Re: Clubul:In LoVe WiTh AnImAlS

[BrunoClau]

Eu am mereu gugustiuci. Nu stau in casa , sunt liberi.

[Rossella12]

Blue Rose se numeste Teodora si potzi sa-i zici teo....eu sunt Rose

Ma inscriu...detin un Motan de 3 ani numit thomas l-am primit pe 7 august 2009

Albastru de Rusia este o rasa remarcata pentru zambetul acesteia careia i se zice Zambetul Monalisei

idei de nume : Mona, Lisa, Monalisa, Monique, Lissy, Thomas, Thommy, Thony, Thor, Monty, Luke, Pufus, Bluey, grey ....

poza



Mai detzin un Bichon Havanez numit Pufy

Bichon Havanez
Origine:havana
Durata de viatza: 12/13 ani
culori: alb-negru, alb-maro, maro-crem

O rasa vesela jucasa siplina de energie, necesita macar o plimbare lunga pentru a-si consuma enrgia...mananca destul... Va zic din experientza nimic nu e copy-paste

idei nume: Pufus, PufyBufy,Zufy, Glufy, Mafy, Saffy, Goffy, Jenny, Lousie, pesley,Popi, Peti

poza

Spoiler:

[littlebluebery]

Thomas e default rasa charteux.

[cosmin1234]

Ma inscriu!Am 3 catei!Un pechinez si doi ciobanesti carpatini.Pechinezul e o fata pe nume Ladi ce a fatat de cateva ori si e foarte frumoasa!E maro!Ciobanestii sunt albi si foarte mari!Exact la fel de mari!Seamana asa de mult ca zici ca sunt gemeni!Unul se numeste Labus si cealalta e Lola.Am 2 pisici doi baieti pe nume Tom si Mita.

[sasha2001ale]

Asa sta treaba:
Clau:
Florin:
Lidia:
Rose:
Anootza:
Alex:

Scuzati ca nu am mai intrat dar uitati scorul:
Clau:
Florin:
Lidia:
Rose:
Anootza:
Alex:
Little:
Rosella:
Cosmy:

Daca am gresit va rog sa ma anuntati!

[cosmin1234]

TIGRUL

Tigrii sunt niste animale impresionante, motiv pentru care, probabil,
sunt adesea desemnate cele mai iubite din lume. Totusi, exista o multime
de confuzii si informatii false legate de ei.

Iata cateva dintre acestea, potrivit Listverse:

1. Tigrii au pupilele rotunde, spre deosebire de felinele domestice.
Asta pentru ca acestea din urma sunt animale nocturne, pe cand tigrii
nu, vanand in special dimineata si seara.

2. Desi nu sunt adaptati complet la intuneric, vederea lor pe timp de noapte este de 6 ori mai buna decat cea a omului.

3. Cei mai multi au ochii galbeni, dar cei albi ii au albastri. De
obicei, acestia privesc crucis, din cauza anumitor gene mostenite.

4. Tigrii zgarie copaci si urineaza pe ei pentru a-si marca teritoriul,
urina lor mirosind a pop-corn cu unt. Aceasta ii ajuta pe alti tigri sa
le determine varsta, sexul si abilitatile reproductive.

5.
Atunci cand mai multi se afla in jurul unei prazi, masculii vor astepta
ca femelele sa sfasie bucati de carne pentru pui, apoi sa manance ele,
dupa care le vine si lor randul la masa. Ei nu se cearta pe prada, ci
isi asteapta linistiti randul.

6. Dungile de pe fiecare tigru in parte sunt unice, la fel ca amprentele umane.

7. Dungile de pe fruntea lor seamana cu caracterul chinezesc ce
simbolizeaza "regele", de unde si felul in care sunt priviti in aceasta
cultura si nu numai.

[cosmin1234]

LEOPARDUL
Leopardul este cea mai raspandita
felina mare, de-a lungul Africii si Asiei de Sud pana in China si
Indonezia. Este adaptabil, traind pe dealuri inalte, deserturi,
terenuri acoperite de arbusti, paduri tropicale si chiar in apropierea
satelor si oraselor. Leoparzii mananca animale variate si vor tara o
parte din prada in copac pentru a o depozita de mancatorii de
mortaciuni. Speciile rare de leoparzi ai zapezii traiesc in Himalaya,
si in apropierea muntilor. Au o blana lunga, groasa, de culoare
deschisa pentru a-l incalzi si a-l camifla in zapada. Leopardul noros
este cel mai mic dinte felinele mari, cantarind doar 20-30 de
kilograme. Traieste in India si in S-E Asiei.

[cosmin1234]

URSUL KOALA

Cine este ursuletul koala ?Koala,pe numele sau stiintific PHASCOLARCTES
CINEREUS este o specie arboricola care traieste in copaci , prezentand
adaptari speciale la acest fel de viata. Primul koala a ajuns in Europa
in 1803 si a fost adus pe continentul nostru de niste colonisti care
I-au rezerve de frunze de eucalipt la bordul vasului lor.

MIROASE A EUCALIPT
Prezinta o blana de culoare gri-inchis, foarte fina pentru care a fost
mult vanat in 1935, cand s-a hotarat sa fie ocrotit prin lege.Este un
animal de talie mica (60 cm inaltime si o greutate de aprox. 20 kg)ce se
hraneste cu frunzele unei specii de eucalipt(Eucalyptus
Globulosus),foarte suculente,motiv pentru care nu bea niciodata apa si
datorita caruia blana ursului koala are intotdeuna un miros placut de
eucaliptol.Ziua este mai mult adormit,petrecandu-si mai tot timpul
agatat de crengile copacilor,in timp ce noaptea porneste in cautare de
bulbi,radacini si larve de insecte cu care isi completeaza hrana de
baza, frunzele de eucalipt.

Traieste mai mult solitar ,perechile intalnindu-se doar in timpul
maturitatii saxuale.Masculuul ii face curte femelei pentru ca,in
final,dupa fecundare,sa se despaeta.Femela naste un pui cam de marimea
unui bob de mazare pe care il aseaza in marsupiul .Aici puiul linge
mereu laptele care se scurge continuu pe partea interioara a
marsupiului.Astfel micutul koala creste incetul cu incetul si dupa o
vreme incepe chiar sa-si scoata capul afara.Chiar si asa ,el nu poate
parasi marsupiul pana la varsta de 6 luni .Primi "pasi" ii face tot pe
corpul mamei.In cazul in care se intampla ca puiul sa fie bolnav,sau
chiar sa moara,mama nu se mai hraneste si nu mai misca pana cand ,in
cele din urma moare si ea.

Vanatul excesiv pune sub semnul intrebarii prezenta ursilor koala in
padurile Australiene,in viitorul apropiat.Si totusi nu vanatul este
singura cauza a disparitiei lor. Secetele puternice,mai ales in partea
de vest a continentului,care duc la aprinderea padurilor ,pun in pericol
viata mai multor animale printre care se afla si cea a ursului koala.

Asadar chiar daca existenta ursuletilor este in continuare o problema,el
se iveste din cand in cand printre frunzele de eucalipt, intarind ideea
ca natura a cret fiinte cu adevarat deosebite!

[sasha2001ale]

Scorul:

Clau:
Florin:
Lidia:
Rose:
Anootza:
Alex:
Little:
Rosella:
Cosmy: (respecta coloare)

[cosmin1234]

URSUL PANDA
Panda, ursul este si cunoscut sub denumirea de ursul de bambus, datorita
regimului sau alimenta rexclusivist, fiind foarte sensibil la
schimbarile de habitat.

Ursii panda ocupau candva o mare parte din China, precum si nordul
Birmaniei si Vietnamului. Dar schimbarile climatice si in primul rand
cresterea populatiei umane i-a alungat din aceste regiuni. In prezent,
ultimii ursi de bambus traiesc in sase zone din sud-vestul Chinei. Unele
parti din aceste regiuni muntoase, izolate una de cealalta, sunt
rezervatii naturale, dar aproape jumatate din populatia de panda
traieste in afara zonelor protejate. Desi munti impermeabili, cu un
climat bland , subtropical, sunt habitatul lor preferat. Panda mai
traiesc si in regiuni foarte inalte , ajungand pana la 4000 de metri
altitudine.

Ursii panda au fata rotunda, cu blana alba ,specifica , urechi negre si
semne negre in jurul ochilor. Membrele si umerii sunt deasemenaea de
culoare neagra. Femelele cantaresc in jur de 80 de kg , iar masculii
ating o greutate de 85-125 kg si o inaltime de 180 cm.

Panda uriasi mananca aproape exclusiv frunze si muguri de bambus. Pentru
a se satura cu aceasta hrana slaba in nutrienti, au nevoie de 30
kilograme pe zi. Acest lucru inseamna ca trebuie sa manance si 16 ore pe
zi, consumand si uneori si bulbi de plante, radacini , oua si mici
mamifere. Dependenta extrema de bambus ca surasa de hrana face din ursul
panda o specie extrem de vulnerabila. Ca urmare, multi dintre ei mor
daca plantele din regiunea in care traiesc dispar dupa ce infloresc in
masa -un fenomen ce are loc la intervale cuprinse intre 30-40 de ani. In
trecut panda puteau apela la alte tipuri de bambus , din regiunile mai
joase , dar in prezent aceste zone au fost defrisate. Ca mod de viata
ursii panda sunt singuratici si isi petrec aproape intreaga zi mancand.
Se retrag in pesteri sau in arbori inalti pentru a dormi. Desi sunt
activi tot anul , miscarile lor sunt foarte lente , din cauza regimului
alimentar vegetarian scazut in nutrienti.

Femelele panda devin capabile de reproducere dupa 3 sau 4 ani de viata.
In timpul perioadei de imperechere , intre lunile aprilie si mai, ambele
sexe lasa urme de miros pe stanci si copaci. Uneori , mai multi masculi
se lupta pentru o femela. Ursii scot urlete in perioada de imperechere.
O data la doi sau trei ani, o femela naste unul sau doi pui de marimea
unor hamsteri, dupa o perioada de gestatie cuprinsa intre 3 si 6 luni .
Micutii cantaresc doar 75-150 de grame si avand nevoie constanta de
caldura si ingrijire; deobicei doar unul supravietuieste. Puii devin
independenti la varsta de 18 luni. Ursii panda au un ritm de reproducere
foarte scazut, multi tineri ursi murind din motive inca necunoscute.

Ursul panda este simbolul speciilor aflate pe cale de disparitie . In
prezent doar cateva grupuri mai traiesc in sud-vestul chinei. In ciuda
masurilor de protectie ursii sunt pe cale de disparitie din cauza
distrugerii habitatului. In iunie 2004 , s-a estimat ca mai sunt in
libertate doar 1600 de exemplare.

[cosmin1234]

CANGUR
Cangurii sunt mamifere erbivore, cei mai multi dintre acestia traind in
Australia, dar si in Noua Guinee si Noua Zeelanda. Femelele au sub
pantece un "buzunar" - numit marsupiu - in care isi tin puii cand sunt
mici. Datorita acestei particularitati, zoologii i-au clasificat in
ordinul marsupialelor (de la latinescul marsupium, care inseamna chiar
buzunar).

Din acest ordin mai fac parte si iepurele marsupial, veverita
marsupiala, vulpea marsupiala etc., toate aceste animale australiene
avand acea "punga" in care isi cresc puii in primele luni de viata. In
urma cu aproximativ 136 de milioane de ani, continentul australian,
locul de bastina al cangurilor, s-a separat de Antarctica, deplasandu-se
spre nord. La inceput, pe taramurile Australiei, numai varfurile
muntoase ieseau la suprafata oceanului, insa treptat, dupa ce nivelul
apei a inceput sa scada, iar clima sa se incalzeasca (acum aproximativ
30 de milioane de ani), noul continent a devenit "casa" ideala a unor
specii de animale printre care si cangurul din zilele noastre.

Cangurul face parte dintr-o familie foarte numeroasa. Rudele sale
(aproximativ 60 de rase diferite de canguri, numite toate laolalta
macropozi - adica "picioare lungi"), desi sunt foarte asemanatoare, se
deosebesc intre ele prin dimensiuni si prin modul de viata diferit. Cel
mai mic membru al familiei macropozilor este cangurul-sobolan.
Dimensiunile sale variaza intre 38 si 52 de centimetri (cantarind sub un
kilogram), fapt ce-i permite sa se strecoare cu usurinta prin galeriile
subterane unde isi construieste adapostul.

O alta rasa, raspandita atat in Australia, cat si in Tasmania, este
cangurul cu coada scurta. El locuieste la "primul nivel" al padurilor
tropicale, fiind de asemenea un animal de talie mica.

Terenurile aride si pietroase ale stepelor australiene, putin primitoare
pentru oameni, sunt insa un paradis al cangurilor de stanca. Pentru a
face fata pietrelor colturoase, labele din spate ale acestei specii au
cate patru degete cu pernute groase si rezistente.

Un alt membru al familiei este cangurul flasnetar, botezat asa din cauza
obiceiului sau de a-si roti labele din fata in timp ce topaie, ca si
cand ar rasuci manerul flasnetei pentru a canta. Coada exemplarelor
acestei specii i-a pus pe ganduri pe cercetatori, deoarece are la varf
un pinten dur, care in aparenta nu serveste la nimic. Nelamurirea
zoologilor este insa si mai mare in cazul cangurilor de copac. Pentru a
se putea catara mai usor in arbori, acolo unde gasesc hrana din
abundenta, labele din fata ale acestei specii de canguri s-au dezvoltat
mai mult decat cele din spate, invers fata de evolutia celorlalte rude
ale lor, in cazul carora labele din spate sunt mai mari decat cele din
fata.

Cei mai mari membri ai familiei sunt insa cangurii rosii, care
"locuiesc" in campiile din interiorul continentului australian, si
cangurii maronii rasariteni si apuseni, care traiesc de obicei in zonele
impadurite.

Cangurul rosu este cel mai cunoscut membru al familiei macropozilor,
numele sau stiintific fiind macropus rufus. Este un mamifer de
dimensiuni mari, avand aproximativ 1,5 metri inaltime si o greutate de
circa 80 de kilograme, aparent greoi, cu o coada lunga si subtire, ce
poate atinge aproximativ un metru lungime. Atentie, nu toti cangurii
rosii sunt intr-adevar rosii! Exista diferente de nuanta a blanii in
functie de regiune: in est, masculii sunt de obicei rosii, iar femelele
sunt gri-albastrui. In alte parti, ambele sexe pot avea un par
brun-rosiatic. Pasunile aride, stepele pline de arbusti si bogate in
sare din sud-vestul Australiei reprezinta habitatul natural al acestei
rase, dar ei pot trai chiar si in ape de mica adancime. Adaptandu-se
climei uneori deosebit de calde, aceste animale pot supravietui la
temperaturi de peste 40 de grade Celsius, evitand activitatea in timpul
zilei si risipa de apa.

Cand timpul este racoros, cangurii raman activi si ziua, insa sunt
animale nocturne, preferand sa doarma in timpul zilei, nu noaptea.

Cangurii rosii traiesc in grupuri de la cateva zeci la cateva sute de
indivizi, migrand pe timp de noapte in cautarea hranei. Membrii grupului
comunica prin intermediul bocanitului. Cand se iveste vreun pericol (de
exemplu, aparitia cainilor dingo), cangurii lovesc pamantul cu labele
din spate, avertizandu-i pe ceilalti. Viteza de reactie este mare,
tinand cont ca in astfel de situatii salturile unui cangur rosu pot
atinge pana la doi metri si jumatate in inaltime si 4 - 4,5 metri in
lungime, deplasandu-se cu aproximativ 65 de kilometri pe ora! In mod
normal insa, salturile sunt mult mai mici, iar viteza de deplasare nu
depaseste 12 kilometri pe ora. Oricum, in general, cangurul merge numai
sarind. Chiar si atunci cand inoata, isi misca picioarele in acelasi
timp. Din acelasi motiv, cangurul nu poate merge inapoi.

Femelele au dimensiuni mai mici decat masculii, atingand insa
maturitatea mai repede decat acestia. Dupa numai 18 luni de viata...

[cosmin1234]

CROCODILUL
Crocodilli traiesc in comunitati care cuprind animale de aceeasi
varsta si acelasi sex,in cadrul carora domneste o ierarhie foarte
stricta. Marii masculi,puternici si agesivi ,isi apara teritoriile,care
cuprind o zona terestra(o portiune de tarm) si una acvatica.

Aceste teritorii ale masculilor se invecineaza,dar nu se suprapun,ca in
cazul femelelor,care au locuri de ponta pe un teritoriu comu.
Obesrvaraea atenta a coportamentului crocodililor a aratat ca ierarhia
este permanent respectata,cu exceptia perioadelor de seceta foarte
puternica,interval in care teritorialitataea
dispare,animalele,inghesuindu-se in jurul ochiurilor de apa ramase.
Statutul social al unuui crocodil este exprimat prin pozitia capului,a
spatelui si a cozii.

Masculii dominanti inoata la suprafata apei,ceilalti scot doar capul si
deschid falcile, in semn de supunere fata de individul dominant. Luptele
intre masculi sunt rare,de obicei,ridicarea capului,a cozii si umflarea
corpului fiind semnalele suficiente pentru indepartarea unui rival.
Daca acesta nu paraseste disputa, este muscat de baza cozii si de
picioarele posterioare.

Nu se stie astazi cu certitudine daca crocodilul de Nil,mascul,este
monogam sau poligam. Ultima ipoteza pare insa mai plauzibila. Parada
nuptiala are loc cu 4-5 luni inaintea unei ponte,iar initiativa
apartine femelei,care viziteaza teritoriile mai multor masculi,de obicei
foatre agresivi in aceasta poerioada(postura de supunere pe care o
arata femela ii mai imblazeste). Partenerii se apropie si isi freaca
boturile,mirosul emis de glandele aflate pe mandibula masculului
stimuland femela.Jocurile de apropiere dureaza catena zile,apoi
imperecherea are loc sub apa.

In cursul anotimpului secetos sau la inceutul celui polios,femelele isi
aleg locuri de ponta,in nisipul malului laoarecare distanta de
apa,dartotdeauna deasupra nivelului maxim al acesteia. Disputele nu
lipsesc in aceasta perioada,femelele sunt agresive Si se bat adesea
pentru a obtine un loc cat mai confortabil in zona de cuibarit. Cu
picioarele posterioare sapa o groapa ingusta,adanca de 40-50cm,in
caredepun,in curs de o jumatate de ora,intre 16 si 18 de oua in greutate
de40-70g si lungi de 28cm. Groapa este astupata si netezita, iar femela
supravegheaza cuibul pe toata durata incubatiei. Masculul se afla si
el prin preajma.

In cuib temperatura nu este uniforma,in centru fiind mai ridicata decat
la periferie,iar in anotimpul uscat mai mare decat in cel polios.
Temperaturile scazute sau cele foatre ridicate favorizeaza aparitia
femelelor, iar cele intermediare dau sanse masculilor.

Cand dezvoltarea a ajuns la final ,puii emit semnale care sunt
interceptate insa de mama.Aceasta desface cuibul si transporta puii in
gura,cu mare grija,pana in apa,eliberandu-i intr-o zona mai putin
ananca.La nastere un pui cantareste 500g,si ramane impreuna cu ceilalti
timp de 6-7 saptamani pe un loc izolat al malului.Se hranesc singuri,in
special cu insecte;cand puii se maresc fiecare tanar crocodil isi cauta
un teritoriu propriu si taieste solidar.

Odata ajuns la 3,50m,crocodilul devine un carnivor redutabil,dar mai
putin dispus la efort,preferand prazile de dimensiuni mari,mai ales
mamifere,dar si pasari, reptile sau broaste.Adesea crocodilul ramane la
panda zile intregi,nemiscat,pana cand un bivol sau o antilopa vetita
sa-si astampere setea apare in proximitatea sa. Atunci acesta aluneca
tacut si o prinde brusc de picior sau de bot,dezdechilibrand-o si
tragand-o in apa, unde o ineaca,dupa care o sfasie, inghitind falcile
fara sa le mestece.Cand prada este prea maresi nu o poate deplasa
singur,dao sau trei crocodili se asociaza pentru transportul ei in apa.

Pericolele primului an de viata
Daca crocodilii adulti nu au dusmani viata puilor este plina de
pericole.Cuiburile, sapate in bancurile de nisip de pe malul apelor,
sunt adesea devastate de varanul Nilului,un neam de soparla de circa 2m
lungime care se misca cu mare rapiditate si scapa chiar de cei adulti.

Odata iesiti din ou,puii de crocodil sunt o prada usoara pentru pestii
mari,pentru pasarile rapitoare si cele acvatice si chiar pentru
numeroase mamifere.

O adaptare pefecta la mediul de viataHabitatul crocodililor este format
dintr-o portiune a maluli si o zona de apa, statatoare sau
curgatoare.Sunt preferate mangrovele,regiunile mlastinoase si cele de la
varsarea raurilor,unde hrana e mai abundenta,iar vegetatia asigura o
buna protectie.Dar pentru a trai intr-un astfel de mediu ,in care
caldura excesiva si marea concentratie de saruri sunt pentru reptile
pericole mortale.

Ca toate reptilele crocodilii sunt animale poikiloterme,temperatura
corpului depinzand de cea a mediului ambient,de aceea termoreglarea este
extrem de importanta.Modalitati de termoreglare depind de specie,dar si
de sex, marime sau stare de sanatate.Cand este infometat,acesta cauta
un loc repaus umbros,racoros pentru a-si economisi energia.
Este crocodilul mancator de oameni?

[cosmin1234]

CALUL
Calul (Equus caballus) este un mamifer ierbivor copitat de marime
considerabila, fiind una dintre cele sapte specii moderne ale genului
Equus.

Calul domestic este un mamifer ce face parte din ordinul
Perissodactylia, Familia Ecvideelor. Corpul este zvelt, iar gatul este
puternic si poarta o coama. Trunchiul, cu piept lat, se sprijina pe
patru membre lungi, musculoase, puternice, terminate cu cate un deget
invelit in copita. Incisivii sunt indreptati oblic inainte. Deoarece se
tocesc, pe suprafata incisivilor apar ornamentatii, dupa care se
apreciaza varsta animalului. Caninii sunt mici. Intre canini si
premolari se afla bara cornoasa. Maselele sunt late, cu creste de smalt.
Este folosit pentru calarie si dresaj (cai).

Reconstituirea evolutiei calului s-a realizat pe baza studuilui
fosilelor. Stramosul indepartat al calului, Propalaeotherium, era un
animal de marimea unui caine, avand mai multe degete la picioare decat
calul actual (care are numai unul, celelalte fiind atrofiate), ce traia
in paduri, hranindu-se cu frunze.

Intr-o perioada de timp de aproximativ 50 de milioane de ani, calul
devine animalul ierbivor, cu forma si marimea din zilele noastre,
atrofierea degetelor de la picioare fiind o adaptare la fuga. Evolutia
calului s-a putut urmari in mod deosebit in America de Nord. Aceasta
evolutie are loc treptat, fiind documentata de fosilele descoperite.
Astfel, procesul de evolutie a calului incepe din perioada eocena, cu
aproximativ 555 de milioane de ani in urma.

Stramosul calului din aceea perioada era Hyracotherium numit de unii si
Eohippus, care se hranea cu frunze si fructe din padure. Marimea sa era
de 20 de cm inaltime la umar. Hyracotherium se deosebea mult de calul de
azi: era de marimea unei vulpi sau caprioare, avea spinarea incovoiata,
gatul, botul si picioarele erau scurte, piciorul era asemanator labei
de caine (cu degete), craniul si creierul erau mici.

In urma cu circa 50 de milioane de ani urmeaza un proces lent de
evolutie, perioada de trecere de la Hyracotherium la Orohippus. Aceasta
se produce prin hranirea mai variata, ce determina o modificare a
dentitiei. Din Orohippus ia nastere forma urmatoare a calului (ca.47
miloane de ani) Epihippus. Dintii devin mai tari si mai bine fixati,
fapt explicat prin schimbarea hranei datorita schimbarii climei din
America de Nord (clima uscata), prin reducerea zonei padurilor si
aparitia stepei, stramosul calului adaptandu-se la vegetatia specifica
de iarba a stepei.

Faza urmatoare de evolutie a calului Mesohippus a aparut in urma cu 40
de milioane de ani.Acest stramos al calului era mai mare, inaltimea la
greban (umar) fiind de 60 cm, spinarea mai putin incovoiata, gatul,
picioarele si botul mai lungi, numarul degetelor de la picior redus la 3
degete. In urma cu cca. 35 milioane de ani apare Miohippus, care era
mai mare si cu craniul mai lung decat forma precedenta.

In urma cu 24 milione de ani, in familia calului se diferentiaza forme
variate, dar unele forme dispar, incapabile sa se adapteze la noile
conditii de mediu. Linia care a supravietuit, adaptata la hranire cu
frunze si cu iarba (greu digerabila fiind bogata in silicati) a fost
Opalphytolith, la care in evolutia dintilor, apar dinti robusti, mai
rezistenti la tocire.

Aceste animale au picioare mai lungi si pot sa alerge mai repede pe
varfurile degetelor pe zonele intinse de stepa. Varianta urmatoare in
evolutia cabalinelor este Parahippus, ce apare in urma cu 23 miloane de
ani: animalul are inca trei degete, poseda insa dinti mai lungi ca
predecesorii lui.

Urmasul sau, Merychippus, apare in urma cu 18 milioane de ani. Cu toate
ca are tot trei degete, calca numai pe varfurile lor; dintii capata o
forma tot mai rezistenta, apropiindu-se de forma dentitiei actuale a
calului.

Din linia Merychippus iau nastere un numar mare de variante, printre
care si varianta foarte asemanatoare calului de azi, cu o dentitie
rezistenta. In urma cu 15 milioane de ani apare Pliohippus, cal cu trei
degete la picior, asemanator calului actual, urmat de succesorul sau
Dinohippus.

Tipul calului de azi, Equus, apare in urma cu cca. 4 milioane de ani.
Calul din America de Nord dispare acum cateva mii de ani, fiind readus
de catre europeni, in procesul de colonizare a Americii, in secolul al
XVI-lea. Calul readus in America se salbaticeste din nou, aparand
mustangul, calul indienilor din America; un proces asemanator se produce
in Australia cu calul si magarul. Calul de sex mascul este numit
armasar, femela fiind numita iapa. Aceasta poate sa aiba un manz pe an,
perioada de gestatie la iapa avand o durata de 11 luni.

[cosmin1234]

LEUL
Leul poarta si numele de regele animalelor,din cauza infatisarii marete, a puterii si a indraznelii lui fara pereche.

Infatisarea semeata i-o dau umerii lui inalti ,care poarta in sus, cu
fala capul sau cel mare si grumazul acoperit cu o coama stufoasa.

Dintii sunt puternici si ascutiti.

Ca si pisica,leul vede foarte bine noaptea.Gatul scurt este atat de viguros,incat poate duce cu usurinta pe el,chiar o camila.

Trupul se termina cu o coada lunga, care are in varf un mot cu peri mai lungi.

Blana este scurta si de diferite nuante de galben.

Spre deosebire de femela,masculul are ca podoaba o coama stufoasa
(formata din peri mai lungi decat restul blanii)in jurul gatului si
prelungita pe piept.

Picioarele leului sunt groase si puternice, terminate cu gheare lungi si ascutite.

Pentru a dovedi forta acestui animal,trebuie mentionat faptul ca leul
poate rupe sira spnarii unui bou dintr-o singura lovitura de laba.

Adevarata patrie a leului este Africa,desi este intalnit si in alte
locuri ale lumii.In zonele pe care locuieste, leul este stapanul
atotputernic si temut de toti.

Racnetul sau,care se aseamana cu tunetul,imprastie groaza printre celelalte vietuitoare si nelinisteste chiar pe om.

El vaneaza doar noaptea,asteptand cu rabdare in preajma unei ape sa apara prada.

Cerbii,camilele, bivolii ori girafele vin sa se racoreasca si sa-si
potoleasca setea.Scotand un raget infiorator,leul sare in spatele
victimei,isi infige ghearele ascutite in carne si rupe sira spinarii cu
coltii.

Dupa ce si-a omorat prada,o duce departe si apoi se ospateaza.

Atunci cand este furios,regele animalelor,poate dobori omul aflat in preajma doar cu o lovitura de coada.

Leul prefera sa manance carnea de camila sau cea de pui de elefant?Dar
leul rar prinde elefantei,caci de uriasul cu trompa chiar si leul se
fereste.

Doar maximum 50% din puii de lei au sansa sa ajunga la maturitate!

Restul mor,in primul rand de foame,iar apoi din pricina ca sunt vanati de celelalte fiare

[sasha2001ale]

Scorul:

Clau:
Florin:
Lidia:
Rose:
Anootza:
Alex:
Little:
Rosella:
Cosmy: (respecta coloare)

Clau:
Florin:
Lidia:
Rose:
Anootza:
Alex:
Little:
Rosella:
Cosmy:

P.S Asitazi nu se mai posteaza!

[cosmin1234]

MAIMUTA
Desi sunt cele apropiate rude ale omului, primatele se folosesc mult mai
putin decat ne-am astepta de semnalele sonore. Se poate spune ca
maimutele sunt mai mult mimi decat vorbitori, din cauza laringelui lor
nepotrivit pentru sunete nearticulate. In 1966, studiindu-se peste 100
de specii de maimute, s-a facut inventarul semnalelor sonore scoase de
acestea. Unele sunt comune la mai toate speciile (latraturi, mormaituri,
strigate, chemari, etc.), altele sunt ordinului, familiei sau
genului...

Maimutele sau primatele fac parte din categoria celor mai inteligente
mamifere de pe pamant. Au un vaz extrem de dezvoltat, sunt foarte bune
cataratoare, avand degete in loc de gheare, fapt care le ajuta foarte
mult la prins si la sarit din copac in copac.

In lume exista 233 de specii de primate: 172 de maimute propriu-zise si
61 de specii de pre-maimute, ultimele existand pe pamant de peste 70 de
milioane de ani. Cele mai cunoscute si mai interesante specii sunt
maimutele mari (urangutanul, gorila si cimpanzeul), maimutele mici - cum
ar fi gibonul si primatele (babuinul, mandrilul, maimuta urlatoare si
tamarinul).

Urangutanul (sau Omul-padurilor in limba indoneziana) este un mamifer
greoi si mare, cu blana roscata, care traieste in padurile ecuatoriale
din insulele Borneo si Sumatra, in arhipelagul indonezian. Sunt animale
arboricole, facandu-si culcusul numai in varful copacilor, unde si
traiesc aproape 90% din viata. Acesti uriasi ai arborilor ating greutati
de peste 120 kg si o inaltime de circa 1,2 metri. De asemenea, fiind
animale omnivore, mananca si mici animalute, frunze, flori, termite sau
larve de fluturi. Stiati ca urangutanul este cel mai mare mamifer
arboricol din lume?

Gorila face parte, ca si urangutanul, din categoria maimutelor foarte
mari, existand doua specii mai cunoscute: gorilele vestice si cele
estice, ambele pe cale de disparitie, putine exemplare putand fi
intalnite doar in cateva tari din centrul si vestul .Mai mare decat
celelalte maimute din familia ei, gorila adulta poate avea pana la 150
kg si o inaltime de 1,7 metri. Stiati ca gorila de munte, care traieste
in zona vulcanilor Virunga din Uganda si Zair, este cea mai rara dintre
speciile de maimute?)

Cimpanzeul este maimuta cea mai inteligenta, fiind favoritul studiilor
asupra capacitatilor intelectuale, precum si al gradinilor zoologice.
Majoritatea cimpanzeilor traiesc in muntii si padurile din Africa,
hranindu-se cu fructe, plante, deseori cu pui de mistreti sau puii altor
mici animale si, ocazional, cu termite. Este des intalnit in grupuri
mari, fiind un mamifer foarte sociabil. Stiati ca cimpanzeii inteleg
foarte usor limbajul international al semnelor, existand exemplare care,
invatate de oameni, pot vorbi cu acestia prin cel putin 200-300 de
semne?

Maimuta urlatoare - ca si gibonul (sau maimuta care canta) - este o
specie de primate care, dupa cum ii spune si numele, scoate niste sunete
ciudate in timpul imperecherii sau in timpul luptelor cu alti masculi,
ca un cantat prelung. Stiati ca masculul maimutei urlatoare are limba
roz si neagra pe margini?

[cosmin1234]

GIRAFA
Girafa este cea mai inalta din toate speciile de animale. Masculii pot
avea 4,8 - 5,5 m inaltime si o greutate de 900kg. Numele ei provine din
araba si inseamna cea mai inalta dintre toate.
Originara din Africa, girafa este inrudita cu familiile: Cervidae si
Bovidae, dar apartine altei familiei,Giraffidae, care cuprinde doar
girafa si ruda ei cea mai apropiata okapi
Girafele sunt faimoase datorita gatului lor extrem de lung (care le
permite sa ajunga la frunzele cele mai inalte si mai fragede din arbori)
si picioarelor anterioare care sunt mai lungi si mai mari decat cele
posterioare. Structura osoasa a gatului nu este diferita de cea a altor
mamifere, neavandvertebre in plus, dar fiecare din cele sapte oase este
mai lung. In plus are coarne mici acoperite cu piele (ossicoarne)
Exista multe modificari specifice ale structurii girafei, care au
evoluat aparte comparativ cu a altormamifere, in special sistemul
circulator. Inima girafei trebuie sa pompeze o presiune sangvina practic
dubla ca a multor alte mamifere mari pentru a putea mentine fluxul
sanguin normal. In partea superioara a gatului girafei, exista un sistem
complex de regulare a presiunii sangelui care previne excesul acestuia
cand girafa coboara capul sa bea.
Vasele sangvine din partea inferioara a picioarelor sunt supuse unei
presiuni foarte mari. Girafa are opiele groasa si stransa pe
extremitatile inferioare ale picioarelor, care mentine presiunea
extravasculara ridicata, semanand ca functie cu costumul unui pilot de
avion supersonic.
Majoritatea sunetelelor pe care girafa il emite cu ajutorul plamanilor
sai enormi nu poate fi auzit deurechea umana, intrucat girafele comunica
intre ele cu ajutorul infrasunetelor.
Limba de culoare neagra, foarte lunga (circa 45 de cm), ii permite sa-si
curete urechile. Are doua coarne si o creasta osoasa datorita
dezvoltarii excesive a oaselor frontale si nazale. Gura este diferita de
cea a altor rumegatoare, buza superioara nu este taiata ca la camile,
are o forma mai ascutita. Are un sistem care ii permite sa deschida si
sa inchida fosele nazale in mod voluntar, protejandu-le de prf.
Blana este de culoare galbena, cu pete de culoare mai inchise sau mai deschise, petele de pe gat sau picioare sunt mai mici.
Girafele traiesc in grupuri de 20-30 exemplare, la tinerete, la batranete cauta singuratarea.


Reproducerea
Perioada de gestatie la girafa este intre 14 si 15 luni; naste un singur
pui. Girafa naste in picioare iar sacul embrionar nu se rupe cand fatul
cade pe sol. Girafele nou nascute masoara 1,8m. La putine ore dupa
nastere , puiul de girafa poate alerga si nu se deosebeste de cel care
are o saptamana. Oricum in primele doua saptamani stau mai mult asezate
si pazite de mama lor. Girafele adulte sunt prea mari pentru majoritatea
carnivorilor, dar exemplarele mai tinere pot fi atacate de majoritatea
carnivorilor : lei, leoparzi, hiene si caini salbatici. Puiul devinde
independend dupa 18 luni. Doar 25-50% dintre ei vor ajunge adulti, avand
o medie de viata de 20 si 25 ani

[cosmin1234]

BROASCA
Din punct de vedere biologic, diferenta dintre broaste si broaste
raioase este foarte mica. Broastele au pielea mai neteda, picioarele
posterioare lungi pentru sarit si labe cu membrane bine dezvoltate
pentru a le propulsa in timpul inotului.

Broastele raioase au corpul mai rotunjit, uscat, adesea cu negi,
picioare posterioare scurte, pentru tarat si topait. Membranele de pe
labele posterioare ale broastelor raioase sunt slab dezvoltate deoarece
petrec foarte putin timp in apa. Broastele si broastele raioase apartin
grupului de amfibieni numite anure (amfibiani fara coada), care au
aparut in urma cu aproximativ 150 de milioane de ani.


Broastele au sange rece. Deoarece temperatura corpului este aceiasi cu a
aerului din jurul lor, ele sunr reci si lipicioase la atingere. Capul
lor este de obicei lat si turtit, si au gura foarte larga. Broastele au
de obicei patru degete la labele anterioare si cinci degete la labele
posterioare. Degetele sunt unite printr-o membrana de piele. La unele
specii acvatice, degetele labelor posterioare se termina in gheare
ascutite, folosite la sfasierea prazii. Majoritatea speciilor sunt
nocturne.

Picioarele posterioare lungi si musculoase ale broastelor le permit sa
sara distante care depasesc de mai multe ori lungimea propriului corp.
Cand o broasca se pregateste sa sara , isi ridica mult partea anterioara
a corpului, apoi tasneste in aer. Broastele membranate isi petrec
majoritatea, sau chiar tot timpul, in apa. Unele broaste traiesc in
copaci si nu au membrane intre degete, dar au o ventuza mare in varful
fiecarui deget. Partea inferioare a ventuzei este acoperita cu piele
aspra, care permite broastei sa se catere pe suprafete neregulate,
precum scoarta copacilor.

Majoritatea broastelor isi depun ouale in apa. O singura femela depune o
gramajoara care poate sa contina mai multe mii de oua.In mod normal
ouale sunt mici- cu un diametru de cativa milimetri-si fiecare este
invelit intr-un strat protector de gelatina. Unele specii de broaste au o
metoda diferite de a-si ajuta puii sa supravietuiasca. Ele depun mult
mai putine oua, dar iau multe masuri pentru a le proteja.

Broasca arboricola fierar, de exemplu, isi sapa propriul sau ochi mic de
apa langa marginea apei inainte de anotimpul ploios. Ea isi depune
ouale acolo si mormolocii ies din nou in siguranta completa. Cand vin
ploile, nivelul raului creste, inghite ociul de apa si mormolocii inoata
in rau.

Picioarele posterioare ale mormolocului incep sa se dezvolte chiar sub
baza cozii. Cand acestea sunt destul de mari pentru a putea fi
recunoscute, incep sa se formeze picioarele anterioare sub piele si cand
sunt destul de mari ies prin ea-nu neaparat in acelasi timp. Este un
lucru obisnuit ca mormolocul sa aiba doar trei picioare pentru o scurta
perioada.

Cand toate cele patru picioare sunt vizibile, capul mormolocului se
transforma dintr-o minge rotunda intr-o forma asemanatoare cu a
broastei. Forma gurii se schimba si ochii incep sa se umfle. Coada
devine mai mica si este absorbita in corp pana cand ramane un ciot
foarte mic.In aceasta faza , mica broscuta decide sa paraseasca apa.
Exista specii de broaste care isi depun ouale pe usca, sub frunze sau
pietre. Stadiul de mormoloc este omis complet si dupa cateva
saptamaniiese o broasca micuta complet formata.

Broastele se hranesc cu prazi si miscatoare, de obicei insecte. Marimea
prazii depinde marimea broastei si a gurii sale. Broasca-bou africana
mananca aproape orice poate inghiti, inclusiv serpi veninosi, miriapode
uriase, scorpioni si chiar alte broaste-bou.

Dupa ce si-a localizat prada, broasca se intoarce spre ea, se napusteste
asupra ei, si o prinde cu varful limbii lipicioase. Insecta nu este
muscata sau mestecate, ci inghitita de vie. Cand broasca isi inghite
prada, ochii sai mari clipesc si coboara spre cavitatea bucala, ajungand
la impingerea hranei pe gat in jos.

In multe parti ale lumii broastele sunt consumate de oameni. In Europe,
broasca comestibila este o delidatese servita sub forma de "picioare de
broasca" la restaurantele franceze. otusi,broasca comestibila este acum
atat de rara incat trebuie importate specii din Asia in numar urias
pentru a satisface cererea.

In America de Nord, broasca-bou este o preferinta culinaraspeciala,
deoarece este o specie mare cu membre posterioare foarte mari. Broastele
sunt colectate in timpul noptii, dupa ce sunt orbite de lumina
lanternelor.

[sasha2001ale]

Azi nu mai postam!

[cosmin1234]

URSUL POLAR
Ursul polar este un mamifer mare, greutatea acestuia ajungand pana la
300-600 kg la masculi si 150-300 kg la femele, inaltimea la 1,8 m si
lungimea la 3 m. Are o blana de culoare alba.

Ghearele mari si puternice sunt capabile sa doboare adversarii naturali.
Are un strat de grasime sub piele, care il ajuta sa se protejeze
impotriva frigului, aceasta caracteristica fiind intalnita si la alte
animale din tundra. Este un inotator excelent. Capul poate ajunge la
peste 40 cm lungime, cu circumferinta de aproximativ 30 cm.

Au buze extensibile, dintii sunt mai mici ca la celelalte specii, dar
mai ascutiti, gatul mai puternic. Au buze extensibile adica nu sunt
atasate de gingii si pot culege fructe mici. Au mirosul bine dezvoltat.
Simte prada de la 30 de km departare. Urechile sunt mici, externe, dar
au auzul bine dezvoltat. Culoarea blanii este albul, dar poate fi
galbuie sau gri in timpul verii(scuze,doar una =])

[anutza.puppy]

Ma inscriu!nu am un animal de casa,parintii nu vor fiindca e apartament mic,de 2 camere...

[cosmin1234]

RECHINUL
Rechinul este un peste marin. Are un schelet cartilaginos. Capul este
alcatuit din solzi sub forma de placi osoase. Culoarea este
neagra-albastruie. Inotatoarea dorsala este bine dezvoltata, cea codala
este formata din 2 lobi inegali. Respiratia este branhiala. Branhiile
comunica cu mediul extern prin fante branhiale.

Inmultirea este prin fecundatie interna. Din ouale fecundate se formeaza puii, iar din pui un nou adult.

Reprezentant: Rechinul ciocan, Pisica-de-mare, Vulpea de mare, Pestele torpila.

Pisica-de-mare: prezinta 2 tepi aproape de baza cozii ce pot injecta un venin puternic.

Vulpea de mare: are forma reptunghiulara

Pestele torpila: prezinta un tegument, are organe puternice.

[cosmin1234]

ANACONDA
Anaconda.... numai rostirea acestui cuvant provoaca fiori. Si pe buna dreptate!

Avand in mod uzual peste 10 metri si 250 kilograme si un diametru mediu
de 30cm, anaconda se califica fara probleme in categoria monstrilor
acestei planete.

Zonele principela in care acest animal poate fi intalnit (desi nu doresc
nimanui acest eveniment) sunt bazinele fluviilor Amazon si Orinoco, in
ape linistite si mlastini.

Carnivor feroce, manaca de la pesti si rozatoare mici pana la feline
medii cum ar fi jaguarul. Are o viata nocturna si este neveninos (atat
ar mai fi trebuit). Este un sarpe solitar, pazindu-si cu strajnicie
domeniul de vanatoare.Puii, care masoara aproximativ o jumatate de
metru, pot inota, vana si a-si purta singuri de grija la numai o
jumatate de ora de la nastere. S-au semnalat cazuri de canibalism la
aceasta specie, intr-una din fotografiile din partea de jos a paginii
puteti vedea o femela care inghite prada, aceasta fiind nimic altceva
decat un mascul anaconda!

Varsta maxima la care poate ajunge este 35 ani. Considerat a fi cel mai
mare sarpe din lume, anaconda nu este si cel mai lung sarpe, fiid
depasit de unele specii de unele specii de piton

[cosmin1234]

IGUANA
Iguanele sunt soparle pe care zoologii le-au grupat intr-o mare si
importanta familie, cea a Iguanidelor, care numara cam 60 de genuri si
peste700 de specii. Nu la intalnim in Europa si nici in Asia sau Africa,
ele traind doar pe continentul american. Numai cateva specii au ajuns
in insulele Galapagos, Fidji si Tonga si surprinzator, in marea insula
Madagascar, din Oceanul Indian.

Intre iguanele americane, unele au dimensiuni considerabile – 1,50 m si
chiar 1,80 m (iguana giganta din America Centrala), dar in general, la
majoritatea speciilor, lungimea este mult mai modesta. Creasta spinoasa
care le impodobeste capul, spatele si uneori coada la confera aspectul
de „mostii preistorici" amintind uneori de micii dinozauri cu coarne din
Era Secundara. Amintirea dinozaurilor este intarita de faptul ca unele
iguane americane ca Basileus plumifrons se pot deplasa intr-un mod de-a
dreptul spectaculos si impresionant, ridicandu-se si alergand rapid pe
picioarele posterioare.

In grupul iguanelor, speciile au aspecte foarte diversificate si
adaptari biologice dintre cele mai variate. Unele sunt terestre,
capabile sa traiasca in regiuni aride sau chiar desertice (Phrinosoma
cornutum, Uma notata), pe peretii stancosi, aproape verticali ai
muntilor.

Altele sunt arboricole, au culori foarte vii si populeaza padurile
tropicale umede. Asa sunt numeroasele specii din genul Anolis, intalnite
in insulele din Marea Caraibilor, in padurile luxuriante din America
Centrala si de sud, in Mexic biologia acestor specii este bine
cunoscuta, fiindca a fost studiata foarte atent. S-a constatat astfel ca
exista procedee variate de recunoastere intre indivizi din aceeasi
specie, de aparare sau de intimidare, care se realizeaza prin miscari
sacadate ale capului si parti anterioare a corpului. Aceste miscari sunt
caracteristice pentru fiecare specie.

Iguanele isi desfac ritmic pliurile cutanate de sub gat, asa numitele
fanoane gulare, punand in evidenta coloratia vie si contrastata, isi
ridica crestele de pe cap si de pe spate, isi umfla corpul. Toate aceste
curioase comportamente agresive sunt ritualizate dar, adesea, ele se
transforma in dispute adevarate. Daca iguanele se hranesc mai ales cu
insecte, destule specii au devenit vegetariene, consumand ierburi, flori
sau fructe. Inmultirea se face prin oua, majoritatea speciilor
americane fiind ovipare, dar exista si cateva specii care, traind in
zone alpine cu temperaturi scazute, sunt vivipare. Intre acestea din
urma amintim speciile de Sceloporus si Liolaemus.

Dar exista inca enigme carora nu li sa gasit o solutie valabila. Una din
cele mai arzatoare este legata de raspandirea actuala a iguanelor.
Acestea au aparut si au evaluat pe continentul american, unde au devenit
un grup dominat de soparle. In afara spatiului american, mai gasim
iguane doar in insulele Galapagos si inca mai departe, in mijlocul
Oceanului Pacific, in insulele Fidji si Tonga. In arhipelagul Galapagos
exista doua specii de iguane: una terestra, cealalta maritima.

In 1835 cand Charles Darwin cerceta fauna din Galapagos, iguanele
terestre (Conolophus subcristatus) erau deosebit de numeroase, dar
populau numai insulele din centrul arhipelagului. Iguana marina,
(Amblyrhynchus cristatus) este fara indoiala mai mult interesanta, fiind
singura soparla actuala care coboara in mare parte a se hrani cu alge.
Charles Darwin a disecat cateva exemplare si a constatat ca stomacul nu
contine decat o „tocatura" de alge marine. Fara indoiala cei care l-au
vazut pe blocurile de lava neagra, strabatute de crapaturi adanci, din
apropierea tarmurilor imobile, in carduri compacte de sute de indivizi,
prajindu-se la soare, au avut impresia ca intalneau niste creaturi
evadate din infern.

Capul cu botul scurt, ochii negrii, gura mare, creasta, aparent tepoasa
(dar moale la pipait) care porneste de la gat si ajunge la coada lunga,
puternica si turtita lateral, labele cu degete lungi, palmate, terminate
cu gheare mari, ascutite, corpul acoperit cu solzi, toate intaresc
impresia de monstri din era secundara. Exemplarele adulte nu depasesc
lungimea de 120-130 cm. Fiecare insula a arhipelagului este un univers
in miniatura si are propria sa forma de iguana marina, cu dimensiuni si
colorit specifice. De altfel zoologii actuali socotesc ca Amblyrhynchus
cristatus numara peste 50 de subspecii. Astfel nu se cunoaste stramosi
iguanei marine si nici cum au ajuns in insulele Galapagos, insule
relativ recente, astfel ca originea ei ramane inca enigmatica. Probabil
ca au venit din America de Sud, unde exista iguane terestre care pot
uneori sa strabata apele continentale.

Exista asemanari dar si diferente anatomice intre acestea si iguanele
marine, ultimule sunt insa singurele soparle care poseda o coada turtita
lateral, care favorizeaza inotul. Ele pot inota in mare si se pot
scufunda la adancimi de 3-15 m. dar niciodata nu se indeparteaza de tarm
la distante mai mari de 300-400 m.

[cosmin1234]

GHEPARDUL

Ghepardul(Acinonyx Jubatus) este un mamifer carnivor salbatic, cu capul
mic si rotund, coada lunga, picioare inalte, cu blana de culoarea
galbuie cu pete mici, intunecate. Este specific savanelor din Africa si
din sudul Asiei.

De-a lungul ecuatorului, in Africa se intinde marea savana. In Tanzania,
aceasta este cunoscuta sub denumirea de Masai Mara – "pamantul patat",
in limba masai. Un strat de cenusa hranitoare, intins ca o patura de
catre vulcanii stravechi, a facut din aceasta zona unul dintre cele mai
infloritoare ecosisiteme din lume.

Cirezile uriase de ierbivore ce pasc in savana sunt "contrabalansate" de
patru mamifere carnivore mari: trei feline (leopardul, leul si
ghepardul) si o specie de hienide(hiena). Tufisurile dese si copacii
inalti ai padurilor de la malul raurilor adapostesc cea mai mare felina
patata a Africii: leopardul. Celelalte doua mari feline sunt adaptate
vietii in savana. Sun felinele de savana ale Africii. Esenta a gratiei
si elegantei, ghepardul este cel mai rapid mamifer terestru . Este atat
de specializat, incat isi bazeaza supravietuirea pe sprintul de 300 m.

Viata si moarte in savana
Se stie ca dintre toate felinele, ghepardul este cel mai atent cu puii
sai. Femelele isi cresc singure puii. Ele pot naste prima data la varsta
de 2 ani, apoi din 24 in 24 de luni. Media la nastere este de 4 pui,
cazurile de 8 fiind rare. O perioada dupa nastere, mama muta culcusul
din doua in doua zile, pentru ca micutii sa nu lase un miros care ar
putea sa atraga animalele de prada. "Vizuina" este, de fapt, un loc
ingust cu iarba culcata la pamant, langa terenul de vanatoare al mamei.
Aceasta este mereu in cautarea prazii, din care se infrupta numai dupa
ce puii s-au saturat.

Pana cand vor fi in stare sa alerge mai repede, puii sunt insa extrem de
vulnerabili. Aceasta se intampla pentru ca, de dragul vitezei,
ghepardul a trebuit sa renunte la apararea puilor. Femelele nu au forta
necesara sa-si pazeasca puii de lei sau hiene, si, de aceea, 50 % dintre
ei sunt ucisi in primele luni de viata.

Vulturii sunt una dintre cele mai mari amenintari pentru pui, nu pentru
ca ii ataca, ci pentru ca pot atrage lei si hiene la un pranz castigat
cu usurinta. Leii ucid mai multi pui de ghepard decat orice alt
pradator. Abia un pui din 20 ajunge la maturitate. Motivul acestui
comportament agresiv poate fi acela ca leii vor sa elimine concurenta.

O felina … migratoare
In timpul sezonului secetos, puii pot muri si de foame. O data cu
migratia ierbivorelor, iepurii si vulpile cu urechi de liliac sunt
singura prada mai consistenta ce poate fi gasita in zona. Este momentul
cand mama si puii ei pornesc intr-o calatorie anuala. Femelele si puii
lor sunt singurele mamifere migratoare din lume. Ca sa prospere, acestor
nomazi iuti de picior le trebuie terenuri intinse de vanatoare. Pot
calatori zeci de kilometri spre campiile din centrul savanei.

Puii stau cu mama lor pana implinesc 15-18 lunisi s epot sescurca
singuri. Mama i-a invatat pana la momentul respectiv numeroase tehnici
de vanatoare. In aceasta perioada, ca toti adolescentii, puii de ghepard
incep sa simta gustul libertatii. Plecata la vanatoare intr-o
dimineata, mama nu se mai intoarce. Despartirea este brusca si
definitiva. Puii au ajuns la varsta la care trebuie sa se descurce
singuri.

Libertate si pericol
Intre timp, puii ajunsi la varsta la care trebuie sa supravietuiasca
prin propriile puteri au ramas singuri in imensitatea savanei. De
obicei, gheparzii tineri se despart de mamele lor in anotimpul umed,
cand hrana este mai usor de gasit.

Daca au supravietuit mai multi frati, ei stau si vaneaza impreuna pana
cand ating varsta de 2 ani. Apoi se despart. Tinerele femele ghepard
raman de obicei pe acelasi teritoriu cu mamele lor, in timp ce masculii
se deplaseaza pe distante foarte mari. Comportamentul acesta instinctiv
poate fi modul in care natura evita endogamia (imperecherea intre
indivizi din aceeasi familie). Despartirea are loc si datorita faptului
ca femelele si masculii ghepard se confrunta cu probleme diferite la
aceasta varsta. In timp ce pentru femele cea mai importanta este
capacitatea de reproducere, la masculi teritoriul si iscusinta de
vanator conteaza.

[cosmin1234]

VULPEA
Vulpea, mamifer carnivor, cu numele stiintific Vulpes vulpes crucigera,
este incadrata sistematic in familia Canidae, alaturi de lup, caine,
sacal, enot etc.


Desi de obicei vulpea e considerata - automat - a fi roscata, de fapt
coloritul sau prezinta o mare varietate (de la roscat aprins pana la
galben-cenusiu). Se vorbeste, ca urmare, de existenta a trei varietati
de vulpe: de mesteacan (cu pieptul, partea ventrala si varful cozii
albicioase, iar partile laterale galbui), cu cruce (care are o dunga
neagra pe spinare, care se incruciseaza cu cea de pe membrele
anterioare; cea mai raspandita) si carbunareasa (cu pieptul, gatul,
abdomenul si varful cozii cenusii sau negru-cenusiu si picioarele
negre). Exista insa si varietati intermediare, in multe cazuri fiind
foarte greu de deosebit vulpea de anumite varietati de caini.


Vulpea este mai mica decat cainele obisnuit si evident mai mica decat
lupul. Are intre 7 si 10 kg, rar mai mult. Corpul are sub 1 m lungime,
iar coada stufoasa cca 30-40 cm.
Corpul vulpii nu este mare, fiind destul de asemanator cu al cainelui,
dar iese in evidenta datorita cozii lungi si stufoase, care are varful
alb. Blana este roscata. Vulpea mananca, probabil, cele mai multe mici
mamifere: soareci de camp, popandai, castori, lemingi, veverite, iepuri
etc. Detecteaza prada chiar si fara sa o vada (dupa miros sau dupa
sunet), dar nu alearga dupa ea, ci sare asupra sa, cu labele din fata,
ca pisicile. Majoritatea vulpilor ucid deseori mai mult decat pot manca
la o singura masa si ingroapa ce le prisoseste, urmand a reveni alta
data la locul cu "provizii"

[☆Lidia☆STAR☆]

Peștele este un animal vertebrat, craniat, ce trăiește în mediu acvatic. El respiră oxigen dizolvat în apă. Se cunosc aproximativ 29000 de specii de pești. Știința ce se ocupă cu studiul peștilor se numește ichtiologie. Peștii sunt cei mai puțin dezvoltați dintre craniate.

Organe de simț

[modificare] Văzul


Ochiul are o structură și origine complexă de forma unui glob, însoțit de organe anexe. Celulele fotosensibile se găsesc în retină și receptionează lumina. Ochii nu au pleoape și au o membrană nictitantă. Ochiul peștilor osoși este hipermetrop (nu vede aproape) și se poate acomoda numai pentru o vedere in depărtare. Distanta minimă la care poate vedea este de 5m.

[modificare] Mirosul


Organul olfactiv nu este dezvoltat, fiind reprezentat de 2 nări și 2 săculeți dinăuntrul capului, ce conțin câteva celule olfactive.

[modificare] Auzul


Organul auditiv este reprezentat numai prin urechea internă (labirintul membranos) formată din utriculă, cu trei canale semicirculare și saculă, cu o formațiune numită lagenă.

[modificare] Gustul


În piele se află celulele gustative și tactile ale peștilor.

[modificare] Tactilitatea


Receptorii tegumentari se prezintă în special prin linia laterală. Excitațiile tactile sunt percepute și de mugurii senzitivi, comuni pentru excitațiile gustative. Ei sunt răspândiți în cavitatea bucală, pe buze, pe mustăți, pe cap și toată suprafața corpului.

[modificare] Scheletul


Peștii dispun de schelet intern format din scheletul capului, trunchiului și inotătoarelor. Scheletul capului cuprinde cutia craniană, oasele feței, oasele gurii, operculele. Scheletul trunchiului este format din coloana vertebrală care cuprinde un număr diferit de vertebre. De apofizele acestora sunt prinse coastele. Coloana vertebrală este unită direct cu cutia craniană și coastele. Ea se împarte în 2 regiuni: toracală și codală. Peștii nu au stern. Conformația membrelor este în strânsă legatură cu modul de locomoție, care este tipic acvatic. Înotătoarele neperechi (dorsală, codală și anală) au un schelet format din raze externe osoase ce susțin o membrană tegumentară. Înotătoarele perechi sunt formate din structuri osoase ale centurilor și structuri ale părților libere ale înotătoarelor. Prin intermediul centurilor scapulară și pelviană, înotătoarele perechi sunt prinse de scheletul corpului și musculatură.

[modificare] Musculatura


Musculatura peștilor este reprezentată, în principal, de 2 bande de celule musculare, întinse de-a lungul fiecărei laturi a corpului. Acestea asigură flexiunea trunchiului. Alți mușchi sunt cei cranieni. Aproape toți peștii au vezica înotătoare (scrumbia nu are vezică), care este umplută cu o mulțime de gaze, în special oxigen. Ea ajută peștele să-și modifice densitatea corpului.

[modificare] Sistemul nervos


[modificare] Sistemul nervos central


Sistemul nervos central la pești constă din encefal și măduva spinării.

[modificare] Encefalul


Encefalul se caracterizează printr-un mezencefal mare, în care se localizează terminațiile neuronilor ce pornesc de la retină, și hipotalamus cu lobi inferiori, sacul vascular și un cerebel, de regulă foarte dezvoltat. Are 10 perechi de nervi cranieni, fiziologic fiind nervi senzitivi, motori și micști.

[modificare] Măduva spinării


Nervii rahidieni au 2 rădăcini care se unesc în afara măduvei, formând un nerv mixt. Nervii rahidieni sunt în legătură cu sistemul nervos simpatic.

[modificare] Sistemul circulator


Sângele trece o singură dată prin inimă, de aceea circulația este simplă și închisă. Prin inimă curge sânge bogat în dioxid de carbon, care prin aorta ventrală ajunge în branhii, unde cedează dioxidul de carbon și se îmbogățește cu oxigen. Aorta dorsală asigură transportarea lui spre organe. Sunt animale poichiloterme (temperatura corpului variază în raport cu temperatura mediului).

[modificare] Inima


Inima peștilor este bicamerală, fiind compusă dintr-un atriu și un ventricul.

[modificare] Sistemul digestiv


Aparatul digestiv începe cu cavitatea bucală. Limba și glandele salivare lipsesc. Urmează faringele, esofagul, apoi stomacul. La peștii lipsiți de stomac, esofagul este scurt și continuă cu intestinul. La peștii răpitori stomacul este voluminos și se poate dilata ușor. Ficatul este bilobat sau trilobat și are vezică biliară. Pancreasul endocrin este reprezentat prin insulele Langherhans. La peștii cartilaginoși, apar dinții, din solzii placoidali. Aceștia sunt slab diferențiați, fixați de maxilare și permanent schimbați.

[modificare] Sistemul reproducător


La pești, reproducerea are loc în mediul acvatic. Sunt animale unisexuate. Fecundația este în general externă, mai rar internă (la peștii cartilaginoși). Dezvoltarea oului în afara organismului parental se întâlnește la peștii ovipari. La speciile ovovivipare (rechini, crosopterigeni), dezvoltarea embrionară are loc în interiorul corpului (de exemplu, în gură). Speciile vivipare nasc pui care s-au dezvoltat în organismul matern, embrionul fiind adăpostit în ovar.

Organele sexuale la mascul sunt testiculele, unde se dezvoltă spermatozoizii scufundați în lichid lăptos (lapții), iar la femele – ovarele în care se dezvoltă ovulele (icrele).

[modificare] Sistemul excretor


Aparatul excretor este reprezentat prin doi rinichi alungiți în apropierea coloanei vertebrale cu câte un ureter scurt, care se unesc într-un canal ce se deschide în cloacă. În stadiul embrionar rinichiul este de tip pronefros – este alcătuit din tuburi urinifere așezate perechi și care comunică cu cavitatea corpului printr-o pâlnie ciliată numită nefrostom; în apropierea ei se găsește glomerul vascularizat cu rol în transportul produselor de excreție; tuburile urinare se deschid în afara corpului prin canalul Woff, care se deschide în cloacă. La adult – mezonefros, nefrostomul este rudimentar și închis. Tuburile urinifere formează capsula lui Bowman, care acoperă glomerulul vascular. Tuburile urinifere primesc produsele toxice direct din sânge, iar glomerulul vascular devine intern (glomerulul lui Malpighi). Rolul ureterului îl are canalul Woff. Vezica urinară se formează prin dilatarea uterului. La excreție participă și branhiile și pielea.

[modificare] Aparatul respirator


Aparatul respirator este reprezentat de aparatul branhial. În inspirație, apa pătrunde prin gură în cavitatea branhială și scaldă branhiile. În expirație, gura se închide și apa, fiind împinsă prin lamelele branhiilor, se elimină de sub opercule. La unii pești (crosopterigeni și dipnoi) sunt prezenți plămânii saciformi, cu o structură simplă și o vascularizare tipică

[Adrian2003]

Ce tre" sa fac aici?

[Continut sponsorizat]