupa varsta de 6 luni, aceasta va fi impartita in 3, iar un adult trebuie sa primeasca ratia impartita in 2 mese. Niciodata sa nu ingrasati puiul in perioada de crestere, mai degraba pastrati-l usor slabut. Supraalimentand puiul nu il vom face sa creasca mai mare decat acesta este programat din punct de vedere genetic, ci numai ii vom cauza probleme cu oasele si articulatiile. Un adolescent supraponderal are toate sansele sa devina displazic. Ingrasand un Terra Nova prea mult, la orice varsta, ii reducem considerabil durata de viata si ii putem cauza probleme de sanatate. Cantitatile de hrana indicate pe sacii de mancare sunt in general mult prea mari pentru Terra Nova.
Relatiile cu familia si casa

Newfoundland-ul se intelege bine cu copiii si cu alte animale de companie datorita temperamentului lui echilibrat si inteligentei. Acest caine necesita un volum semnificant de spatiu datorita taliei sale mari, motiv pentru care este posibil sa nu fie un caine de companie bun pentru persoanele care detin pentru prima data un caine.
Dresajul

Chiar daca este bland si docil, Newfoundland-ul va fi obligatoriu educat. Dresajul si disciplina sunt elemente indispensabile pentru dezvoltarea unui psihic armonios.Fiind niste caini inteligenti Terra Nova se dreseaza foarte usor. Daca folositi hrana ca rasplata si incurajarile, puiul va fi “un scolar” cu multa vointa. Puteti consulta un dresor inainte sau va puteti documenta cu ajutorul cartilor, revistelor, materialelor video, articolelor de pe internet.
Afectiuni frecvente



Avand in vedere greutatea considerabila si osatura puternica specifica, in cazul acestei rase se constata frecvent afectiuni osteoarticulare cu determinism genetic.

Displazia de sold, caracterizata prin neconcordanta dintre cele doua suprafete articulare, a femurului si a cavitatii acetabulare, este rezultatul asocierii unor factori genetici cu conditii de mediu extern favorizante, fiind diagnosticata cu certitudine prin examen radiologic. In functie de gravitatea modificarilor articulare depistate prin acest examen, displazia poate fi de mai multe grade (de la A, adica absenta modificarilor patologice, pana la gradul E, ce reprezinta un caz sever de displazie).

Displazia de cot este o anomalie localizata la articulatia cotului. Simptomatologie: de la afectarea usoara a articulatiei, manifestata clinic prin jena in deplasare dupa eforturi prelungite, pana la manifestari din cele mai grave cu limitarea miscarii, schiopatura severa, durere si chiar producere de sunete de rupere la nivelul articulatiei in timpul mersului. Simptomatologia poate fi diferita, in functie de efortul depus de animal, deoarece greutatea animalelor creeaza presiuni la nivelul suprafetelor articulare, unde, din cauza efortului, cartilajele pot suferi modificari culminand cu procese degenerative ce se pot extinde la nivelul oaselor. Astfel, efortul produs de alergare, sarituri sau coborare poate agrava leziunea. Tratamentul vizeaza ferirea cateilor de efort, supravegherea administrarii calciului si a proteinelor in exces; in ultima instanta, cand leziunile sunt grave, trebuie sa se intervina chirurgical. Indivizii afectati nu vor fi imperecheati, fiind exclusi de la reproductie.

Tinand cont ca aceasta rasa se caracterizeaza printr-un ritm de crestere foarte rapid, o atentie deosebita trebuie acordata modului de hranire si evitarii suprasolicitarilor fizice in perioada de dezvoltare a puilor (la fatare, un pui cantareste 600 de grame, la 10 saptamani ajunge la greutatea de 10 kg, iar la 8-9 luni depaseste 50 de kg).

Stenoza aortica (SAS) este determinata de ingustarea orificiului aortic, care determina dificultati in golirea ventricului stang in aorta, in timpul sistolei ventriculare. Suflul determinat de vibratiile orificiului stramtorat va aparea in timpul sistolei si seamana cu un zgomot de razatura. Stenoza aortica poate fi depistata cel mai devreme la varsta de 7-8 saptamani, insa diagnosticul de certitudine se pune dupa varsta de 16 saptamani pe baza auscultatiei si, in primul rand, pe interpretarea electrocardiogramei. Pulsul va fi lent, regulat, cu amplitudine mica si cu tensiune mare. La palparea zonei de proiectie cardiaca se percepe un soc cardiac putermic dat de bataile inimii, asemanator cu lovitura unei bile in bolta. Tulburarile functionale nu apar atat timp cat cordul se mentine hipertrofiat. Este insa de preferat ca animalele afectate sa nu depuna mult efort.

Cistinuria este o afectiune urinara, caracterizata prin formarea calculilor de cisteina (un aminoacid) la nivelul vezicii urinare sau al rinichilor, si apare ca urmare a unor dereglari in transportul cisteinei in rinichi, producandu-se eliminarea aminoacidului in urina. Precipitarea si formarea calculilor de cisteina sunt favorizate de pH-ul acid al urinei. Boala a fost diagnosticata mai frecvent la masculi, intre 3-5 ani, manifestandu-se clinic prin uriniri frecvente, cu sange, imposibilitate de urinare (uneori) tot la masculi, infectii secundare etc. Pe baza testului ADN pot fi depistati din timp atat purtatorii cat si indivizii afectati.

Dilatatia gastrica este o afectiune ce priveste rasele de talie mare, cu pieptul adanc, manifestata printr-o distentie gastrica in general post prandial (dupa masa) urmata in cele mai multe cazuri de torsiune gastrica. Semnele clinice variaza in functie de fazele distensiei gastrice: balonament, durere, respiratie dificila, chiar imposibilitatea mentinerii pe picioare. Tratamentul este chirurgical.

In privinta modificarilor oftalmologice cu determinism genetic la Terra Nova, amintim: cataracta (opacifierea completa sau partiala a cristalinului), PRA (atrofia retiniana progresiva), entropion (rasucirea in interior a pleoapei), ectoprion (rasucirea catre exterior a pleoapei), prolapsul glandei anexe a pleoapei a III-a (formatiune asemanatoare cu o cireasa la unghiul intern al ochiului).

Alte boli semnalate sunt: hipotiroidismul (disfunctie tiroidiana caracterizata prin secretia insuficienta de hormon tiroidian), boala „von Willebrand” (deficienta a factorilor de coagulare a sangelui) si dischinezia ciliara (proasta functionare a cililor vibratili, in special a celor care „tapiteaza” mucoasa respiratorie, dar orice sistem de organe ce contine cili poate fi afectat : sistemul reproducator, canalele auditive, sistemul nervos central, sistemul urinar).

[Continut sponsorizat]